Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
Ordinul 960 de la Transporturi, vizat de abrogare
Ministerul Transporturilor a pus în consultare un proiect pentru abrogarea Ordinului 960/2026, care cerea acordul ministerului înaintea unor închideri semnificative de infrastructură de transport. Măsura ar elimina procedura, dar și obligațiile de justificare și transparență impuse administratorilor.
Ministerul Transporturilor pregătește abrogarea Ordinului 960/2026, actul care a introdus acordul ministerului pentru închiderile semnificative ale unor drumuri, linii ferate, piste de aeroport, porturi, dane sau ecluze. Ministrul Ștefan Ovidiu Popa susține că procedura aduce birocrație inutilă, însă textul ordinului arată o miză mai nuanțată: actul putea întârzia lucrări planificate dacă ministerul nu răspundea la timp, dar obliga și administratorii infrastructurii să își justifice deciziile majore.
Ce schimbare pregătește Ministerul Transporturilor
Ministerul Transporturilor a pus în consultare un proiect de ordin pentru abrogarea Ordinului MTI nr. 960/2026, emis la 8 octombrie 2026 și publicat în Monitorul Oficial nr. 848 din 9 octombrie 2026.
Actul vizat stabilea o procedură de notificare prealabilă și de exprimare a acordului Ministerului Transporturilor pentru suspendarea, întreruperea sau restrângerea semnificativă a exploatării unor bunuri publice concesionate din infrastructura națională de transport.
Pe scurt, dacă o companie care administrează infrastructură de interes național voia să închidă pentru o perioadă importantă o autostradă, un drum expres, un drum național, o linie feroviară, o pistă unică de aeroport, o dană, un port sau o ecluză, trebuia să trimită ministerului o notificare și un dosar justificativ.
Ștefan Ovidiu Popa a anunțat public că va anula ordinul, pe care l-a calificat drept „aberant”. Ministrul a legat măsura de mandatul fostului ministru USR Radu Miruță și a susținut că profesioniștii din companiile de transport trebuie lăsați să își desfășoare activitatea fără „piedici și birocrație inutilă”.
Cum era înainte de Ordinul 960
Înainte de intrarea în vigoare a Ordinului 960/2026, nu exista o procedură unitară prin care Ministerul Transporturilor să își dea acordul scris înaintea închiderilor semnificative de infrastructură.
Deciziile erau luate de administratorii sau concesionarii infrastructurii, în baza legislației sectoriale, a contractelor de concesiune, a normelor de siguranță și a avizelor specifice fiecărui domeniu: rutier, feroviar, aeronautic sau naval.
Această formulă oferea mai multă autonomie operațională companiilor precum administratorii de drumuri, infrastructură feroviară, porturi, canale navigabile sau aeroporturi. Practic, șefii acestor structuri puteau decide mai direct calendarul unor intervenții, în limitele cadrului tehnic și legal aplicabil.
În același timp, sistemul anterior nu impunea o procedură comună prin care acești administratori să explice în mod standardizat, înainte de decizie, de ce este necesară o închidere, cât durează, ce alternative există și ce impact are asupra utilizatorilor.
Ce prevedea Ordinul 960
Ordinul 960 nu se aplica oricărei lucrări sau oricărei restricții temporare. Actul viza doar ceea ce numea „indisponibilizare semnificativă”, adică suspendarea, întreruperea sau restrângerea importantă a exploatării unui bun public concesionat.
În domeniul rutier, procedura se aplica la închiderea totală a circulației pe o autostradă, un drum expres sau un drum național pentru mai mult de 72 de ore. Tot aici intrau devierea traficului pentru mai mult de 72 de ore pe o rută alternativă de categorie inferioară mai lungă de 10 kilometri și reducerea cu peste 40% a numărului de benzi disponibile pe sens, pentru mai mult de 72 de ore.
În domeniul aeroportuar, procedura se aplica la închiderea completă a pistei unice utilizabile pentru mai mult de 24 de ore sau la reducerea cu peste 40% a capacității operaționale disponibile. De asemenea, intra în procedură reducerea cu peste 40% a programului operațional publicat pentru mai mult de 7 zile.
Pentru calea ferată, pragul era închiderea integrală a circulației pe o linie sau pe o secție de circulație pentru mai mult de 90 de zile. În domeniul naval, ordinul se aplica la închiderea unui port, a unei căi navigabile interioare, a unei dane sau a unei ecluze pentru mai mult de 7 zile.
Ce trebuia să facă administratorul infrastructurii
Pentru o închidere planificată, concesionarul trebuia să notifice Ministerul Transporturilor cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de începerea măsurii.
Notificarea trebuia însoțită de un dosar care cuprindea justificarea tehnică, analiza soluțiilor alternative, măsurile de continuitate și de reducere a impactului asupra utilizatorilor, durata estimată, graficul lucrărilor, planul de informare publică și avizele sectoriale.
Ministerul avea 10 zile lucrătoare pentru a comunica una dintre trei soluții: acord, acord cu condiții sau refuz motivat. Dacă dosarul era incomplet, instituția putea cere completări.
Punctul cel mai sensibil era lipsa acordului tacit. Ordinul prevedea că tăcerea ministerului nu echivalează cu acordul. Asta înseamnă că, dacă ministerul nu răspundea în termen, lucrarea nu putea începe automat.
Aici se află critica tehnică cea mai puternică la adresa ordinului: administratorii infrastructurii primeau obligații clare și riscau consecințe contractuale dacă nu respectau procedura, însă întârzierea ministerului nu avea un efect automat favorabil lucrării.
Urgențele nu erau blocate de ordin
Declarația politică a ministrului pune accent pe situații precum viscolul, inundațiile sau alunecările de teren. Totuși, textul ordinului făcea diferență între lucrările planificate și pericolul iminent.
În caz de pericol iminent, administratorul infrastructurii putea lua imediat măsurile strict necesare, fără acord prealabil al ministerului. Obligația era să notifice ministerul în cel mult 24 de ore și să transmită documentația în cel mult 5 zile lucrătoare.
Prin urmare, ordinul nu obliga companiile să aștepte aprobarea ministrului pentru închiderea urgentă a unui drum sau a unei căi ferate atunci când siguranța era pusă în pericol. Problema reală nu era intervenția de urgență, ci procedura pentru închiderile planificate sau pentru cazurile aflate la limita dintre urgență și lucrare programată.
De ce ordinul putea fi văzut ca o formă de responsabilizare
Dincolo de atacul politic, Ordinul 960 introducea o formă de control administrativ asupra deciziilor mari din infrastructură.
Companiile nu mai puteau închide pentru perioade semnificative o infrastructură importantă fără să explice în scris necesitatea măsurii, durata, alternativele, impactul asupra utilizatorilor și modul în care publicul urma să fie informat.
Această obligație putea funcționa ca un filtru pentru deciziile slab pregătite sau insuficient justificate. În loc ca o închidere majoră să rămână doar o decizie internă a companiei, ea devenea o decizie documentată și verificabilă la nivelul ministerului.
Ordinul prevedea și publicarea acordurilor, acordurilor cu condiții și refuzurilor motivate pe pagina ministerului. Aceasta putea crește transparența după luarea deciziei, chiar dacă publicul nu devenea parte directă în procedură.
💡 WoW Pulse | Ce era, de fapt, disputa din jurul ordinului?
Disputa nu este doar între „birocrație” și „eficiență”. Ordinul încerca să pună o frână deciziilor netransparente privind închiderile mari de infrastructură, dar o făcea printr-un mecanism rigid. Problema centrală era că ministerul primea puterea de a opri sau condiționa o lucrare, fără ca lipsa unui răspuns la timp să producă automat deblocarea procedurii.
Ce se vrea de acum
Prin abrogarea ordinului, Ministerul Transporturilor ar elimina procedura de notificare prealabilă și acord scris pentru închiderile semnificative definite de Ordinul 960.
Consecința directă ar fi revenirea la logica anterioară: administratorii infrastructurii decid în baza legislației sectoriale, a contractelor de concesiune, a avizelor tehnice și a responsabilităților proprii.
Pentru companii, asta înseamnă mai puține documente trimise la minister și mai multă libertate de decizie. Pentru minister, înseamnă renunțarea la un filtru centralizat înaintea închiderilor cu impact major.
Pentru public, efectul este dublu. Pe de o parte, lucrările sau intervențiile planificate ar putea fi deblocate mai ușor. Pe de altă parte, dispare o procedură care obliga companiile să își pună pe hârtie justificările și să accepte o verificare înainte de închiderea unor elemente importante de infrastructură.
Abrogare totală sau corectare?
Cea mai echilibrată soluție nu ar fi fost neapărat eliminarea completă a ordinului, ci corectarea punctelor vulnerabile.
Ordinul putea fi modificat prin introducerea unui acord tacit după expirarea unui termen clar, printr-o procedură simplificată pentru cazurile cu impact redus și prin reguli mai precise privind informarea publicului.
De asemenea, ministerul putea păstra obligația de justificare pentru închiderile mari, dar fără să transforme lipsa unui răspuns administrativ într-un blocaj pe termen nedefinit.
În forma sa actuală, ordinul avea o problemă reală de rigiditate. Dar ideea de bază — obligarea șefilor de companii să își asume documentat închiderile importante — nu era lipsită de logică.
Miza reală pentru infrastructură
Cazul Ordinului 960 arată o tensiune veche în infrastructura românească: nevoia de decizii rapide intră în conflict cu nevoia de răspundere publică.
Închiderea unei autostrăzi, a unei secții de cale ferată, a unei piste de aeroport sau a unei ecluze nu este doar o decizie tehnică internă. Ea afectează șoferi, transportatori, pasageri, operatori economici și comunități locale.
De aceea, întrebarea importantă nu este doar dacă ministrul trebuie să pună o semnătură înaintea fiecărei închideri majore. Întrebarea este cine răspunde pentru decizie, cum este justificată, ce alternative au fost analizate și cum află publicul ce urmează să se întâmple.
Abrogarea ordinului poate reduce birocrația. Dar, fără o procedură mai flexibilă pusă în loc, riscă să elimine și una dintre puținele obligații recente de documentare și asumare înaintea unor decizii cu impact major asupra infrastructurii naționale.
📌 Citește și pe WoW Pulse
