Ascultă articolul
Atacul din Bistrița: procurorul indică un mobil rasist
Procurorii investighează atacul de la o școală din Bistrița ca tentativă de omor și iau în calcul un posibil mobil rasist și pregătirea prealabilă.
Atacul de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița nu mai poate fi tratat doar ca un episod de violență între elevi. Minorul de 13 ani care a rănit luni, 19 octombrie 2026, o profesoară și un elev de 12 ani ar fi acționat premeditat, iar procurorul de caz indică un posibil mobil rasist, lipsa remușcărilor și existența unor mesaje cu tentă extremistă găsite în baia școlii.
Ancheta este deschisă pentru tentativă de omor, dar cazul lovește direct într-o vulnerabilitate majoră a sistemului: un copil sub 14 ani nu răspunde penal în România, indiferent de gravitatea faptei.
Ce spune procurorul de caz
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, Adrian Briciu, a explicat că atacul ar fi fost pregătit. Minorul ar fi venit de acasă cu arma albă și cu obiecte folosite pentru a-și ascunde identitatea, apoi s-ar fi echipat în baia școlii înainte să se îndrepte spre clasa elevului vizat.
Procurorul a spus că, după atac, băiatul nu a fost perceput ca o persoană care regretă ce a făcut:
„Nu s-a manifestat în sensul că ar regreta fapta, nu părea o persoană afectată.”
Adrian Briciu a indicat și motivul pentru care copilul de 12 ani ar fi fost vizat. Potrivit acestuia, agresorul l-ar fi atacat pentru că îl considera „indian”, cel mai probabil din cauza culorii mai închise a tenului.
Această declarație schimbă greutatea cazului. Nu mai vorbim doar despre o izbucnire violentă, ci despre o faptă în care anchetatorii iau în calcul ură, țintire și pregătire anterioară.
Mesaje în engleză și însemne extremiste în baia școlii
Procurorul a confirmat că, la cercetarea la fața locului, în baia unde minorul s-ar fi echipat au fost găsite înscrisuri pe faianță și pe bazinul vasului de toaletă.
Potrivit lui Adrian Briciu, era vorba despre mesaje scrise în limba engleză și despre însemne cu caracter legionar-extremist, de extremă dreaptă.
Întrebat dacă este vorba despre radicalizare, procurorul a răspuns prudent:
„Nu pot să mă pronunț dacă e radicalizare.”
Această prudență este importantă. Ancheta nu a stabilit public, la acest moment, o concluzie privind radicalizarea, dar existența mesajelor, a simbolurilor și a presupusei motivații rasiste obligă instituțiile să trateze cazul ca pe un semnal de alarmă, nu ca pe o simplă abatere disciplinară gravă.
Ce a spus copilul care a văzut baia
Un elev-martor a povestit pentru Observator ce a văzut în baia școlii. Copilul a descris înscrisuri pe pereți și pe toaletă, legate de cuțite, dar și o imagine pe care a asociat-o cu „ceva cu coarne”.
„Am văzut în baie, pe pereți și pe toaletă.”
Elevul a mai spus că, jos, în baie, se aflau lucrurile minorului de 13 ani:
„Jos era ghiozdanul lui, îmbrăcămintea lui [...] și telefonul lui.”
Această mărturie este relevantă pentru anchetă deoarece plasează în același spațiu obiectele personale ale agresorului, telefonul, hainele schimbate și înscrisurile de pe pereți. Este locul în care, potrivit procurorilor, minorul s-ar fi pregătit înainte de atac.
În telefonul copilului, anchetatorii ar fi găsit și o listă cu alți patru colegi luați în vizor, potrivit Observator. Informația întărește ipoteza că atacul nu a fost o reacție de moment.
💡 WoW Pulse | De ce contează baia școlii în anchetă
Baia devine un punct-cheie al cazului nu pentru decor, ci pentru succesiunea faptelor: acolo s-ar fi schimbat minorul, acolo ar fi fost lăsate obiecte personale și acolo au fost observate înscrisuri cu potențial extremist. Pentru anchetatori, acest spațiu poate arăta diferența dintre impuls și pregătire.
Minorul este internat la Cluj, alături de mama lui
După atac, elevul de 13 ani a fost internat la Clinica de Psihiatrie Infantilă din Cluj-Napoca. Mama sa îl însoțește, potrivit informațiilor transmise public de procurorul de caz.
Internarea nu înseamnă, în sine, o concluzie medicală. Evaluarea psihiatrică este însă esențială pentru a stabili starea minorului, contextul comportamental și măsurile de protecție care pot fi luate mai departe.
Procurorul a precizat că, având în vedere vârsta de 13 ani, copilul nu poate fi tras la răspundere penală. Măsurile ulterioare pot fi dispuse prin mecanismele de protecție a copilului, nu printr-o condamnare penală.
Bunicul susține că băiatul ar fi fost victima bullyingului
Bunicul elevului a declarat pentru Observator că minorul ar fi fost un copil liniștit, bun la învățătură, dar marginalizat de grupuri de colegi.
Acesta a spus că băiatul „a fost victima bullyingului” și că părinții ar fi semnalat situația la școală. În relatarea bunicului, copilul ar fi fost dat la o parte, împiedicat, trântit și agresat de alți elevi.
Declarația bunicului este o explicație de familie, nu o concluzie oficială a anchetei. Ea trebuie tratată separat de fapta investigată. Bullyingul poate fi o problemă reală și gravă, dar nu explică automat pregătirea unui atac, alegerea unei ținte și apariția unor indicii de ură sau extremism.
Aici se află punctul dur al cazului: dacă minorul a fost într-adevăr victima unor abuzuri repetate, sistemul nu a reușit să le oprească. Dacă între timp copilul a dezvoltat obsesii violente sau mesaje de ură, sistemul nu a reușit nici să le observe, nici să intervină înainte ca situația să explodeze.
De ce un copil de 13 ani nu răspunde penal în România
Codul penal român stabilește trei praguri clare pentru răspunderea penală a minorilor.
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal. Între 14 și 16 ani, un minor răspunde penal doar dacă se dovedește că a comis fapta cu discernământ. De la 16 ani, răspunderea penală se aplică potrivit legii.
Asta înseamnă că, în cazul de la Bistrița, vârsta agresorului blochează o eventuală tragere la răspundere penală. Chiar dacă fapta este investigată ca tentativă de omor, minorul are 13 ani, deci intră sub pragul legal absolut.
Această regulă nu înseamnă că statul nu poate lua nicio măsură. Pot fi dispuse evaluări, supraveghere, consiliere, măsuri de protecție specială și decizii administrative legate de școală. Dar nu poate exista proces penal împotriva copilului, așa cum s-ar întâmpla în cazul unei persoane care a împlinit vârsta răspunderii penale.
„Legea Mario”, readusă în discuție după atacul din Bistrița
Cazul readuce în atenție inițiativa cunoscută public drept „Legea Mario”, apărută după crima din Cenei, județul Timiș, unde unul dintre copiii suspectați avea 13 ani și nu putea răspunde penal.
Inițiativa cerea coborârea pragului răspunderii penale la 10 ani pentru fapte extreme, precum omorul sau omorul calificat, atunci când există intenție, premeditare și discernământ stabilit prin expertiză psihiatrică.
Proiectul nu a schimbat până acum legea. România rămâne în regimul actual: sub 14 ani, copilul nu răspunde penal. Iar cazul de la Bistrița arată exact ruptura care revoltă publicul: societatea vede o faptă gravă, anchetatorii investighează o tentativă de omor, dar legea nu permite răspundere penală pentru autorul minor sub 14 ani.
Un eșec care nu poate fi pasat de la o instituție la alta
Atacul de la Bistrița nu este doar dosarul unui copil de 13 ani. Este testul unui sistem care trebuia să vadă mai devreme semnele de risc.
Școala are obligația să observe izolarea, conflictele și schimbările de comportament. Familia are obligația să urmărească viața reală și digitală a copilului. Instituțiile au obligația să ia în serios semnalele de ură, violență și radicalizare. Iar comunitatea școlară nu poate închide ochii atunci când un elev este marginalizat sau când altul începe să vorbească despre atacuri, ținte și răzbunare.
Cazul din Bistrița este grav nu doar prin ce s-a întâmplat, ci prin ce pare să fi fost ratat înainte. Iar acesta este adevărul cel mai greu de acceptat: după un astfel de atac, întrebarea nu este doar cine a greșit, ci cine trebuia să vadă.
📌 Citește și pe WoW Pulse
Atacul din școala din Bistrița: elevul suspect, adus la Cluj
