Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
Coiful de la Coțofenești, restaurat după furt
Coiful de la Coțofenești a fost prezentat la Muzeul Național de Istorie a României după restaurarea menită să-l readucă la forma anterioară furtului din 2025. Investigațiile au confirmat autenticitatea piesei, iar o brățară dacică furată rămâne nerecuperată.
Coiful de la Coțofenești a fost prezentat luni, 2 noiembrie 2026, la Muzeul Național de Istorie a României, după etapa esențială de restaurare prin care piesa a fost readusă la forma pe care o avea înaintea furtului de la Muzeul Drents din Assen, Regatul Țărilor de Jos.
Evenimentul dedicat stadiului restaurării a avut loc în prezența ministrei Culturii, Ioana Ciocan, a viceprim-ministrului și ministrului Afacerilor Interne, Marian Neacșu, a procurorului general al României, Cristina Chiriac, a managerului MNIR, Cornel Constantin Ilie, a restauratorului Alexandru Dozsa și a altor oficiali implicați în protejarea patrimoniului național.
Restauratorul Alexandru Dozsa a prezentat intervențiile realizate asupra coifului, după luni de investigații, documentare tehnică și analize fizico-chimice. Potrivit MNIR, procedura aplicată a fost stabilită după examinări complexe, iar readucerea piesei la forma anterioară furtului a reprezentat cea mai importantă și dificilă etapă a procesului.
Coiful a fost refăcut după investigații complexe
Restaurarea Coifului de la Coțofenești nu a început direct cu intervenția asupra metalului, ci cu o etapă amplă de documentare. Între 4 mai și 10 iulie 2026, specialiștii au realizat documentare fotografică, fotogrammetrie și scanare 3D, pentru a înregistra cu precizie starea piesei și pentru a putea urmări orice modificare apărută în timpul conservării și restaurării.
Scanarea 3D și modelarea fotogrammetrică au permis analiza formei, a volumetriei și a deformărilor fără manipulări repetate ale artefactului. Aceste date au devenit baza tehnică pentru deciziile de restaurare, alături de fotografiile de detaliu și de examinările microscopice.
În aceeași perioadă, MNIR a colaborat cu specialiști ai Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și cu experți ai Agenției Patrimoniului Național din Regatul Țărilor de Jos pentru analize fizico-chimice non-invazive.
Investigațiile au urmărit compoziția materialului, starea de conservare și eventualele modificări produse la nivelul suprafeței și structurii coifului.
Analizele au confirmat autenticitatea piesei
Cronologia publicată de MNIR arată că, între 8 și 11 aprilie 2026, o echipă de specialiști ai muzeului s-a deplasat în Regatul Țărilor de Jos pentru verificarea stării de conservare și confirmarea autenticității bunurilor culturale recuperate.
Examinările microscopice, evaluarea tehnică și compararea datelor cu documentația de inventar au confirmat că piesele recuperate sunt bunurile împrumutate de MNIR pentru expoziția „Dacia – Rijk van goud en zilver”, organizată la Muzeul Drents din Assen.
În cazul coifului, specialiștii au identificat elementele de structură, decor și intervențiile de restaurare anterioare cunoscute de muzeu. Analizele XRF realizate în 2026 au fost comparate cu date obținute înaintea furtului, în perioada 2011–2016, iar rezultatele nu au indicat substituirea sau modificarea piesei.
Analizele au arătat că artefactul este realizat din electrum natural, un aliaj alcătuit predominant din aur și argint, cu cantități reduse de cupru și urme de fier.
Ce au arătat examinările asupra deteriorărilor
Investigațiile prin microscopie optică și digitală au indicat că desprinderile produse în urma furtului au apărut exclusiv în zone în care existau intervenții de restaurare anterioare, respectiv zone lipite în timpul celei mai recente restaurări, realizată în 2021.
Nu au fost evidențiate desprinderi suplimentare sau fisuri profunde noi care să afecteze integritatea structurală a coifului. Analizele metalografice au arătat că materialul nu prezintă o fragilizare severă, iar microfisurile și delaminările observate sunt limitate la stratul exterior.
Aceste rezultate au permis luarea în calcul a remodelării controlate a zonelor deformate, cu monitorizarea constantă a comportamentului metalului.
💡 WoW Pulse | De ce restaurarea nu înseamnă „refacere completă”
În cazul unui artefact de patrimoniu, restaurarea nu urmărește să facă obiectul să pară nou. Specialiștii trebuie să păstreze patina istorică, urmele tehnologiei antice și elementele care dovedesc autenticitatea piesei. Intervenția este graduală, documentată și limitată la ceea ce este necesar pentru stabilizarea și expunerea în siguranță a obiectului.
Strategia de restaurare a avut trei etape
Pe baza investigațiilor, MNIR a elaborat o strategie de conservare-restaurare construită pe principiile intervenției minime, compatibilității materialelor, reversibilității și documentării integrale.
Prima etapă a vizat îndepărtarea controlată a materialelor provenite din restaurări anterioare, în special reziduuri de rășină epoxidică aflate pe suprafețele interioare și exterioare ale coifului.
A doua etapă a urmărit remodelarea controlată a zonelor deformate. Pentru distribuirea presiunii au fost prevăzute cale și mulaje personalizate din material termoplastic, iar intervenția a fost realizată gradual, cu verificări vizuale, microscopice, măsurători dimensionale și documentare fotografică.
A treia etapă a vizat reîntregirea și stabilizarea obiectului, inclusiv consolidarea zonei dintre protecția pentru ceafă și registrul ornamentat al calotei, refacerea consolidării din zona urechii stângi și reatașarea obrăzarului drept.
Strategia a primit aviz favorabil din partea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, coiful fiind bun cultural clasat în categoria juridică Tezaur.
Furtul de la Muzeul Drents și recuperarea artefactelor
Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice de aur au fost furate în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 de la Muzeul Drents din Assen, în Regatul Țărilor de Jos.
Furtul a dus la mobilizarea autorităților române și neerlandeze și la constituirea unei echipe comune de anchetă, cu sprijinul Eurojust și Europol.
La 2 aprilie 2026, coiful și două dintre brățările dacice au fost recuperate de autoritățile olandeze și prezentate publicului. Între 19 și 21 aprilie 2026, specialiștii MNIR s-au deplasat în Regatul Țărilor de Jos pentru ambalarea bunurilor și însoțirea transportului specializat către România.
La 21 aprilie 2026, artefactele recuperate au revenit în țară și au fost predate Muzeului Național de Istorie a României. Brățările au fost ulterior reintroduse în circuitul expozițional al expoziției permanente „Tezaur Istoric”, în timp ce coiful a intrat în etapa de investigații premergătoare restaurării.
La 5 iunie 2026, instanța neerlandeză i-a condamnat pe cei trei autori principali ai furtului la câte 47 de luni de închisoare.
O brățară dacică este încă nerecuperată
Dintre cele patru artefacte furate de la Muzeul Drents, trei au fost recuperate și repatriate în România. A treia brățară dacică furată nu a fost încă recuperată, iar autoritățile continuă demersurile pentru readucerea ei în patrimoniul național.
Ministerul Afacerilor Interne a transmis că protejarea patrimoniului național rămâne o prioritate, iar recuperarea bunurilor culturale, identificarea persoanelor responsabile și conservarea valorilor istorice necesită cooperare instituțională și acțiune susținută.
Jandarmeria Română a asigurat protecția și escorta transportului artefactelor pe teritoriul României după revenirea acestora în țară.
De ce este important Coiful de la Coțofenești
Coiful de la Coțofenești este una dintre cele mai reprezentative piese ale artei metalului prețios din a doua epocă a fierului și una dintre capodoperele patrimoniului arheologic național.
Piesa este încadrată cultural în spațiul traco-getic, aparține perioadei Latène și este datată în a doua jumătate a secolului al V-lea – începutul secolului al IV-lea a.Chr. A fost descoperită întâmplător înainte de anul 1927, la Poiana Coțofenești, comuna Vărbilău, județul Prahova.
Coiful este realizat din aur, prin ciocănire la rece, tehnica „au repoussé” și sudură. Are o înălțime de 25,50 centimetri, diametrul bazei de 20 de centimetri și o greutate de 726,08 grame, inclusiv adaosurile moderne de restaurare.
Decorul include rozete conice, ochi proeminenți pe fruntar, obrăzare cu scenă figurativă de sacrificiu și o apărătoare de ceafă ornamentată cu reprezentări de animale fantastice. Piesa rămâne un reper al cercetării arheologice românești și un simbol al patrimoniului recuperat după unul dintre cele mai grave furturi recente de bunuri culturale românești expuse în străinătate.
Restaurarea MNIR intră în etapa finală de pregătire
În cadrul evenimentului de la 2 noiembrie 2026 au fost prezentate și informații despre restaurarea clădirii Muzeului Național de Istorie a României.
Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții pentru consolidarea, restaurarea și modernizarea MNIR se află în etapa finală. În 2027, Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, urmează să lanseze licitația pentru realizarea proiectului tehnic și execuția lucrărilor.
Investiția este finanțată prin cel de-al treilea Acord-cadru de împrumut dintre România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinat reabilitării patrimoniului construit și modernizării unor clădiri culturale din România.
