Roboții umanoizi intră în viața reală

Roboții umanoizi ies din laboratoare și ajung în fabrici, depozite și servicii, promițând productivitate mai mare, dar ridicând întrebări serioase despre costuri, siguranță, încredere și viitorul locurilor de muncă.

TEHNOLOGIE-AI
Publicat: 1 iulie 2026 la 13:30
Actualizat: 30 septembrie 2026 la 20:54
Roboții umanoizi intră în viața reală

Roboții umanoizi trec de la demonstrații la teste în fabrici și proiecte de îngrijire, dar utilizarea lor rămâne departe de adopția pe scară largă. În 2024 și 2026, BMW și Mercedes-Benz au prezentat proiecte industriale cu roboți umanoizi, în timp ce cercetările din sănătate și securitate arată că tehnologia are încă limite importante. Întrebarea nu mai este doar dacă roboții pot executa anumite sarcini, ci dacă sunt suficient de siguri, fiabili și rentabili pentru a lucra alături de oameni.

Miza este tehnologică, dar și socială și economică. Companiile urmăresc productivitate, flexibilitate și reducerea efortului fizic pentru angajați. În același timp, muncitorii se tem că automatizarea ar putea reduce numărul unor posturi, iar domenii precum îngrijirea persoanelor vulnerabile ridică întrebări suplimentare despre responsabilitate, empatie și supraveghere umană.

Fabricile sunt primul test al utilizării reale

Roboții umanoizi sunt testați mai întâi în fabrici și depozite deoarece aceste spații sunt mai controlate decât locuințele, spitalele sau străzile. Sarcinile pot fi delimitate, iar performanța poate fi măsurată: transportarea componentelor, alimentarea liniilor de producție, sortarea obiectelor sau manipularea unor piese.

BMW Group a anunțat în septembrie 2024 testarea robotului umanoid Figure 02 la uzina din Spartanburg, Statele Unite. Proiectul viza sarcini repetitive sau solicitante din punct de vedere ergonomic, într-un mediu real de producție, potrivit BMW Group.

În iunie 2026, compania a prezentat și un proiect cu Figure 03 la aceeași uzină. Inițiativa este orientată spre utilizări în logistică și producție, însă reprezintă un proiect de testare și dezvoltare, nu dovada unei înlocuiri generale a roboților industriali existenți, conform BMW Group PressClub.

Mercedes-Benz testează robotul Apollo, dezvoltat de Apptronik, în procese de producție. Compania descrie utilizarea drept parte a evaluării modului în care roboții umanoizi pot sprijini activitățile din fabrici, potrivit Mercedes-Benz. Apptronik a anunțat în martie 2024 un acord comercial cu Mercedes-Benz, prezentat atunci drept prima implementare comercială publică pentru Apollo, conform Apptronik.

Aceste exemple arată că tehnologia a trecut de faza demonstrațiilor exclusiv de laborator. Ele nu înseamnă însă că roboții umanoizi sunt deja folosiți în mod extins sau că pot prelua toate activitățile unui angajat. În prezent, diferența dintre un pilot, un test operațional și producția la scară mare rămâne esențială.

Forma umanoidă rezolvă o problemă practică, nu toate problemele

Fabricile, depozitele, magazinele și locuințele au fost proiectate pentru oameni. Uși, scări, rafturi, mânere, mese și unelte presupun dimensiuni și mișcări umane. Un robot cu două brațe și un corp apropiat de cel uman ar putea folosi aceste spații fără ca infrastructura să fie reconstruită complet.

Această flexibilitate este principalul argument pentru roboții umanoizi. Un braț robotic fix este foarte eficient într-o zonă și pentru o operațiune repetitivă, dar nu poate fi mutat cu aceeași ușurință către alte activități. Un robot umanoid ar putea, cel puțin teoretic, să transporte cutii, să manipuleze componente și să verifice rafturi în funcție de nevoile momentului.

Forma umană nu garantează însă eficiența. Un articol Reuters din 29 iunie 2026 descrie dificultățile cu care se confruntă industria din China: performanțe limitate în medii reale, costuri ridicate și concurența roboților industriali convenționali, care sunt mai maturi și mai ieftini pentru numeroase sarcini (Reuters).

Inteligența artificială extinde posibilitățile, dar nu elimină riscurile

Roboții umanoizi combină senzori, camere, motoare și software cu sisteme de inteligență artificială capabile să interpreteze imagini, comenzi și poziția obiectelor. Această combinație poate ajuta robotul să se adapteze la situații mai variate decât un echipament programat pentru o singură mișcare.

Totuși, lumea fizică este mai dificil de controlat decât un mediu digital. O eroare de interpretare poate duce la deteriorarea unei piese, blocarea unei linii sau rănirea unei persoane. Din acest motiv, testele sunt realizate cu sarcini limitate, proceduri de siguranță și supraveghere umană.

Pe 30 iunie 2026, Apptronik a prezentat Apollo 2 și un centru de instruire pentru roboți, într-un proiect realizat împreună cu Google DeepMind. Demersul urmărește colectarea de date din lumea reală pentru îmbunătățirea roboților și extinderea utilizărilor comerciale, potrivit Reuters.

Piața estimată la miliarde nu este încă o piață matură

Perspectivele financiare au alimentat interesul investitorilor. Goldman Sachs estima, într-o analiză publicată la 27 februarie 2024, că piața globală a roboților umanoizi ar putea ajunge la 38 de miliarde de dolari până în 2035 (Goldman Sachs). Este o proiecție de piață, nu o măsură a vânzărilor actuale sau a numărului de roboți aflați în exploatare.

Comparația cu robotica industrială convențională arată cât de departe este încă tehnologia umanoidă de maturitate. Federația Internațională de Robotică a raportat instalarea a 542.000 de roboți industriali în 2024, de peste două ori mai mult decât cu zece ani înainte, potrivit statisticilor World Robotics 2025 (International Federation of Robotics).

Cifra IFR se referă la roboți industriali în ansamblu și nu reprezintă dimensiunea pieței roboților umanoizi. Ea arată însă că aceștia intră într-un sector în care există deja soluții bine testate, infrastructură specializată și modele de automatizare amortizate.

Pentru o companie, criteriul decisiv nu este cât de impresionant se mișcă un robot, ci dacă acesta poate lucra repetat, în siguranță și la un cost mai mic decât alternativele existente.

Îngrijirea persoanelor vulnerabile cere dovezi mai solide

Roboții umanoizi ar putea fi folosiți în spitale și centre pentru vârstnici la activități precum orientarea pacienților, exerciții simple, reamintirea unor activități sau preluarea unor sarcini repetitive. În teorie, ei ar putea reduce presiunea asupra personalului și ar putea oferi sprijin în situații în care resursele umane sunt limitate.

În acest domeniu, eficiența nu este suficientă. Contează siguranța, confidențialitatea, capacitatea de a reacționa la situații neprevăzute și menținerea relației cu personalul medical și familia.

O analiză privind utilizarea roboților umanoizi în sănătate arată că domeniul este în dezvoltare, în special în spitale, dar subliniază necesitatea unei integrări mai bune între roboți și profesioniștii medicali, potrivit lucrării publicate în National Library of Medicine.

O analiză publicată în 2026 în JMIR Aging identifică un potențial pentru sprijin cognitiv, fizic și psihosocial destinat persoanelor vârstnice. În același timp, cercetarea evidențiază durata scurtă a multor teste, eșantioanele mici și lipsa studiilor clinice randomizate, elemente care limitează concluziile despre eficiența pe termen lung (JMIR Aging).

Locurile de muncă: completare pe termen scurt, presiune posibilă pe termen lung

Companiile prezintă roboții umanoizi ca instrumente pentru sarcini repetitive, periculoase sau obositoare. Pentru angajați, aceeași formulare poate însemna însă că anumite operațiuni nu vor mai necesita același număr de oameni.

În etapa actuală, roboții sunt mai potriviți pentru a completa munca umană decât pentru a înlocui complet echipe întregi. Ei pot prelua o parte a procesului, pot reduce efortul fizic și pot lucra în zone în care recrutarea este dificilă. Dacă prețul scade, fiabilitatea crește și sistemele devin mai flexibile, presiunea asupra posturilor repetitive se poate intensifica.

Nu robotul, luat separat, schimbă piața muncii. Decizia companiilor privind sarcinile care merită executate de oameni și cele care merită automatizate este cea care produce efectul social.

Costul real include mult mai mult decât robotul

Prețul unui robot este doar o componentă a investiției. Companiile trebuie să ia în calcul mentenanța, software-ul, integrarea în fluxurile existente, instruirea personalului, măsurile de siguranță, energia, asigurarea și costurile provocate de eventualele opriri.

Adopția va fi, cel mai probabil, inegală. Producătorii auto și marile companii logistice sau tehnologice au resurse pentru proiecte pilot. Firmele mici vor avea motive să aștepte până când roboții devin mai accesibili, mai previzibili și există rezultate clare privind rentabilitatea.

În fabrici, un robot umanoid va fi acceptat atunci când poate executa aceeași sarcină constant și sigur, nu doar când poate demonstra că este capabil să o execute. În îngrijire, criteriul va fi mai strict: tehnologia trebuie să sprijine personalul și pacientul, fără să transforme relația umană într-o simplă interacțiune automatizată.

Siguranța înseamnă atât protecție fizică, cât și securitate digitală

Pe măsură ce roboții intră în spații ocupate de oameni, apar întrebări concrete: cine răspunde pentru o eroare, ce date colectează camerele și microfoanele, cine controlează accesul la aceste date și cât de vulnerabil este sistemul la un atac informatic?

Roboții umanoizi combină riscuri digitale și fizice. Ei pot avea senzori, camere, microfoane, conexiuni la servicii cloud și capacitatea de a acționa asupra obiectelor din jur. O vulnerabilitate software nu rămâne neapărat o problemă virtuală; ea poate afecta direct siguranța oamenilor sau funcționarea unei instalații.

Un studiu publicat în 2025 despre securitatea unui robot umanoid comercial a identificat vulnerabilități și probleme legate de transmiterea datelor, argumentând pentru standarde mai clare înaintea utilizării pe scară largă (arXiv).

Roboții umanoizi intră în lumea reală prin proiecte industriale și teste specializate, nu printr-o înlocuire bruscă a oamenilor. Viitorul lor va depinde mai puțin de spectaculozitatea demonstrațiilor și mai mult de trei criterii măsurabile: siguranță, cost și capacitatea de a funcționa constant în condiții reale.

Surse