Cercetătorii de la University of Pennsylvania au identificat un compus derivat din ciuperca toxică Aspergillus flavus care a afectat selectiv celulele de leucemie în experimente de laborator. Rezultatul, publicat în revista Nature Chemical Biology, este unul preliminar: compusul nu reprezintă un tratament aprobat și nu a fost testat la oameni.
Studiul se concentrează pe asperigimycin, o moleculă obținută prin izolarea și modificarea unor substanțe produse de Aspergillus flavus. Cercetătorii au urmărit dacă aceste molecule pot opri dezvoltarea anumitor celule canceroase, fără a folosi ciuperca în forma sa naturală. (Penn Engineering)
Ce legătură are ciuperca cu „blestemul faraonului”
Aspergillus flavus este cunoscută pentru sporii săi galbeni și pentru producerea unor toxine. În relatări populare despre moartea unor persoane care au intrat în morminte egiptene, ciupercile au fost invocate drept posibilă explicație pentru așa-numitul „blestem al faraonului”.
Legătura nu reprezintă însă o cauzalitate medicală demonstrată. Este vorba despre o asociere apărută în relatări istorice și ipoteze privind expunerea la spori sau toxine, în special în cazul persoanelor vulnerabile. Faptul că o ciupercă poate produce substanțe periculoase nu înseamnă că ea a fost confirmată drept cauza morților atribuite legendei. (Popular Science)
Asperigimycin a avut efect asupra celulelor de leucemie
În testele de laborator, asperigimycin a avut un efect pronunțat asupra celulelor de leucemie. Rezultatele au fost mai limitate în cazul altor tipuri de celule canceroase analizate, inclusiv celule asociate cancerului de sân, ficat și plămân. (Popular Mechanics)
Formularea „distrugere selectivă” trebuie înțeleasă în contextul acestui experiment: compusul a fost mai activ asupra celulelor de leucemie decât asupra celorlalte tipuri de celule canceroase testate. Rezultatul nu demonstrează încă faptul că molecula ar acționa în același mod într-un organism uman și nici că ar fi lipsită de efecte toxice.
Un aspect important este diferența dintre organismul natural și molecula cercetată. Nu s-a propus administrarea ciupercii pacienților, ci investigarea unor compuși produși de aceasta și modificarea lor pentru a le evalua potențialul farmacologic.
De ce rezultatul nu este încă un tratament
Experimentele pe celule sunt o etapă inițială în dezvoltarea unui medicament. Ele pot indica faptul că o moleculă merită cercetată, dar nu pot răspunde singure la întrebări esențiale despre doză, siguranță, absorbție, efecte asupra organelor și eficiență într-un organism viu.
Înainte ca un astfel de compus să ajungă în studii clinice, ar fi necesare evaluări suplimentare, inclusiv teste preclinice care să clarifice modul în care acționează și cât de sigur este. Doar rezultatele favorabile din aceste etape ar putea deschide calea către testarea la oameni.
Prin urmare, asperigimycin nu este un nou tratament disponibil pentru pacienții cu leucemie. Descoperirea arată însă că organismele considerate toxice pot produce molecule care merită analizate în cercetarea medicală. Penicilina, unul dintre cele mai cunoscute exemple din istoria medicinei, provine tot dintr-o ciupercă.
Valoarea studiului constă, deocamdată, în identificarea unui punct de plecare pentru cercetări viitoare: o moleculă derivată din Aspergillus flavus a prezentat activitate selectivă asupra celulelor de leucemie în laborator, dar eficiența și siguranța sa ca posibil medicament rămân de stabilit.
