Argentina–Anglia la Cupa Mondială: patru dueluri memorabile
Argentina și Anglia s-au întâlnit de patru ori la turneul final al Cupei Mondiale, între 1962 și 2002. Anglia a câștigat două partide, Argentina una, iar meciul din 1998 a fost egal după 120 de minute și decis la loviturile de departajare în favoarea selecționatei sud-americane.
Confruntările au produs unele dintre cele mai recognoscibile episoade ale fotbalului internațional: „Mâna lui Dumnezeu” și „Golul Secolului” în 1986, eliminarea lui David Beckham în 1998 și penalty-ul transformat de același jucător patru ani mai târziu.
În palmaresul mondial, Argentina are trei titluri, câștigate în 1978, 1986 și 2022. Anglia a cucerit trofeul o singură dată, în 1966, pe teren propriu.
Bilanțul direct la Cupa Mondială
| Anul | Faza | Rezultat | Detaliul decisiv |
|---|---|---|---|
| 1962 | Faza grupelor | Anglia 3-1 Argentina | Prima întâlnire dintre cele două selecționate la Cupa Mondială |
| 1986 | Sferturi de finală | Argentina 2-1 Anglia | Golurile lui Diego Maradona, inclusiv „Mâna lui Dumnezeu” |
| 1998 | Optimi de finală | 2-2 după 120 de minute; Argentina a câștigat cu 4-3 la penalty-uri | Eliminarea lui David Beckham și departajarea de la 11 metri |
| 2002 | Faza grupelor | Anglia 1-0 Argentina | Penalty-ul transformat de David Beckham |
Dacă sunt luate în calcul doar golurile marcate în timpul regulamentar și în prelungiri, Anglia conduce cu 7-5. La nivelul rezultatelor, însă, cele două naționale au câte două succese: Anglia în 1962 și 2002, iar Argentina în 1986 și după loviturile de departajare în 1998.
Palmaresul mondial și continental al Argentinei
Argentina a devenit campioană mondială pentru a treia oară în 2022, după finala câștigată împotriva Franței. Titlurile din 1978 și 1986 au completat un palmares care o plasează între cele mai de succes naționale din istoria Cupei Mondiale.
La nivel continental, Argentina are 16 trofee Copa América. Cel mai recent succes a venit în 2024, când a învins Columbia în finală.
Anglia nu a câștigat Campionatul European. Naționala engleză a pierdut finalele EURO 2020 și EURO 2024, ambele disputate după calificarea în ultimul act al competiției.
1986: meciul în care Maradona a schimbat rivalitatea
Cel mai cunoscut duel dintre Argentina și Anglia s-a disputat pe 22 iunie 1986, în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din Mexic. Argentina s-a impus cu 2-1 pe stadionul Azteca, iar ambele goluri ale sale au fost înscrise de Diego Maradona.
În minutul 51, Maradona a trimis mingea în poartă cu mâna. Arbitrul tunisian Ali Bin Nasser a validat reușita, care a devenit cunoscută sub numele de „Mâna lui Dumnezeu”. Decizia nu a mai putut fi schimbată în timpul partidei, deoarece arbitrajul video nu era disponibil la acel turneu.
Cinci minute mai târziu, Maradona a pornit din propria jumătate, a depășit mai mulți adversari și a înscris pentru 2-0. FIFA a desemnat ulterior această acțiune drept „Golul Secolului”, în urma unui sondaj realizat în rândul fanilor.
Gary Lineker a redus diferența pentru Anglia, dar selecționata engleză nu a mai reușit să egaleze. Argentina a trecut în semifinale și a câștigat ulterior finala împotriva Germaniei de Vest, scor 3-2.
1998: egalitate după 120 de minute, calificare la penalty-uri
Pe 30 iunie 1998, Argentina și Anglia s-au întâlnit în optimile de finală ale Cupei Mondiale din Franța, la Saint-Étienne. Partida s-a încheiat cu scorul de 2-2 după timpul regulamentar și prelungiri. Prin urmare, meciul nu a fost câștigat de Argentina în cele 120 de minute, ci la loviturile de departajare, cu 4-3.
Momentul central al partidei a venit după un contact între David Beckham și Diego Simeone. Beckham a reacționat la intervenția adversarului, iar arbitrul danez Kim Milton Nielsen i-a arătat cartonașul roșu.
Anglia a jucat în inferioritate numerică, dar a rezistat până la loviturile de departajare. Argentina a transformat patru execuții, în timp ce Anglia a înscris de trei ori, iar sud-americanii au avansat în sferturile de finală.
Eliminarea a devenit una dintre cele mai apăsătoare imagini ale carierei internaționale a lui Beckham. În același timp, rezultatul a consolidat o diferență importantă între statistica meciului și deznodământul competițional: scorul după 120 de minute a fost egal, însă Argentina a obținut calificarea.
2002: revanșa lui Beckham
Răspunsul lui Beckham a venit patru ani mai târziu, la Cupa Mondială din Coreea de Sud și Japonia. Argentina și Anglia s-au întâlnit pe 7 iunie 2002, în faza grupelor, iar naționala engleză a câștigat cu 1-0.
Beckham a înscris singurul gol al meciului din penalty. Execuția a oferit căpitanului Angliei un moment de revanșă după eliminarea din 1998 și a devenit imaginea principală a celui de-al patrulea duel direct dintre cele două selecționate.
Victoria a ajutat Anglia să avanseze din grupă. Argentina a fost eliminată după faza grupelor, astfel că meciul din 2002 a avut o consecință competițională mai importantă decât simpla modificare a bilanțului direct.
De ce rivalitatea a depășit rezultatele
Dimensiunea sportivă a confruntării a fost amplificată de conflictul dintre Argentina și Regatul Unit din 1982, cunoscut în Argentina drept Războiul din Malvine. Cele două evenimente nu trebuie confundate, însă apropierea temporală dintre conflict și meciul din 1986 a contribuit la tensiunea din jurul partidei.
Din acest motiv, victoria Argentinei din 1986 a fost asociată de o parte a publicului cu o miză simbolică mai largă decât aceea a unui sfert de finală. Cele două goluri ale lui Maradona au concentrat această încărcătură în imagini opuse: primul a rămas legat de controversa unei decizii arbitrale, iar al doilea de o acțiune individuală considerată una dintre cele mai spectaculoase din istoria competiției.
În 1998, rivalitatea a căpătat o altă axă prin eliminarea lui Beckham și calificarea Argentinei la penalty-uri. În 2002, același jucător a transformat lovitura de la 11 metri care a decis meciul. Succesiunea acestor episoade explică de ce Argentina–Anglia este memorată nu doar prin bilanțul de două victorii pentru fiecare echipă, ci și prin felul în care fiecare partidă a produs un reper distinct.
