Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
A murit Yayoi Kusama, celebra „regină a bulinelor”
Yayoi Kusama, artista japoneză celebră pentru buline, dovleci și camerele cu oglinzi, a murit la 97 de ani, la Tokyo. Moartea ei a readus în prim-plan influența uriașă pe care a avut-o asupra artei contemporane și culturii vizuale globale.
Yayoi Kusama, artista japoneză care a transformat bulinele, dovlecii și camerele cu oglinzi într-un limbaj vizual recunoscut în întreaga lume, a murit la vârsta de 97 de ani. Artista a încetat din viață pe 14 august 2026, într-un spital din Tokyo, iar decesul a fost anunțat public joi, 27 august, de studioul și organizațiile care îi administrează moștenirea artistică. Kusama a continuat să picteze până în ultimele zile ale vieții.
Confirmarea oficială a venit la aproape două săptămâni după deces. Într-o carieră întinsă pe mai mult de șapte decenii, Kusama a trecut de la avangarda newyorkeză la statutul de fenomen cultural global, iar instalațiile sale „Infinity Mirror Rooms” au devenit unele dintre cele mai recognoscibile opere ale artei contemporane.
Yayoi Kusama a murit pe 14 august, la Tokyo
Anunțul oficial publicat de Yayoi Kusama Studio precizează că artista a murit într-un spital din Tokyo pe 14 august 2026, la vârsta de 97 de ani. Informația a fost făcută publică pe 27 august.
Studioul a descris-o drept o artistă avangardistă cu o carieră internațională care a cuprins arte vizuale, performance, literatură și poezie și a precizat că aceasta a continuat să lucreze până aproape de sfârșitul vieții.
„A continuat să picteze până în ultimele sale zile, fără să lase niciodată pensula din mână”, se arată în anunțul studioului. (草間彌生 Yayoi Kusama Official Site)
Anunțul publicat separat de Yayoi Kusama Museum confirmă data și locul decesului și precizează că expoziția „KUSAMA’s POP” continuă conform programului până la 30 august. (YAYOI KUSAMA MUSEUM 草間彌生美術館)
Presa internațională a relatat pe 27 august vestea morții artistei. Anadolu, citând Kyodo News, a indicat drept cauză a decesului insuficiența multiplă de organe. (Anadolu Ajansı)
Cum a transformat Kusama bulinele într-un fenomen planetar?
Pentru publicul larg, Yayoi Kusama este aproape imposibil de separat de buline. Repetate pe pânze, sculpturi, pereți, obiecte și spații întregi, acestea au devenit o semnătură vizuală care poate fi recunoscută chiar și de oameni fără un interes special pentru arta contemporană.
Dar universul său artistic a fost construit cu zeci de ani înainte de Instagram și de cultura imaginilor virale.
Născută la Matsumoto, în Japonia, în 1929, Kusama a început să creeze artă de foarte tânără. Experiențele vizuale neobișnuite pe care le relata încă din copilărie — modele și forme repetitive care păreau să îi acopere câmpul vizual — au influențat profund motivele pe care avea să le folosească ulterior.
DW notează că artista vorbea despre asemenea experiențe încă de la aproximativ 10 ani, iar punctele și modelele de tip plasă au devenit ulterior elemente fundamentale ale creației sale. (DW)
💡 WoW Pulse | De ce bulinele lui Kusama sunt mai mult decât un simbol pop
Repetiția nu a fost pentru Kusama doar o alegere decorativă. Punctele, plasele, oglinzile și multiplicarea obiectelor au fost folosite pentru a dizolva vizual limitele dintre individ și spațiul din jur. Tocmai această idee a infinitului avea să transforme, decenii mai târziu, instalațiile sale în experiențe imersive pentru milioane de vizitatori.
De la Japonia la avangarda din New York
Kusama s-a mutat în Statele Unite la sfârșitul anilor 1950 și s-a stabilit la New York, într-o perioadă în care orașul devenea unul dintre marile centre ale artei internaționale.
Acolo și-a dezvoltat seria „Infinity Nets”, cu suprafețe acoperite de modele repetitive, și a experimentat cu sculptură, instalații și performance.
În 1965 a prezentat „Infinity Mirror Room—Phalli’s Field”, lucrare care avea să pună bazele unuia dintre conceptele sale cele mai cunoscute: spațiul multiplicat aparent la infinit prin intermediul oglinzilor.
În 1966, la Veneția, a prezentat „Narcissus Garden”, o instalație alcătuită din sute de sfere reflectorizante. Opera concentra într-o singură imagine teme care aveau să reapară constant în creația sa: reflecția, repetiția, multiplicarea și relația dintre privitor și propria imagine.
După întoarcerea în Japonia, în 1973, cariera sa internațională a trecut printr-o perioadă cu o vizibilitate mai redusă. Recunoașterea globală avea să revină spectaculos în deceniile următoare.
„Infinity Rooms” au făcut-o celebră pentru o nouă generație
Ascensiunea rețelelor sociale a produs un fenomen rar în lumea artei: lucrări concepute cu decenii înainte au devenit perfect adaptate unei epoci dominate de fotografie și distribuirea instantanee a imaginilor.
„Infinity Mirror Rooms” folosesc oglinzi, lumină și obiecte repetate pentru a crea impresia unui spațiu fără sfârșit. Vizitatorul nu mai privește pur și simplu opera de la distanță, ci intră în interiorul ei și devine parte a imaginii.
The Art Newspaper arată că instalațiile, picturile și sculpturile artistei au atras un public uriaș, în timp ce camerele sale cu oglinzi au contribuit decisiv la transformarea ei într-un nume cunoscut mult dincolo de circuitul tradițional al muzeelor. (Art Newspaper)
Efectul a fost amplificat de Instagram și de cultura selfie-ului. Fotografiile realizate în spațiile infinite ale lui Kusama au circulat masiv online, iar expozițiile sale au atras cozi și cerere ridicată pentru bilete în numeroase orașe.
Popularitatea digitală nu a creat însă fenomenul Kusama. A oferit unei opere construite timp de decenii un public global nou.
Dovlecii au devenit o altă semnătură a artistei
Alături de buline și oglinzi, dovleacul este unul dintre motivele imediat asociate cu Yayoi Kusama.
Artista l-a reprezentat în picturi și sculpturi monumentale, deseori acoperindu-l cu rețeaua sa caracteristică de puncte. Una dintre cele mai cunoscute lucrări este dovleacul galben cu buline negre de pe insula japoneză Naoshima.
Această combinație dintre forme simple, culori puternice și repetiție a făcut ca estetica lui Kusama să poată trece cu ușurință din muzeu în cultura populară.
Colaborările comerciale au extins și mai mult fenomenul. Printre cele mai vizibile s-au numărat proiectele realizate împreună cu Louis Vuitton, care au dus bulinele artistei pe haine, genți, vitrine și instalații urbane.
Vogue subliniază în necrologul publicat după anunțarea decesului atât rolul celebrelor „Infinity Mirror Rooms”, cât și amploarea colaborărilor cu Louis Vuitton în transformarea artistei într-o prezență culturală recognoscibilă la nivel global. (Vogue)
O carieră validată târziu, apoi transformată într-un fenomen global
Una dintre particularitățile poveștii lui Kusama este diferența dintre momentul în care și-a dezvoltat ideile și cel în care a devenit un superstar internațional.
Artista lucra deja cu repetiția, spațiile infinite și instalațiile imersive în anii 1960. Recunoașterea instituțională la scară largă a venit însă mult mai târziu.
În 1993, Kusama a reprezentat Japonia la Bienala de la Veneția. Ulterior, retrospective și expoziții importante organizate de instituții precum Museum of Modern Art din New York, Tate Modern din Londra și Hirshhorn Museum din Washington au contribuit la consolidarea reputației sale internaționale.
Și piața de artă a reflectat această schimbare. Lucrările artistei au ajuns să fie tranzacționate pentru milioane de dolari, iar Kusama a devenit una dintre cele mai importante și mai cunoscute artiste contemporane japoneze.
Kusama a continuat să creeze până în ultimele zile
În ultimii ani ai vieții, vârsta nu a oprit producția artistică a lui Kusama. Mesajul oficial publicat după moarte insistă asupra faptului că artista a continuat să picteze până în ultimele sale zile. (草間彌生 Yayoi Kusama Official Site)
Moștenirea ei rămâne neobișnuit de ușor de recunoscut: un punct, un dovleac sau o cameră cu oglinzi poate trimite aproape instantaneu la numele Yayoi Kusama.
Dar influența sa depășește imaginile care au cucerit rețelele sociale. Kusama a început să exploreze repetiția, infinitul și relația dintre corp și spațiu cu multe decenii înainte ca tehnologia să permită imaginilor sale să circule în câteva secunde în întreaga lume.
Tocmai această întâlnire dintre o operă construită în secolul XX și cultura vizuală a secolului XXI explică o parte importantă a fenomenului: artista care și-a imaginat spații fără sfârșit a ajuns, în ultimele decenii ale vieții, la un public aproape imposibil de imaginat atunci când crea primele sale „Infinity Rooms”.
