Volodimir Zelenski și Vladimir Putin folosesc strategii opuse în războiul din Ucraina: președintele ucrainean încearcă să mențină sprijinul militar și politic al Occidentului, în timp ce liderul rus transmite că Moscova poate continua conflictul și își consolidează parteneriatele din afara spațiului occidental.
Strategia lui Zelenski: sprijin extern și garanții de securitate
Pentru Ucraina, diplomația este o componentă directă a apărării. Kievul are nevoie de arme, apărare antiaeriană, finanțare și sprijin politic pentru a rezista unui război de uzură cu Rusia.
Obiectivele urmărite de Volodimir Zelenski pot fi grupate în trei direcții:
- menținerea ajutorului militar, în special pentru protejarea orașelor și a infrastructurii;
- presiune economică asupra Rusiei, prin sancțiuni și măsuri care să crească prețul continuării războiului;
- obținerea unor garanții de securitate, astfel încât un eventual armistițiu să nu lase Ucraina expusă unui nou atac.
La 8 iunie 2026, Zelenski a declarat că a avut o conversație „foarte pozitivă” cu Steve Witkoff și Jared Kushner, emisari americani implicați în eforturile diplomatice privind încheierea războiului. Discuția a venit după contacte cu lideri europeni și a vizat apărarea Ucrainei și relansarea negocierilor de pace. Reuters
Mesajul politic al lui Zelenski este, astfel, orientat spre menținerea atenției internaționale. Pentru Kiev, negocierile nu pot fi separate de capacitatea Ucrainei de a se apăra și de condițiile care ar urma să însoțească orice acord.
Strategia lui Putin: presiune militară și rezistență la izolarea occidentală
Vladimir Putin transmite că Rusia este pregătită să continue războiul atât timp cât consideră că obiectivele sale nu au fost atinse. Această poziție reduce presiunea pentru un compromis rapid și mută disputa diplomatică spre condițiile acceptate de Moscova.
În practică, strategia atribuită Kremlinului se bazează pe:
- menținerea presiunii asupra Ucrainei, pentru a influența situația de pe front și poziția de negociere a Kievului;
- respingerea unui acord considerat nefavorabil, chiar dacă Moscova lasă deschisă posibilitatea unor compromisuri în anumite condiții;
- consolidarea relațiilor cu parteneri din afara Occidentului, în special cu China.
La 4 iunie 2026, Putin și-a reafirmat poziția dură privind războiul și a spus că Rusia va învinge Ucraina, potrivit Reuters. În același timp, relatarea arată că liderul rus nu a exclus complet ideea unor compromisuri, ceea ce indică o poziție negociatoare condiționată, nu o disponibilitate pentru orice acord. Reuters
Diferența față de abordarea lui Zelenski este importantă: Kievul încearcă să obțină sprijin suplimentar pentru a-și întări poziția, în timp ce Moscova urmărește să demonstreze că sancțiunile și presiunea diplomatică nu îi schimbă obiectivele fundamentale.
Parteneriatul cu China și mesajul „lumii multipolare”
Dimensiunea internațională a strategiei ruse nu se limitează la relația cu Ucraina. Moscova încearcă să își prezinte parteneriatele cu state precum China drept dovada existenței unei alternative la ordinea dominată de Statele Unite și aliații europeni.
La 20 mai 2026, Vladimir Putin și Xi Jinping au semnat la Beijing o declarație privind construirea unei „lumi multipolare”, potrivit The Moscow Times. Conceptul susține ideea unei distribuții mai largi a puterii globale, în care Statele Unite și Europa nu ar mai avea un rol dominant în stabilirea regulilor internaționale. The Moscow Times
Declarația nu înseamnă, prin ea însăși, un acord de pace pentru Ucraina și nici nu stabilește rezultatul războiului. Ea are însă valoare politică pentru Moscova: susține narațiunea potrivit căreia Rusia nu este izolată complet și că poate conta pe relații strategice în afara alianțelor occidentale.
Două obiective diplomatice, două măsurători ale timpului
Zelenski are nevoie ca sprijinul pentru Ucraina să rămână o prioritate pentru guvernele occidentale. Fiecare discuție despre arme, sancțiuni sau garanții de securitate urmărește să mențină coeziunea politică necesară continuării rezistenței ucrainene.
Putin, în schimb, își bazează poziția pe capacitatea Rusiei de a suporta costurile războiului și pe posibilitatea ca presiunea asupra aliaților Ucrainei să crească în timp. Aceasta este o interpretare a direcției strategice sugerate de declarațiile și acțiunile relatate, nu o confirmare automată a tuturor intențiilor Kremlinului.
Miza negocierilor nu este, prin urmare, doar existența unui canal diplomatic. Contează și raportul dintre sprijinul primit de Ucraina, disponibilitatea Rusiei de a accepta compromisuri și capacitatea ambelor tabere de a-și menține poziția pe termen lung.
