Volodimir Zelenski urma să se întâlnească la Londra, pe 7 iunie 2026, cu Emmanuel Macron, Keir Starmer și Friedrich Merz, pentru coordonarea sprijinului european destinat Ucrainei și menținerea presiunii asupra Rusiei. Reuniunea fusese anunțată la 5 iunie de Palatul Élysée, într-un moment în care Kievul cerea consolidarea sprijinului militar și politic european, precum și susținerea eforturilor diplomatice pentru încheierea războiului.
Cine participa la reuniunea de la Londra
La întâlnirea programată pentru duminică, 7 iunie 2026, urmau să participe președintele Franței, Emmanuel Macron, premierul britanic Keir Starmer, cancelarul german Friedrich Merz și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, potrivit euronews și European Pravda.
Palatul Élysée a prezentat reuniunea drept o continuare a coordonării dintre Ucraina, Franța, Germania și Regatul Unit privind agenda comună pentru sprijinirea Kievului. Formatul reunea trei capitale europene cu rol important în politica de securitate și pe liderul statului aflat în război.
Anunțul confirma convocarea discuțiilor, dar nu anunța un pachet final de sancțiuni, finanțare, sprijin militar sau garanții de securitate. Prin urmare, miza imediată a reuniunii era armonizarea pozițiilor politice și stabilirea direcției comune, nu prezentarea în avans a unor măsuri deja adoptate.
Presiunea asupra Rusiei, în centrul discuțiilor
Reuniunea avea loc pe fondul solicitărilor Kievului ca statele europene să își consolideze sprijinul și să sporească presiunea asupra Moscovei pentru încheierea războiului.
Reuters relata că atenția președintelui american Donald Trump era concentrată și asupra dosarului Iranului. Această suprapunere de crize internaționale accentua importanța coordonării dintre Franța, Germania, Regatul Unit și Ucraina pentru menținerea războiului din Ucraina pe agenda occidentală.
Poziția franceză, relatată de Reuters, era că Rusia se confrunta cu dificultăți militare, economice și strategice, dar continua războiul. În această evaluare, sprijinul pentru Ucraina și presiunea asupra Moscovei trebuiau menținute în paralel.
Totodată, dificultățile Rusiei nu erau echivalente cu o disponibilitate confirmată a Kremlinului pentru pace. Această distincție era importantă pentru discuțiile despre negocieri și despre nivelul de sprijin pe care Europa trebuia să îl păstreze pentru Kiev.
Negocierile directe și poziția Kremlinului
Întâlnirea de la Londra fusese anunțată după ce Volodimir Zelenski îi ceruse lui Vladimir Putin, printr-o scrisoare deschisă, să accepte o întâlnire directă pentru discutarea încheierii războiului. Kremlinul transmisese că președintele rus fusese informat despre scrisoare, potrivit Reuters.
La 5 iunie 2026, Emmanuel Macron a declarat că Franța susținuse constant negocierile directe între Ucraina și Kremlin. El a precizat că un armistițiu și un plan de pace trebuiau construite de ucraineni și ruși, în timp ce europenii puteau contribui la facilitarea procesului.
Friedrich Merz a transmis, din Muntenegru, că europenii erau deschiși dialogului, însă Vladimir Putin nu demonstrase disponibilitatea necesară pentru un asemenea demers. Declarația separa sprijinul pentru negocieri de existența unei disponibilități efective a Moscovei de a participa.
Ce putea însemna reuniunea pentru România
Pentru România, direcția sprijinului european pentru Ucraina are o importanță directă de securitate. Ucraina este stat vecin, iar evoluția războiului influențează situația din regiunea Mării Negre, apărarea flancului estic al NATO și stabilitatea politică și economică a Europei de Est.
O eventuală decizie privind sancțiunile ar fi indicat nivelul presiunii economice menținute asupra Rusiei. Discuțiile despre finanțarea Ucrainei ar fi vizat capacitatea Kievului de a-și susține efortul de război și funcționarea statului, în timp ce sprijinul militar ar fi avut legătură directă cu apărarea teritoriului ucrainean și securitatea regională.
Garanțiile de securitate ar fi reprezentat un dosar distinct, cu implicații pentru modul în care Europa ar contribui la stabilitatea Ucrainei după sau în timpul negocierilor. Înaintea reuniunii, nu fusese anunțat un acord final în niciunul dintre aceste domenii.
De ce era important formatul de la Londra
Alegerea Londrei avea o semnificație politică prin participarea Regatului Unit la coordonarea europeană privind Ucraina. Deși nu mai este membru al Uniunii Europene, Regatul Unit rămâne un actor important în sprijinirea Kievului și în arhitectura de securitate a Europei.
Alături de Franța și Germania, Regatul Unit oferea cadrul pentru dialogul dintre trei capitale cu rol major în politica europeană de securitate. Prezența lui Zelenski aducea în discuție poziția directă a Ucrainei asupra sprijinului militar, presiunii diplomatice și eventualelor negocieri cu Rusia.
Astfel, reuniunea era relevantă nu doar prin declarațiile comune așteptate, ci și prin posibilitatea de a lega obiectivele politice de măsuri concrete în domenii cu impact asupra Ucrainei și securității regionale.
