Maria Mihaela Belecciu și fiica ei de 13 ani, Isabella Cojorariu, au fost găsite moarte duminică, 21 iunie 2026, într-un apartament din cartierul Parella, Torino. Procurorii verifică ipoteza unui omor urmat de sinucidere, însă cauza deceselor și succesiunea exactă a evenimentelor urmează să fie stabilite prin anchetă și examinări medico-legale.
Cele două victime au fost identificate de presa italiană drept Maria Mihaela Belecciu și fiica sa, Isabella Cojorariu. Femeia avea 39 de ani, iar fata avea 13 ani. Trupurile ar fi fost descoperite de fiica mai mare a femeii, în vârstă de 19 ani, care a alertat autoritățile. (la Repubblica Torino)
Ce verifică anchetatorii din Torino
Direcția actuală a anchetei este cea a unui omor urmat de sinucidere. Formularea descrie o ipoteză de lucru și nu reprezintă o concluzie definitivă a justiției.
Autopsiile și celelalte verificări medico-legale trebuie să clarifice cauzele morților și ordinea în care s-au produs evenimentele. Până la finalizarea acestor proceduri, circumstanțele cazului rămân în atenția procurorilor.
Anchetatorii au discutat și cu fostul soț al femeii. Potrivit relatării publicate de la Repubblica Torino, acesta ar fi declarat că relația dintre cei doi devenise mai calmă în perioada recentă. Afirmația face parte din materialul de anchetă, dar nu stabilește singură motivul sau evoluția tragediei. (la Repubblica Torino)
Ce a transmis familia despre starea femeii
În relatările publicate după tragedie, rudele au vorbit despre o perioadă de suferință psihică și despre o depresie severă. Au fost menționate, de asemenea, tensiuni personale și solicitări de ajutor.
Aceste afirmații trebuie diferențiate de rezultatele anchetei. O problemă de sănătate mintală nu stabilește automat cauza unui act violent, responsabilitatea penală sau legătura directă dintre o stare medicală și o tragedie.
Familia a criticat modul în care ar fi fost acordat sprijinul medical și social. Într-o postare a publicației Corriere Torino sunt menționate și documente medicale despre starea femeii. Eventualele deficiențe ale serviciilor sau responsabilități instituționale pot fi stabilite doar prin verificări și documente judiciare. (Corriere Torino)
De ce intervenția rapidă este importantă
Izolarea accentuată, schimbările bruște de comportament, exprimarea lipsei de speranță sau mesajele de adio pot indica o criză care necesită sprijin. Niciunul dintre aceste semne, luat separat, nu reprezintă însă un diagnostic sau o predicție sigură asupra comportamentului unei persoane.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă recunoașterea riscurilor, accesul la servicii de sănătate mintală și intervenția rapidă pentru persoanele aflate în criză. Comunicarea trebuie să evite stigmatizarea și să încurajeze apelarea la ajutor specializat. (Organizația Mondială a Sănătății)
Ce trebuie făcut în cazul unui pericol imediat
În Italia, numărul de urgență 112 trebuie apelat atunci când există un pericol imediat pentru persoana aflată în criză sau pentru cei din jur. Dacă situația permite și este sigur pentru toți cei implicați, persoana nu trebuie lăsată singură până la sosirea ajutorului.
- să se vorbească direct, calm și fără acuzații;
- să nu fie minimalizată suferința și să fie evitate rușinarea sau amenințările;
- să fie solicitată rapid o evaluare medicală sau psihologică;
- să fie apelate serviciile de urgență când siguranța este amenințată;
- să fie implicați membri ai familiei și profesioniști, astfel încât situația să nu fie gestionată de o singură persoană.
Evaluarea riscului trebuie făcută de profesioniști atunci când există un pericol grav. Familia și apropiații pot oferi sprijin, dar nu trebuie să poarte singuri responsabilitatea unei intervenții de urgență. (American Foundation for Suicide Prevention; NHS)
Ce urmează în anchetă
Investigația trebuie să clarifice cauza deceselor, succesiunea faptelor și împrejurările care au precedat tragedia. Rezultatele medico-legale și verificările procurorilor vor fi esențiale pentru stabilirea situației de fapt.
Relatările despre sănătatea mintală a femeii sau despre sprijinul primit de familie nu pot înlocui concluziile judiciare. În acest stadiu, ipoteza unui omor urmat de sinucidere rămâne o direcție de anchetă, nu un verdict.
