Uniunea Europeană pregătește reguli mai stricte pentru suspendarea temporară a mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră, instrument aplicat unor importuri cu emisii ridicate, precum cimentul, oțelul și îngrășămintele. România, Slovacia și Lituania s-au opus direcției susținute de majoritatea statelor membre, însă nu au reușit să o blocheze.
Propunerea ar restrânge situațiile în care anumite produse pot fi exceptate temporar din mecanism, inclusiv atunci când prețurile cresc puternic sau apar circumstanțe excepționale. Pentru companii, miza este legată de costul materialelor importate, concurența cu producătorii din afara Uniunii și predictibilitatea investițiilor.
Ce s-a decis la nivelul statelor membre
Majoritatea miniștrilor economiei din Uniunea Europeană au susținut reguli mai stricte pentru suspendarea mecanismului. România, Slovacia și Lituania nu au sprijinit direcția convenită, potrivit relatării Reuters, preluată de Profit.ro.
Susținătorii înăspririi regulilor urmăresc să ofere mai multă stabilitate industriei europene. O suspendare ușor de activat ar putea reduce temporar costul importurilor cu o amprentă de carbon mai mare și ar face mai dificilă planificarea investițiilor în tehnologii cu emisii reduse.
Este esențială însă diferența dintre direcția politică susținută de statele membre și o regulă aplicabilă. Pragul de 50% apare într-un proiect de acord, nu într-o prevedere definitivă. Forma finală urmează să fie negociată între Comisia Europeană și Parlamentul European.
Pragul de 50% ar face suspendarea o excepție
Proiectul prevede că Bruxellesul ar putea propune suspendarea mecanismului numai după îndeplinirea unor criterii stricte. Unul dintre acestea este o creștere de peste 50% a prețului produsului vizat în șase luni, comparativ cu media ultimilor 10 ani.
Aplicarea unui asemenea criteriu ar transforma suspendarea într-o măsură rezervată unor situații extreme. Ea nu ar mai fi un instrument disponibil ori de câte ori apar presiuni asupra prețurilor, ci o intervenție condiționată de o creștere amplă și rapidă.
Comisia Europeană anunțase inițial că anumite bunuri ar putea fi scoase temporar din sistem în cazul unor „circumstanțe grave și neprevăzute”. În forma discutată acum, această plasă de siguranță ar fi mai dificil de folosit.
Pentru firme, efectul ar fi dublu: regulile ar deveni mai previzibile, dar ar scădea posibilitatea unei exceptări temporare atunci când costurile cresc semnificativ fără să atingă criteriile stabilite în proiect.
Ce este mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră
Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră nu este o taxă uniformă aplicată tuturor importurilor. El vizează bunuri produse cu emisii ridicate și urmărește să reducă diferența dintre companiile europene care suportă costuri climatice și producătorii din țări cu reguli mai puțin stricte.
Printre produsele menționate se află cimentul, oțelul și îngrășămintele. Acestea sunt utilizate în sectoare precum construcțiile, agricultura, infrastructura și industria prelucrătoare.
În discuțiile privind extinderea mecanismului apar și produse precum mașinile de spălat și piesele auto. Aceste categorii nu trebuie însă confundate cu produsele deja vizate: includerea lor depinde de forma definitivă a regulilor europene.
Impactul posibil asupra companiilor din România
Efectele nu ar fi identice pentru toate companiile. Producătorii europeni care investesc în procese cu emisii mai mici ar putea beneficia de condiții mai stabile de concurență, deoarece importurile mai poluante nu ar putea evita ușor costul asociat carbonului.
În schimb, importatorii de materiale din afara Uniunii ar avea mai puține opțiuni pentru reducerea temporară a costurilor. Constructorii și producătorii care folosesc oțel, ciment, îngrășăminte sau componente importate ar putea resimți presiunea prin costuri de achiziție mai mari.
Propunerea nu înseamnă automat că toate produsele se vor scumpi în aceeași măsură. Prețul final depinde de produs, originea importului, costul emisiilor și modul în care fiecare companie transferă cheltuielile în lanțul de aprovizionare.
Consecința cea mai clară a proiectului este procedurală: suspendarea mecanismului ar deveni o excepție dificil de obținut, condiționată de criterii stricte și de o creștere substanțială a prețului.
Propunerea vine într-un context mai larg al politicii climatice
Discuția despre importurile cu emisii ridicate are loc în paralel cu înăsprirea altor instrumente europene privind prețul carbonului. Reuters a relatat la 10 iunie 2026 că Uniunea Europeană a convenit măsuri mai stricte de control al prețurilor în noua piață a carbonului pentru încălzire și transport, cunoscută drept ETS2, care ar urma să se aplice furnizorilor de combustibili din 2028.
Privite împreună, cele două direcții arată încercarea Uniunii Europene de a menține presiunea pentru reducerea emisiilor, limitând în același timp riscul unor șocuri de preț. În cazul importurilor, proiectul favorizează stabilitatea regulilor pentru investițiile verzi, în timp ce România și alte state membre susțin o flexibilitate mai mare a mecanismului de suspendare.
