Acționarii Romgaz ar fi aprobat preluarea activității operaționale a combinatului Azomureș, potrivit anunțului făcut de europarlamentarul și prim-vicepreședintele PNL Dan Motreanu. Decizia este prezentată ca un pas pentru relansarea producției interne de îngrășăminte și pentru folosirea gazelor din Marea Neagră în România, dar nu echivalează automat cu achiziția acțiunilor sau a tuturor activelor Azomureș.
Ce presupune preluarea activității Azomureș
Dan Motreanu a anunțat că acționarii Romgaz au aprobat preluarea activității operaționale a combinatului. Potrivit declarațiilor prezentate de PNL, solicitarea ar fi fost inițiată de premierul Ilie Bolojan, în perioada în care acesta a asigurat interimatul la Ministerul Energiei.
Formularea „preluarea activității operaționale” descrie, în primul rând, preluarea sau coordonarea funcționării combinatului. Ea nu clarifică, de una singură, dacă Romgaz va cumpăra acțiuni, active, instalații sau drepturi asupra întregii afaceri.
Pentru evaluarea concretă a operațiunii sunt importante forma juridică a acordului, activele vizate, obligațiile fiecărei părți, valoarea tranzacției și calendarul de implementare. Aceste elemente determină dacă decizia acționarilor reprezintă doar aprobarea unei direcții strategice sau marchează intrarea efectivă a Romgaz în exploatarea combinatului.
Azomureș este cel mai mare producător român de îngrășăminte chimice. Activitatea combinatului a fost redusă sau suspendată în repetate rânduri, în principal pe fondul costurilor ridicate ale gazelor naturale, materia primă esențială pentru producția de amoniac și îngrășăminte.
De ce costul gazului decide viitorul combinatului
În industria îngrășămintelor, gazul natural are un rol dublu: este atât sursă de energie, cât și materie primă pentru fabricarea amoniacului. O creștere puternică a prețului poate transforma producția într-o activitate nerentabilă, chiar și atunci când există cerere din partea fermierilor.
Acesta este motivul pentru care disponibilitatea gazului nu este suficientă pentru repornirea Azomureș. Combinatul are nevoie de un cost de aprovizionare competitiv, de instalații funcționale și eficiente, de investiții adecvate și de condiții comerciale care să permită vânzarea produselor pe o piață influențată de prețurile internaționale.
Implicarea Romgaz ar putea crea un cadru mai stabil pentru aprovizionarea cu gaze, însă nu garantează singură reluarea constantă a producției. Rezultatul depinde de modelul financiar ales, de necesarul de capital, de cererea pentru îngrășăminte și de capacitatea combinatului de a funcționa fără noi opriri majore.
Legătura cu gazele din Marea Neagră
Unul dintre argumentele invocate public pentru preluare este folosirea gazelor din Marea Neagră pentru producția internă de îngrășăminte. Declarațiile prezentate de PNL indică disponibilitatea acestor gaze în anul următor momentului la care a fost făcut anunțul.
Strategia urmărită este ca o parte din gazul extras să fie utilizată în România pentru obținerea unor produse cu valoare adăugată, nu doar comercializată ca materie primă energetică. În această logică, gazul ar alimenta atât producția de amoniac, cât și fabricarea îngrășămintelor destinate agriculturii.
Obiectivele enunțate în jurul proiectului sunt:
relansarea industriei chimice românești;
reducerea dependenței de importurile de îngrășăminte;
creșterea valorii economice a gazelor extrase din Marea Neagră;
diminuarea presiunii asupra costurilor suportate de fermieri.
Acestea sunt ținte de politică industrială, nu efecte garantate ale aprobării preluării. Pentru a deveni rezultate economice, gazul trebuie livrat la un preț competitiv, iar Azomureș trebuie să poată produce constant și să își vândă produsele în condiții sustenabile.
Ce ar putea însemna pentru fermieri și piața îngrășămintelor
Atunci când producția internă nu acoperă necesarul sau devine prea scumpă, România depinde mai mult de importuri. Reluarea activității Azomureș ar putea crește oferta locală și ar reduce expunerea fermierilor la întreruperile din lanțurile externe de aprovizionare.
O eventuală scădere a prețurilor pentru agricultură nu rezultă însă automat din preluarea operațională. Prețul final al îngrășămintelor este influențat de costul gazului, cotațiile internaționale, transport, distribuție, cursul valutar și politica comercială a producătorului.
Miza economică este, prin urmare, mai largă decât repornirea unei fabrici. Menținerea unei producții interne poate susține locurile de muncă, furnizorii și activitatea industrială din jurul combinatului, dar numai dacă există un model de operare viabil după perioadele repetate de reducere sau oprire.
Rolul Romgaz și al statului
Ministerul Energiei deține aproximativ 70% din acțiunile Romgaz, ceea ce îi conferă statului o influență majoră asupra deciziilor strategice ale companiei.
În viziunea prezentată de Dan Motreanu, implicarea Romgaz în cazul Azomureș face parte dintr-o strategie mai amplă care leagă producția de gaze, generarea de energie și industria chimică de securitatea economică a României.
Pentru ca această strategie să producă efecte, următorii pași trebuie să clarifice investițiile necesare, sursa și prețul gazului, calendarul repornirii, responsabilitățile operaționale și măsurile pentru menținerea locurilor de muncă. Fără aceste detalii, aprobarea acționarilor rămâne un pas administrativ și strategic important, dar nu reprezintă încă dovada repornirii efective a combinatului.
Proiectele energetice menționate de PNL
Dan Motreanu a mai afirmat că, în perioada interimatului lui Ilie Bolojan la Ministerul Energiei, au fost deblocate și alte investiții considerate importante pentru sistemul energetic.
finalizarea termocentralei de la Iernut, cu o putere instalată de 430 MW;
dezvoltarea, la Hidroelectrica, a unei capacități de stocare de 1.500 MWh, prin introducerea unor noi clauze în contractele de mandat ale conducerii companiei.
PNL le prezintă împreună cu preluarea activității Azomureș ca parte a unei politici de consolidare a securității energetice și de valorificare în economie a resurselor naturale ale României. În cazul combinatului, testul decisiv va fi trecerea de la aprobarea strategică la un plan operațional și financiar capabil să susțină producția pe termen lung.
