Tarnița–Lăpuștești revine în forță. Lăpușan cere decizie rapidă pentru „bateria naturală” care ar putea stabiliza energia României
Proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița–Lăpuștești revine în centrul dezbaterii energetice, după ce deputatul PSD de Cluj, Remus Lăpușan, a transmis că România nu își mai poate permite să amâne una dintre cele mai importante investiții strategice pentru stabilitatea sistemului energetic național.
Într-un context în care energia regenerabilă crește accelerat, iar sistemul are nevoie de soluții mari de stocare și echilibrare, Lăpușan susține că proiectul Tarnița–Lăpuștești este soluția „analizată de zeci de ani”, dar blocată repetat din lipsa unei decizii ferme. (Cluj24.ro)
Ce este, de fapt, proiectul Tarnița–Lăpuștești?
Tarnița–Lăpuștești nu este o hidrocentrală obișnuită. Este gândită ca o centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompaj, adică o uriașă baterie naturală.
Pe timp de consum redus sau când există exces de energie în sistem, apa este pompată într-un lac superior. Când consumul crește, apa este lăsată să coboare prin turbine și produce electricitate.
Pe scurt: când România are energie în plus, o stochează în apă; când are nevoie urgentă, o transformă rapid în electricitate.
Proiectul este estimat la aproximativ 1.000 MW capacitate instalată, iar rolul său ar fi reglajul de frecvență, rezerva de echilibrare și intervenția rapidă în situații de criză. (Cluj24.ro)
De ce spune Lăpușan că România nu mai poate aștepta?
Pentru că sistemul energetic se schimbă rapid. România produce tot mai multă energie din surse regenerabile, dar energia solară și eoliană nu sunt constante. Soarele nu produce noaptea, vântul nu bate mereu, iar rețeaua are nevoie de capacități mari care pot echilibra aceste variații.
Lăpușan avertizează că soluțiile mici, fragmentate sau improvizate de stocare nu pot înlocui o investiție strategică de anvergură. În viziunea sa, România are nevoie de un proiect integrat, nu de măsuri dispersate care pot deveni costisitoare și insuficiente pe termen lung. (Cluj24.ro)
Hidroelectrica și EDF au readus proiectul la viață
Proiectul a intrat într-o etapă mai concretă după ce acționarii Hidroelectrica au aprobat asocierea cu compania franceză EDF Power Solutions International, într-un parteneriat de tip 50% – 50% pentru dezvoltarea hidrocentralei Tarnița–Lăpuștești. (monitorulcj.ro)
Remus Lăpușan a numit acest parteneriat „un semnal pozitiv și necesar pentru sistemul energetic național”, dar a avertizat și că aprobarea asocierii nu înseamnă că proiectul este deja realizat. Urmează etape administrative, tehnice și financiare care trebuie parcurse cu transparență și seriozitate. (monitorulcj.ro)
Un proiect vechi, dar cu miză nouă
Tarnița–Lăpuștești este un proiect discutat încă din perioada comunistă, reluat de mai multe ori și apoi blocat. Economica nota că hidrocentrala, gândită încă din anii ’70, a avut un lung șir de restartări și opriri, deși scopul ei a rămas același: echilibrarea sistemului energetic național. (Economica.net)
Planul inițial prevedea o centrală de 1.000 MW, cu patru grupuri de câte 250 MW, amplasată la aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca, pe valea Someșului Cald. Durata estimată de construcție era între 5 și 7 ani, iar obiectivele includeau echilibrarea sistemului energetic, integrarea energiei solare și eoliene și susținerea funcționării viitoarelor reactoare de la Cernavodă. (Zcj)
De ce ar fi importantă pentru Cluj și România?
Pentru Cluj, proiectul ar însemna investiții, locuri de muncă și dezvoltare regională. Pentru România, miza este mult mai mare: stabilitatea sistemului energetic, reducerea dependenței de importuri în momente critice și capacitatea de a integra mai multă energie regenerabilă fără dezechilibre majore.
Lăpușan susține că Tarnița–Lăpuștești nu trebuie privită doar ca un proiect energetic, ci și ca unul economic și strategic, capabil să consolideze poziția României în regiune. (Cluj24.ro)
Concluzia serii
Tarnița–Lăpuștești este genul de proiect despre care România vorbește de zeci de ani, dar pe care nu l-a dus niciodată până la capăt.
Acum, într-o perioadă în care energia a devenit securitate națională, iar regenerabilele au nevoie de stocare reală, hidrocentrala din Cluj revine cu o miză uriașă.
Dacă proiectul se deblochează, Tarnița poate deveni cea mai mare baterie naturală a României. Dacă rămâne din nou blocat în hârtii, România riscă să piardă încă un tren strategic într-un moment în care energia nu mai este doar economie, ci putere.
