România a anunțat, la 10 iunie 2026, că începe demersurile pentru modificarea statutului european de protecție al ursului brun. Viceprim-ministrul și ministrul interimar al Agriculturii, Tanczos Barna, leagă inițiativa de atacurile asupra oamenilor, pagubele produse comunităților și apariția tot mai frecventă a urșilor în localități, pe drumuri publice și în zone turistice.
Ce solicită România la nivel european
Demersul urmărește modificarea încadrării ursului brun în anexele legislației europene, cu sprijinul mai multor state membre, potrivit Agerpres.
Anunțul reprezintă începutul unei inițiative politice și instituționale, nu o schimbare deja adoptată. Statutul ursului brun rămâne cel prevăzut de cadrul european în vigoare până când procedura aplicabilă va fi parcursă și va exista o decizie oficială.
În consecință, declarația nu înseamnă nici autorizarea automată a vânătorii. O eventuală modificare a statutului ar trebui să fie urmată de măsuri naționale compatibile cu legislația europeană, cu obiectivele de conservare și cu regulile aplicabile intervențiilor asupra exemplarelor sălbatice.
Ce prevede în prezent Directiva Habitate
Directiva Habitate include ursul brun în regimul european de protecție. Pentru România, încadrarea relevantă este asociată Anexei IV, care prevede protecție strictă pentru speciile incluse. Ursul brun apare și în Anexa II, referitoare la desemnarea ariilor speciale de conservare, în funcție de populațiile și teritoriile vizate de directivă.
Obiectivul general al Directivei Habitate este menținerea sau refacerea speciilor și habitatelor într-o stare favorabilă de conservare, explică Comisia Europeană.
O eventuală schimbare a încadrării ar putea modifica nivelul și condițiile protecției prevăzute de directivă. Ea nu ar elimina însă automat toate obligațiile de conservare și nu ar transforma orice prezență a unui urs într-un temei pentru intervenție letală.
Separat de legislația Uniunii Europene, ursul brun este inclus în Appendix II al Convenției de la Berna, categoria speciilor de faună strict protejate, potrivit Consiliului Europei. Din acest motiv, o modificare a unei anexe europene nu ar schimba automat obligațiile asumate prin această convenție internațională.
Argumentele invocate de autorități
Guvernul își fundamentează inițiativa pe creșterea numărului de situații în care urșii ajung în localități sau în apropierea oamenilor. Comunitățile reclamă atacuri asupra gospodăriilor, pagube produse de animale și dificultăți în gestionarea rapidă a exemplarelor considerate periculoase.
„Situația nu mai poate fi tolerată”, a transmis Tanczos Barna, în contextul demersului pentru revizuirea statutului ursului brun, potrivit Agerpres.
Argumentul oficial este că statele afectate de astfel de incidente trebuie să poată interveni mai rapid și mai eficient. În plan juridic, însă, o asemenea schimbare ar necesita o decizie distinctă la nivel european, iar aplicarea ei în România ar depinde de reguli și acte naționale compatibile cu noul cadru.
Câte exemplare de urs are România
România are cea mai mare populație de urs brun din Uniunea Europeană și una dintre cele mai numeroase populații din Europa, după Rusia. O estimare citată de Reuters indica până la 8.000 de exemplare.
Cifra este o estimare, nu un recensământ exact al fiecărui animal. O analiză bazată pe date genetice colectate în Munții Carpați a indicat o populație potențial mai mare, relata The Guardian.
Rezultatele diferite trebuie interpretate prin prisma metodologiei. Estimările pot utiliza observații de teren, urme, date de monitorizare sau probe genetice, iar rezultatul final poate varia în funcție de teritoriul analizat, perioada de colectare a datelor și modelul statistic folosit.
Prin urmare, dimensiunea estimată a populației nu este singurul criteriu relevant pentru schimbarea statutului. În evaluare contează și distribuția animalelor, evoluția populației, starea de conservare, frecvența conflictelor și eficiența măsurilor de prevenție.
Incidentele și intervențiile aprobate în România
Dezbaterea politică a fost alimentată de incidentele soldate cu victime și de numărul urșilor care ajung în zone locuite. Reuters a relatat că autoritățile române au invocat 26 de decese provocate de urși în ultimele două decenii, în contextul majorării, în 2024, a numărului de exemplare care puteau fi ucise pentru prevenirea atacurilor.
Măsura adoptată în 2024 a venit după presiuni pentru intervenții mai rapide în cazurile considerate periculoase. Ea nu a transformat însă orice apariție a unui urs într-un motiv automat pentru intervenție letală. Fiecare situație trebuie evaluată în funcție de riscul concret, comportamentul animalului și posibilitatea îndepărtării acestuia prin metode non-letale.
Prevenția rămâne o componentă distinctă a gestionării conflictelor. Deșeurile accesibile, hrănirea animalelor sălbatice, protejarea insuficientă a animalelor domestice și activitățile umane desfășurate în apropierea habitatelor pot favoriza apropierea urșilor de comunități.
Siguranța comunităților și protecția speciei
Administrațiile locale, fermierii și locuitorii din zonele afectate susțin că procedurile sunt prea lente atunci când un urs revine în apropierea locuințelor sau atacă oameni și animale. Pentru aceste comunități, problema înseamnă siguranță publică, pierderi economice și nevoia unei reacții rapide din partea autorităților.
Organizațiile de mediu avertizează că reducerea protecției nu trebuie confundată cu o soluție generală pentru toate conflictele. WWF România susține decizii bazate pe date, prevenție și intervenții țintite, nu măsuri uniforme sau reacții determinate de panică.
Diferența dintre cele două poziții este esențială: comunitățile cer capacitate de intervenție în cazurile periculoase, iar organizațiile de mediu solicită măsuri proporționale, fundamentate pe monitorizarea populației și pe evaluarea comportamentului animalelor.
Ce urmează pentru inițiativa României
România trebuie să transforme anunțul politic într-o solicitare documentată, susținută prin date despre populație, distribuție, incidente și starea de conservare. În cadrul european, propunerea ar trebui analizată în raport cu obiectivele Directivei Habitate și cu obligațiile internaționale care rămân aplicabile.
Până la o eventuală decizie europeană, statutul actual al ursului brun și obligațiile de protecție rămân în vigoare. România poate folosi instrumentele de intervenție permise de cadrul existent, însă modificarea unei anexe nu ar transforma automat controlul populației într-o măsură nelimitată și nu ar înlocui prevenția la nivel local.
