România avea, la finalul lunii aprilie 2025, peste 1,25 milioane de posturi remunerate în instituțiile publice, însă autoritățile nu puteau indica un număr unic al persoanelor plătite din fonduri publice. Diferența apare deoarece instituțiile raportează indicatori diferiți: posturi aprobate, posturi ocupate, posturi plătite, contracte de muncă sau persoane distincte.
Concluzia este inclusă într-un raport oficial privind eficiența administrației publice centrale și locale, citat de Mediafax. Documentul arată că România nu dispune de o bază de date unică, actualizată și completă pentru toate categoriile de persoane remunerate de instituțiile publice.
Câte posturi figurează în evidențele Ministerului Finanțelor
Datele Ministerului Finanțelor, raportate pentru sfârșitul lunii aprilie 2025, separă situația posturilor în trei categorii:
- 1.511.900 de posturi aprobate;
- 1.287.381 de posturi ocupate;
- 1.255.381 de posturi remunerate.
Aceste cifre nu reprezintă automat numărul persoanelor care lucrează în administrație. Un post este o poziție prevăzută în structura unei instituții, în timp ce o persoană poate ocupa unul sau mai multe posturi ori poate avea mai multe raporturi contractuale înregistrate.
Într-o altă evidență, bazată pe datele privind persoanele asigurate, figurau 1.182.190 de raporturi contractuale. După eliminarea înregistrărilor duplicate, numărul persoanelor unice era de 1.102.010.
De ce nu coincid cifrele
Diferențele nu indică neapărat o eroare de calcul, ci faptul că bazele de date urmăresc obiecte diferite. Ministerul Finanțelor raportează posturi din organigramele instituțiilor și situația ocupării sau remunerării lor, în timp ce evidențele de muncă urmăresc contractele și salariații înregistrați.
Inspecția Muncii, prin sistemul REVISAL, înregistrează contractele individuale de muncă. Această evidență nu acoperă însă toate categoriile de personal din sectorul public, între care se află funcționarii publici, demnitarii și personalul din anumite sectoare speciale.
În cazul datelor Inspecției Muncii, raportul menționează 1.182.670 de contracte individuale de muncă, aferente unui număr de 948.848 de salariați. Diferența dintre numărul contractelor și cel al salariaților arată că aceeași persoană poate avea mai multe contracte înregistrate.
Valoarea de 1.182.190 de raporturi contractuale, prezentată separat în raportarea privind persoanele asigurate, nu trebuie adăugată la cele 1.182.670 de contracte individuale de muncă. Cele două cifre provin din evidențe și categorii de raportare distincte.
Ce evidențiază datele despre funcționarii publici
Agenția Națională a Funcționarilor Publici monitorizează o categorie mai restrânsă: funcționarii publici. Instituția a raportat 130.455 de posturi ocupate de funcționari publici, la care se adaugă posturi vacante sau ocupate temporar.
Această evidență nu poate fi comparată direct cu totalul posturilor remunerate din administrație, deoarece nu include toate tipurile de angajați din sectorul public. Personalul contractual, demnitarii și alte categorii profesionale sunt urmărite prin alte mecanisme administrative.
De ce contează lipsa unei evidențe unitare
Valorile prezentate în raport nu pot fi însumate pentru a calcula numărul total al bugetarilor. Unele date se referă la posturi, altele la contracte, iar altele la persoane distincte. În plus, anumite forme de ocupare, precum contractele de mandat sau funcțiile de demnitate publică, nu sunt centralizate în aceeași bază de date.
Consecința este una administrativă: statul nu are o imagine completă și uniformă asupra aparatului public. În lipsa unei evidențe comune, deciziile privind reorganizarea instituțiilor, comasarea unor structuri sau reducerea numărului de posturi pornesc de la indicatori care nu măsoară exact același lucru.
Astfel, cifra de 1,25 milioane de posturi remunerate nu trebuie prezentată drept numărul exact al oamenilor angajați în sistemul bugetar. Datele disponibile descriu niveluri diferite ale ocupării și remunerării, iar numărul persoanelor unice depinde de baza de date și de categoria de personal analizată.
