Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
Sfânta Maria la Nicula: pelerinajul care se întoarce mereu la aceeași icoană
Pelerinajul de la Mănăstirea Nicula readuce anual mii de credincioși în fața aceleiași icoane a Maicii Domnului, în zilele dedicate Adormirii Maicii Domnului.
La Mănăstirea Nicula, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului nu înseamnă doar un hram și un program de slujbe. Înseamnă un drum. Un drum pe care mii de oameni îl fac cu aceeași nădejde, către una dintre cele mai cunoscute icoane ale Maicii Domnului din România. În dimineața zilei de 15 august, după o noapte de rugăciune, pelerinajul continuă în jurul icoanei făcătoare de minuni care a transformat Nicula într-un simbol al credinței pentru generații întregi. (Mănăstirea Nicula)
Unii pelerini ajung după kilometri parcurși pe jos. Alții așteaptă îndelung să intre în fața icoanei. Când le vine rândul, timpul pare să se măsoare altfel: câteva clipe pentru semnul crucii, câteva cuvinte rostite încet, o haină apropiată de icoană, o rugăciune pentru cineva drag.
Înconjurată de flori albe și albastre, icoana Maicii Domnului cu Pruncul este centrul pelerinajului de la Nicula. În jurul ei se strâng în aceste zile poveștile a mii de oameni: mulțumiri, temeri, doruri și speranțe.
Mănăstirea Nicula, locul spre care duc mii de pași de Sfânta Maria
Mănăstirea Nicula din județul Cluj își sărbătorește pe 15 august hramul Adormirii Maicii Domnului, iar zilele de rugăciune au început încă din 13 august. Programul oficial al așezământului cuprinde slujbe pe parcursul a trei zile, punctul culminant fiind sărbătoarea de sâmbătă. (Mănăstirea Nicula)
Pelerinajul nu începe însă la poarta mănăstirii.
În ajun, credincioșii au pornit din Gherla în tradiționalul pelerinaj pedestru spre Nicula. Procesiunea „La Nicula colo-n deal” a început la ora 11:00, de la Biserica „Sfântul Nicolae” din parcul central al municipiului Gherla. (Basilica.ro)
Drumul făcut pe jos este una dintre imaginile care definesc sărbătoarea. Oameni de vârste diferite merg împreună către mănăstire, iar destinația lor este aceeași: locul unde se află icoana Maicii Domnului.
Pentru mulți, tocmai drumul face parte din rugăciune.
O noapte în jurul icoanei făcătoare de minuni
Vineri seara, atenția întregului pelerinaj s-a mutat asupra icoanei.
La 21:30, potrivit programului oficial al Mănăstirii Nicula, a avut loc scoaterea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De la 22:00 au urmat Utrenia și Prohodul Maicii Domnului, iar apoi înconjurul bisericii cu icoana. (Mănăstirea Nicula)
Este unul dintre momentele pentru care oamenii vin la Nicula.
Icoana iese dintre zidurile bisericii și ajunge în mijlocul mulțimii. În jurul ei sunt lumânări, rugăciuni și oameni care au venit poate de la sute de kilometri distanță pentru această noapte.
Nu toți se cunosc. Nu au aceleași povești și nici aceleași motive pentru care au pornit la drum. Dar, pentru câteva ore, toți privesc în aceeași direcție.
Spre icoană.
Icoana de la Nicula, mai mult decât centrul unui pelerinaj
Imaginea de la Mănăstirea Nicula surprinde poate cel mai bine acest lucru.
Într-un cadru de lemn, Maica Domnului îl ține pe Pruncul Iisus. În jurul icoanei se ridică un arc bogat de flori albe și albastre, printre care apar florile-soarelui. În fața ei, spațiul rămâne deschis pentru oamenii care se apropie pe rând.
Dar ceea ce face această icoană importantă pentru pelerini nu este împodobirea ei.
Este ceea ce a ajuns să reprezinte.
Oamenii așteaptă să o vadă de aproape. Se închină înaintea ei. Se roagă. Unii își ating hainele de icoană, gest făcut din evlavie și din credința cu care au venit la mănăstire.
Pentru câteva secunde, fiecare om are în față aceeași icoană, dar o altă rugăciune.
Poate fi rugăciunea unei mame. A unui copil ajuns acum adult și întors la Nicula după ani. A unui om care cere sănătate pentru cineva rămas acasă. Sau a cuiva care nu cere nimic și a venit doar să mulțumească.
Aici se află, de fapt, forța pelerinajului de la Nicula: mulțimea este imensă, dar rugăciunea rămâne profund personală.
💡 WoW Pulse | Cum a devenit icoana simbolul Mănăstirii Nicula?
Icoana Maicii Domnului de la Nicula a fost pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod. Potrivit mărturiilor păstrate de Biserică, în anul 1699 icoana ar fi lăcrimat, iar de atunci Nicula s-a dezvoltat ca unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Transilvania. Basilica arată că mănăstirea a devenit un reper major pentru pelerini începând cu acel moment. (Basilica.ro)
Trei secole, aceeași icoană în centrul mulțimii
Icoana a fost pictată în urmă cu 345 de ani, în 1681. Mănăstirea însă are rădăcini și mai vechi: prima atestare a unei biserici în acest loc datează din 1552. (Basilica.ro)
Timpul a schimbat aproape totul în jurul ei.
S-au schimbat generațiile, drumurile, mijloacele cu care oamenii ajung la Nicula și dimensiunea pelerinajului. Dar ritualul întâlnirii cu icoana a rămas.
Oamenii continuă să stea la rând.
Continuă să se apropie.
Continuă să-și facă semnul crucii și să rostească numele celor pentru care se roagă.
De aceea, icoana de la Nicula nu este doar un obiect aflat într-o mănăstire cu o istorie de secole. Pentru pelerini, ea a devenit imaginea însăși a locului.
Spui „Nicula”, iar pentru foarte mulți credincioși primul gând este Maica Domnului și icoana ei.
Sfânta Maria Mare, sărbătoarea care adună oamenii
Pe 15 august, Biserica Ortodoxă sărbătorește Adormirea Maicii Domnului, unul dintre cele mai importante praznice dedicate Fecioarei Maria.
La Nicula, ziua are însă o dimensiune aparte.
Sâmbătă, programul a început la 02:00, cu Sfânta Liturghie în biserica nouă. La 08:00 este programat Acatistul Adormirii Maicii Domnului, iar de la 09:00 are loc Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Predica îi aparține Mitropolitului Andrei Andreicuț. (Mănăstirea Nicula)
Sunt orele oficiale ale sărbătorii.
Dar în jurul lor există un alt program, care nu poate fi trecut într-un afiș.
Este programul oamenilor.
Cei care au pornit înainte de răsărit. Cei care au rămas peste noapte. Cei care și-au așteptat rândul pentru câteva secunde înaintea icoanei. Cei care, după ce se închină, se retrag încet și fac loc altcuiva.
La Nicula, fiecare vine cu ceva ce nu se vede
Un pelerin poate fi fotografiat mergând pe drum. O mulțime poate fi numărată. O slujbă poate avea o oră de început și una de sfârșit.
Rugăciunea nu se vede la fel de ușor.
Și poate tocmai de aceea imaginea icoanei înconjurate de oameni spune atât de mult despre această zi.
În fața ei nu contează de unde ai venit sau cât ai mers. Pentru câteva clipe rămân doar omul, icoana și ceea ce poartă în suflet.
Starețul Mănăstirii Nicula, arhimandritul Iustin Miron, i-a chemat în acest an pe credincioși să trăiască pelerinajul nu doar ca prezență fizică, ci prin rugăciune și comuniune. El a descris mănăstirea drept „grădina Maicii Domnului”, iar icoana drept un element care dă acestui loc sensul său aparte. (Basilica.ro)
Aici se întâlnesc, în fiecare an, evenimentul și trăirea lui.
Hramul adună oamenii. Drumul îi aduce la Nicula. Iar icoana îi face să se oprească.
În mijlocul florilor și al unei mulțimi care pare că nu se mai termină, oamenii continuă să ajungă pe rând înaintea Maicii Domnului. O ating cu evlavie, își apropie hainele de ea, se închină și își spun rugăciunea.
Apoi se retrag.
Iar din spatele lor înaintează alți oameni, cu alte chipuri și alte povești, dar cu aceeași nădejde.
De mai bine de trei secole, la Nicula, generațiile se schimbă. Icoana rămâne.
