Peste 100 de sesizări privind violențe și presupuse abuzuri asupra copiilor sunt investigate în grădinițe, școli primare și centre de îngrijire din Paris. Cazurile vizează în principal personalul extrașcolar care supraveghează copiii la masă, în pauze și la activități recreative, nu profesorii responsabili de predarea la clasă.
Investigațiile au dus la suspendări administrative, anchete și proteste ale părinților. Familiile cer explicații despre modul în care au fost gestionate sesizările și susțin că unele semnale de alarmă au fost tratate cu întârziere.
Potrivit unei investigații publicate de The Guardian, verificările privesc 84 de grădinițe, aproximativ 20 de școli primare și zece centre pentru copii. Sesizările includ rele tratamente, violențe fizice și acuzații de natură sexuală, inclusiv în cazuri în care presupusele victime sunt copii de vârstă preșcolară.
O sesizare, o anchetă sau suspendarea unui angajat nu stabilesc vinovăția. Măsurile administrative sunt distincte de procedurile penale, iar răspunderea poate fi stabilită numai de instanțele competente.
Cine este vizat de anchetele din Paris
Majoritatea acuzațiilor îi privesc pe „animateurs périscolaires”, angajați care asigură supravegherea copiilor în afara orelor de curs. Activitatea lor include:
supravegherea copiilor înainte și după programul de curs;
asistența în timpul pauzei de prânz;
organizarea activităților recreative și extrașcolare;
programul din centrele de îngrijire și din perioadele de vacanță.
Personalul este angajat în principal de autoritățile locale, nu direct de Ministerul francez al Educației. Din acest motiv, întrebările centrale privesc recrutarea, pregătirea și supravegherea angajaților, dar și traseul urmat de sesizările transmise de familii.
Delimitarea este importantă: informațiile prezentate public despre dosar se referă în principal la serviciile extrașcolare și la mecanismele administrative care le gestionează. Ele nu indică, în această formă, o acuzație generală la adresa profesorilor care predau la clasă.
Cifrele privind suspendările măsoară angajați, nu victime
Datele publicate în momente diferite descriu etape distincte ale verificărilor și nu pot fi adunate între ele. La începutul lunii aprilie, administrația pariziană anunța 78 de suspendări, dintre care 31 legate de suspiciuni privind fapte de natură sexuală.
La 10 iunie, primarul Parisului, Emmanuel Grégoire, a declarat că 132 de angajați fuseseră suspendați de la începutul anului. În 52 de cazuri existau suspiciuni privind violențe de natură sexuală, potrivit Le Monde.
Prin urmare, cele două seturi de cifre trebuie citite în funcție de data comunicării și de indicatorul folosit. Ele se referă la angajați suspendați, nu la numărul total al victimelor, sesizărilor, anchetelor sau instituțiilor vizate. În plus, numărul cazurilor în care apar suspiciuni de natură sexuală nu reprezintă automat numărul victimelor sau al condamnărilor.
Suspendarea este o măsură administrativă temporară, prin care un angajat este îndepărtat de copii în perioada verificărilor. Ea nu echivalează cu o condamnare și nu stabilește singură existența unei infracțiuni.
Rețeaua extrașcolară din Paris are aproximativ 15.000 de angajați și deservește în jur de 110.000 de copii din 620 de școli. Aceste dimensiuni explică amploarea operațiunii administrative, dar nu permit extinderea acuzațiilor asupra tuturor unităților sau a întregului personal.
Un proces a amplificat presiunea publică
Unul dintre cazurile care au atras atenția privește un angajat al unei grădinițe din Paris, judecat pentru presupuse agresiuni asupra mai multor copii cu vârste între trei și cinci ani.
Părinții au cerut ca procesul să fie public, deși procedurile care implică minori se desfășoară de regulă cu ușile închise pentru protejarea acestora. Familiile au susținut că vor să atragă atenția asupra modului în care sunt tratate primele semnale de alarmă.
Inculpatul neagă acuzațiile, iar cazul nu era soluționat definitiv la momentul relatării publicate de Associated Press. Acest dosar trebuie analizat separat de suspendările administrative și de celelalte anchete deschise în capitală.
Ce reclamă familiile și sindicatele
Colectivele de părinți SOS Périscolaire și #MeTooEcole susțin că problema depășește conduita unor persoane și reclamă deficiențe în organizarea sistemului extrașcolar.
Criticile se concentrează pe patru direcții:
Raportarea sesizărilor: familiile cer proceduri prin care plângerile să ajungă rapid la conducerea instituțiilor și la autorități.
Verificarea personalului: părinții solicită controale mai stricte la recrutare și monitorizarea ulterioară a comportamentului angajaților.
Informarea familiilor: unele familii afirmă că nu au fost anunțate la timp despre acuzații sau despre măsurile luate.
Condițiile de muncă: sindicatele leagă dificultățile de salariile mici, contractele instabile și lipsa angajaților.
Reprezentanții familiilor au afirmat că semnalele existau de mai mult timp, însă amploarea problemei a devenit vizibilă odată cu acumularea sesizărilor și deschiderea mai multor anchete, relatează The Guardian.
Primăria anunță reforme și un audit al centrelor extrașcolare
Primăria Parisului a anunțat o politică de toleranță zero și un program de reformă estimat la aproximativ 20 de milioane de euro. Măsurile vizează recrutarea și pregătirea personalului, transmiterea mai rapidă a sesizărilor și îmbunătățirea comunicării cu familiile.
Administrația a creat și o comisie independentă condusă de fostul judecător pentru minori Antoine Garapon. Mandatul acesteia este să examineze modul în care sunt organizate și controlate activitățile extrașcolare și să formuleze recomandări pentru protejarea copiilor.
Potrivit Le Monde, analiza poate include practicile introduse după reorganizarea programului școlar din 2013. Auditul are o funcție administrativă: poate clarifica modul în care au fost organizate serviciile, transmise sesizările și exercitat controlul. El nu înlocuiește anchetele judiciare și nu stabilește vinovăția în cazurile individuale.
Astfel, dosarul din Paris are două planuri care trebuie păstrate distincte: pe de o parte, verificarea unor acuzații concrete și a conduitei unor angajați; pe de altă parte, evaluarea sistemului prin care personalul extrașcolar este recrutat, instruit, supravegheat și coordonat.
