Numărul cetățenilor români înregistrați în Spania a scăzut la 609.270 la 1 ianuarie 2025, potrivit datelor Institutului Național de Statistică din Spania. Comunitatea rămâne una dintre cele mai numeroase din țară, dar în 2024 a pierdut 11.193 de cetățeni față de anul precedent.
Indicatorul se referă la cetățenia română înregistrată în statisticile spaniole. El nu permite, de unul singur, calcularea numărului persoanelor care au părăsit efectiv Spania: unele pot fi revenit în România, altele se pot fi mutat în alte țări, iar altele pot fi rămas în Spania după obținerea cetățeniei spaniole sau după schimbarea statutului administrativ.
Comunitatea românească este cu aproximativ 32% sub nivelul din 2012
În 2012, Spania avea aproape 897.000 de cetățeni români. La 1 ianuarie 2025, numărul raportat de statistica spaniolă era de 609.270, cu aproximativ 287.700 mai mic decât în anul de vârf menționat în articolul de referință. Diferența reprezintă aproximativ 32%.
Comparația arată o diminuare acumulată în timp, nu dovada unei plecări simultane a tuturor persoanelor care lipsesc din statistica actuală. Evoluția descrie dimensiunea comunității după cetățenie, nu un bilanț complet al intrărilor, ieșirilor, naturalizărilor și schimbărilor de rezidență.
Reducerea comunității poate modifica baza de recrutare pentru sectoarele în care românii au fost prezenți în număr mare, precum agricultura, construcțiile, îngrijirea, serviciile și curățenia. Legătura dintre scăderea numărului de cetățeni și numărul de lucrători disponibili nu este însă una automată, deoarece statistica privind cetățenia nu este echivalentă cu statistica angajaților. (Institutul Național de Statistică din Spania)
Costul vieții și apropierea de familie influențează deciziile
Relatările despre comunitatea românească indică mai multe motive care pot cântări în decizia de a rămâne în Spania sau de a pleca: costul locuirii, cheltuielile curente, apropierea de familie și posibilitatea de a găsi în România un venit ori un loc de muncă perceput ca mai convenabil decât în trecut.
Aceste explicații nu se aplică uniform tuturor românilor din Spania. Situația diferă în funcție de regiune, ocupație, venit, vechimea în țară și existența unei familii sau a unei locuințe.
Presa spaniolă a descris diminuarea treptată a uneia dintre cele mai importante comunități de imigranți din Spania. Tendința trebuie citită împreună cu evoluția economică și socială a românilor care s-au stabilit acolo, nu doar ca un indicator al întoarcerii în România. (El País)
Sondajul privind revenirea în România măsoară intenția, nu plecările efective
Un sondaj citat de Digi24 arată că 59% dintre românii care locuiesc încă în Spania iau în calcul revenirea în România. Cifra exprimă o intenție declarată și nu poate fi transformată într-o estimare a numărului de persoane care se vor întoarce efectiv.
Procentul nu trebuie confundat nici cu o rată a repatrierii, nici cu ponderea românilor care au părăsit deja Spania. Pentru interpretarea completă a unui sondaj sunt relevante autorul, perioada realizării, mărimea eșantionului și formularea exactă a întrebării; aceste elemente sunt distincte de statistica administrativă privind cetățenia. (Digi24)
Scăderea nu indică un singur traseu migratoriu
Numărul mai mic al cetățenilor români din Spania poate reflecta decizii diferite. Unele persoane se întorc în România, altele își continuă parcursul profesional în altă țară, iar o parte rămâne în Spania, dar schimbă ocupația sau statutul administrativ.
Revenirea în România
Revenirea poate fi legată de apropierea de familie, de economiile acumulate în străinătate sau de schimbările de pe piața muncii din România. Datele INS citate de Europa Liberă indică, pentru 2024, peste 288.000 de intrări și sub 230.000 de plecări din România.
Aceste valori descriu fluxurile generale de imigrație și emigrație ale României. Ele nu arată câți dintre cei intrați au venit din Spania și nici câți dintre cei plecați au avut Spania drept destinație. Prin urmare, pot oferi context pentru migrația românească, dar nu pot fi folosite ca echivalent al revenirilor din Spania. (Europa Liberă România)
Mutarea către alte piețe de muncă
O parte dintre români poate continua să lucreze în străinătate, dar să aleagă alte piețe. Germania și Regatul Unit sunt menționate în acest context ca destinații alternative.
În cazul Regatului Unit, condițiile de acces la muncă sunt diferite față de perioada în care libera circulație se aplica în interiorul Uniunii Europene. Brexitul a introdus cerințe administrative distincte, astfel că alegerea acestei destinații nu poate fi comparată direct cu mobilitatea către o altă țară UE. (Digi24)
Rămânerea în Spania și schimbarea ocupației
Scăderea numărului de cetățeni nu înseamnă că toți cei care lipsesc din statistici au plecat. Românii care au copii la școală, locuințe, contracte stabile sau afaceri pot rămâne în Spania, chiar dacă renunță la munca sezonieră și caută ocupații mai stabile.
De aceea, cifra de 609.270 trebuie citită ca dimensiunea unei comunități definite prin cetățenie, nu ca numărul total al românilor prezenți în fiecare formă de rezidență sau ca numărul lucrătorilor români activi.
Spania caută alternative pentru recrutarea sezonieră
Diminuarea comunității românești schimbă opțiunile de recrutare pentru agricultură și pentru alte activități sezoniere. Ea nu înseamnă automat că fermele au rămas fără lucrători români, ci că angajatorii nu se mai pot baza pe aceeași disponibilitate a forței de muncă din Europa de Est.
Presa spaniolă a relatat despre programe de migrație circulară cu Marocul, inclusiv pentru agricultură. Acestea vizează recrutarea temporară a unor lucrători din afara Uniunii Europene și reprezintă una dintre alternativele folosite de angajatori pentru acoperirea necesarului sezonier. (AS)
Datele despre comunitatea românească nu permit, fără statistici sectoriale și regionale separate, măsurarea efectelor asupra recoltelor, salariilor sau costurilor de producție. Aceste rezultate pot varia în funcție de cultură, sezon, regiune și tipul de contract.
O reașezare a migrației românești
Spania a fost una dintre principalele destinații ale migrației românești după aderarea României la Uniunea Europeană. Pentru numeroase familii, plecarea a însemnat acces la venituri, locuri de muncă și posibilitatea de a trimite bani în țară.
Datele de la începutul lui 2025 arată că această comunitate este cu aproximativ o treime mai mică decât în 2012. Statisticile nu stabilesc însă câte persoane s-au întors în România, câte au plecat spre alte țări și câte au rămas în Spania după schimbarea ocupației sau a statutului.
Pentru România, evoluția poate însemna revenirea unor lucrători cu experiență și economii acumulate în străinătate. Pentru Spania, ea reduce dimensiunea unei baze tradiționale de recrutare și accentuează nevoia de a diversifica sursele de forță de muncă, mai ales în activitățile sezoniere.
