România se schimbă: fără imigrație coboram sub 19 milioane

România avea 19,041 milioane de locuitori rezidenți la 1 ianuarie 2026, cu 1.829 mai puțini decât cu un an înainte. Scăderea pare redusă, dar în spatele ei se află două forțe demografice uriașe și aproape egale: deficitul natural a fost de 104.100 de persoane, în timp ce migrația internațională a adus un sold pozitiv de 102.200 de persoane. Fără acest aport migrator, populația rezidentă ar fi coborât sub pragul de 19 milioane.

Noile date ale Institutului Național de Statistică schimbă astfel perspectiva asupra declinului demografic. România continuă să piardă populație pentru că mor mai mulți oameni decât se nasc, însă migrația internațională compensează aproape integral această diferență. În același timp, țara îmbătrânește: persoanele de cel puțin 65 de ani sunt tot mai numeroase în raport cu copiii.

Migrația a compensat aproape 98% din deficitul natural

Diferența dintre cele două componente este spectaculoasă.

În 2025, sporul natural a fost negativ cu 104.100 de persoane. Cu alte cuvinte, diferența dintre decese și nașteri a redus populația cu peste 104.000 de oameni.

În sens opus, numărul persoanelor care au imigrat în România l-a depășit pe cel al emigranților cu 102.200. Soldul migrator pozitiv a echivalat astfel cu aproximativ 98% din pierderea naturală.

Rezultatul final a fost o reducere a populației rezidente cu numai 1.829 de persoane, până la 19,041 milioane, potrivit datelor provizorii publicate de INS și confirmate de publicațiile care au relatat vineri informațiile statistice.

Cifrele trebuie însă citite corect. „Imigrația” din statisticile demografice nu trebuie confundată automat cu numărul cetățenilor străini aflați în România. Indicatorii migrației internaționale urmăresc schimbările de reședință obișnuită, iar populația rezidentă include cetățeni români, cetățeni străini și persoane fără cetățenie care locuiesc în mod obișnuit în țară pentru cel puțin 12 luni.

💡 WoW Pulse | Ce ar fi însemnat un an fără sold migrator pozitiv?
La dimensiunea deficitului natural din 2025, România ar fi coborât sub 19 milioane de rezidenți dacă aportul net al migrației nu ar fi existat. Migrația nu rezolvă însă cauza structurală a declinului: diferența mare dintre numărul deceselor și cel al nașterilor.

România este din nou o țară de imigrare

INS constată explicit că România a continuat să fie în 2025 o țară de imigrare, deoarece numărul imigranților l-a depășit pe cel al emigranților.

Este una dintre cele mai importante schimbări ale tabloului demografic românesc. Pentru o țară asociată timp de decenii cu emigrația masivă, soldul migrator pozitiv a devenit suficient de mare încât să contrabalanseze aproape integral pierderea naturală.

Datele arată și o structură predominant masculină a fluxurilor: 58,6% dintre imigranți au fost bărbați, iar bărbații au reprezentat 57,9% dintre emigranți.

O analiză a datelor INS publicată de HotNews indică o diferență importantă între grupele de vârstă. Soldul migrator a rămas negativ pentru grupa 15-19 ani, cu minus 4.693 de persoane, și pentru grupa 20-24 de ani, cu minus 2.741, dar a fost pozitiv de la 25 de ani în sus. Pentru grupa 35-39 de ani, balanța a fost de plus 14.856 de persoane.

Acest profil contează economic: migrația poate susține numeric grupele de vârstă activă, chiar dacă nu poate compensa automat efectele pe termen lung ale natalității scăzute și ale îmbătrânirii.

Problema structurală rămâne: România îmbătrânește

Soldul migrator pozitiv limitează scăderea populației totale, dar nu inversează îmbătrânirea.

La 1 ianuarie 2026, persoanele în vârstă de 65 de ani și peste reprezentau 20,5% din populația rezidentă, în creștere de la 20,3% cu un an înainte.

În același interval, ponderea copiilor cu vârste între 0 și 14 ani s-a redus de la 15,4% la 15,1%.

Dezechilibrul devine și mai clar prin indicele de îmbătrânire demografică. România avea la începutul anului 135,9 persoane de cel puțin 65 de ani la fiecare 100 de copii sub 15 ani, față de 131,3 cu un an anterior.

Practic, sunt aproape 136 de vârstnici la 100 de copii.

Raportul de dependență demografică a scăzut totuși ușor, de la 55,6 la 55,2 persoane tinere și vârstnice la fiecare 100 de persoane de vârstă adultă. Indicatorul nu schimbă însă direcția pe termen lung indicată de structura populației: ponderea vârstnicilor crește, iar cea a copiilor scade.

Orașele au câștigat ușor populație

În interiorul tabloului național apare și o diferență teritorială importantă.

Populația rezidentă din mediul urban era de 9,792 milioane de persoane la 1 ianuarie 2026, în creștere cu 0,2% față de începutul anului precedent.

Populația feminină a ajuns la 9,744 milioane de persoane, în scădere cu 0,1%.

Datele arată astfel că schimbarea demografică nu înseamnă doar reducerea numărului total de locuitori. Ea implică simultan migrație internațională, îmbătrânire, schimbări ale structurii pe vârste și redistribuirea populației.

Cum va arăta România peste zece ani?

Cifrele publicate pentru 2025 oferă mai degrabă un avertisment decât un răspuns simplu.

România poate avea ani în care migrația compensează aproape complet pierderea provocată de sporul natural negativ. Dar dacă diferența dintre nașteri și decese rămâne la peste 100.000 de persoane anual, menținerea populației va depinde tot mai mult de mobilitatea internațională.

În același timp, simplul număr total al locuitorilor nu spune întreaga poveste. Pentru economie și finanțele publice contează și câți oameni sunt la vârsta activă, câți copii intră în generațiile viitoare și câte persoane ajung la vârste înaintate.

De aceea, paradoxul anului 2025 este relevant: România a pierdut doar 1.829 de rezidenți, dar acest rezultat relativ stabil ascunde un deficit natural de peste 104.000 de persoane.

Mai există o precizare importantă. INS arată că datele pentru 1 ianuarie 2026 sunt provizorii și urmează să fie revizuite în decembrie 2026. În metodologia actuală sunt incluși în populația rezidentă și cetățenii ucraineni beneficiari de protecție temporară care îndeplinesc criteriile statistice aplicabile.