România își propune ca energia regenerabilă să ajungă la 36% din consumul final brut în 2030, potrivit Strategiei Energetice 2025–2035. Obiectivul este contestat de organizațiile de mediu, care invocă un reper de cel puțin 41%, în timp ce autoritățile leagă securitatea energetică de menținerea gazului natural în mix și de dezvoltarea proiectului Neptun Deep.
Diferența dintre cele două procente nu descrie automat cantitatea de electricitate produsă de parcurile eoliene și fotovoltaice. Ea indică niveluri diferite de ambiție pentru consumul final brut, un indicator care include mai mult decât energia electrică produsă într-un anumit moment.
Miza pentru România este, prin urmare, mai largă decât instalarea unor noi capacități. Rețelele, flexibilitatea sistemului, eficiența energetică, renovarea locuințelor, investițiile industriale și utilizarea finanțărilor europene trebuie să avanseze într-un ritm compatibil cu obiectivul pentru 2030.
Ce înseamnă ținta de 36% pentru anul 2030
Ținta se referă la ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut. Acest indicator nu trebuie confundat cu proporția energiei eoliene și solare din producția de electricitate într-o anumită zi sau într-o anumită oră.
Consumul final brut este un reper mai amplu, utilizat pentru evaluarea obiectivelor energetice naționale. De aceea, o comparație directă între 36% și ponderea variabilă a energiei regenerabile în producția zilnică de electricitate poate conduce la o interpretare greșită.
Organizațiile de mediu consideră că obiectivul României ar trebui să fie de cel puțin 41%, potrivit analizei publicate de Digi24 / Digi Economic. Diferența de cinci puncte procentuale exprimă o dispută privind nivelul de ambiție al politicii energetice, nu o diferență echivalentă în cantitatea de electricitate produsă.
Pentru atingerea unei ponderi mai mari, România are nevoie de proiecte noi de producție, dar și de capacitatea tehnică de a integra energia variabilă. Rețelele de transport și distribuție, soluțiile de stocare și mecanismele de flexibilitate devin astfel la fel de importante ca instalarea panourilor fotovoltaice și a turbinelor eoliene.
Gazul și regenerabilele au roluri diferite în sistem
Creșterea ponderii regenerabilelor nu schimbă instantaneu structura sistemului energetic. Energia eoliană și solară depinde de condițiile meteorologice, iar securitatea aprovizionării presupune existența unor surse și infrastructuri capabile să susțină consumul atunci când producția variabilă nu este suficientă.
În această logică este prezentat și proiectul Neptun Deep. Vicepremierul Tanczos Barna a declarat pentru Digi24 că pornirea proiectului și apariția unor exporturi importante de gaz ar schimba poziția energetică a României.
„Vom fi într-o situație energetică total diferită atunci când pornim proiectul Neptun Deep”, a declarat Tanczos Barna.
Declarația descrie așteptarea politică legată de proiect. Efectul asupra pieței va depinde de momentul începerii producției, volumele disponibile pentru consumul intern, cererea națională și infrastructura necesară pentru transport și eventuale exporturi.
Gazul poate susține securitatea aprovizionării, dar nu înlocuiește obiectivul privind regenerabilele. Cele două direcții răspund unor nevoi diferite: gazul este asociat stabilității și disponibilității resursei, în timp ce energia regenerabilă contribuie la reducerea emisiilor și la schimbarea structurii consumului energetic.
Tranziția verde înseamnă mai mult decât producție de electricitate
Decarbonizarea implică investiții în rețele, clădiri, industrie, transport, eficiență energetică și adaptarea la schimbările climatice. În acest context, numărul de parcuri eoliene sau fotovoltaice este doar unul dintre indicatorii progresului.
O estimare a Băncii Mondiale, citată de Mediafax, indică un necesar de aproximativ 356 de miliarde de dolari până în 2050 pentru decarbonizarea întregii economii a României.
Valoarea reprezintă o estimare a necesarului total de investiții și nu este un buget deja alocat, o sumă disponibilă printr-un singur program sau un fond destinat exclusiv energiei regenerabile. Ea arată amploarea transformărilor necesare în mai multe sectoare ale economiei.
Acest reper schimbă și modul în care trebuie evaluată strategia. O țintă națională poate fi atinsă formal, dar efectul economic și social depinde de proiectele efectiv realizate, de modernizarea rețelelor și de capacitatea consumatorilor de a folosi mai eficient energia.
Impactul pentru gospodării depinde de finanțare
Pentru gospodării, tranziția poate însemna renovarea energetică a locuinței, schimbarea echipamentelor, modernizarea sistemului de încălzire sau folosirea unor soluții de transport mai puțin poluante. Toate aceste măsuri presupun investiții inițiale, iar accesul la finanțare poate influența ritmul adoptării lor.
Pe termen lung, lucrările de eficiență energetică pot reduce consumul și costurile. Beneficiile diferă însă în funcție de tipul locuinței, sursa de încălzire, veniturile familiei și accesul la programe de sprijin.
De aceea, progresul nu poate fi măsurat doar prin capacitatea instalată la nivel național. Contează și dacă gospodăriile pot participa efectiv la tranziție, dacă rețelele pot prelua noile surse și dacă investițiile reduc consumul fără să transfere costuri disproporționate către consumatorii vulnerabili.
Întârzierile legislative pot pune presiune pe fondurile europene
Implementarea obiectivelor energetice este legată și de reformele asumate prin PNRR. Întârzierile legislative pot afecta calendarul jaloanelor și ritmul în care finanțarea europeană este transformată în proiecte și lucrări.
România riscă să piardă 771 de milioane de euro din PNRR în contextul întârzierilor legislative, potrivit informațiilor publicate de Digi24. Formularea indică un risc asociat respectării termenelor și jaloanelor, nu o pierdere definitivă prezentată ca deja produsă.
În același material, Tanczos Barna își exprima speranța că proiectul legislativ va putea fi adoptat de Senat în săptămâna următoare. Suma nu trebuie atribuită automat unei singure investiții în energie regenerabilă. Relevanța sa pentru tranziție este mai largă: întârzierile reformelor pot încetini finanțarea și aplicarea măsurilor asumate.
Indicatorul decisiv va fi implementarea
Strategia energetică pune România în fața unor obiective simultane: securizarea aprovizionării, folosirea resurselor de gaz și creșterea ponderii regenerabilelor. Pentru ca acestea să nu intre în conflict, sunt necesare rețele modernizate, investiții coordonate, eficiență energetică și respectarea termenelor de finanțare.
Ținta de 36% pentru 2030 este un reper de politică publică, nu o garanție că transformarea sistemului energetic va fi realizată. Rezultatul va fi determinat de proiectele finalizate, capacitatea rețelelor de a integra producția variabilă, accesul gospodăriilor la finanțare și aplicarea efectivă a reformelor.
