România împinge tranziția verde spre orizontul 2035, în timp ce experții și organizațiile de mediu avertizează că obiectivele pentru 2030 sunt tot mai greu de atins. Miza este uriașă: energie, benzină, gaze, industrie și facturi mai mari sau mai mici pentru populație.
Întrebarea devine inevitabilă: Suntem pregătiți pentru costurile tranziției verzi?
2030 pare tot mai aproape, dar țintele rămân departe
Strategia Energetică a României 2025-2035 a fost criticată pentru o țintă considerată modestă: 36% energie regenerabilă până în 2030, sub nivelul de cel puțin 41% recomandat de Comisia Europeană, potrivit informațiilor publicate de Digi24 / Digi Economic.
Organizațiile de mediu susțin că România continuă să mizeze puternic pe gaze, inclusiv prin centrale noi, rețele de distribuție și proiecte de exploatare precum Neptun Deep. Asta înseamnă că renunțarea la combustibili fosili nu se accelerează, ci se amână practic spre următorul deceniu.
Gazul rămâne piesa grea din joc
Vicepremierul Tanczos Barna a declarat la Digi24 că România va fi într-o situație energetică diferită odată cu pornirea proiectului Neptun Deep și cu exporturile importante de gaz.
Mesajul politic este clar: România nu renunță rapid la gaz, ci îl vede ca soluție de tranziție, securitate energetică și sprijin pentru economie.
Costurile sunt uriașe
Tranziția verde nu înseamnă doar panouri solare și mașini electrice. Înseamnă investiții masive. Banca Mondială estima, într-o analiză citată de Mediafax, că România are nevoie de aproximativ 356 de miliarde de dolari pentru decarbonizare până în 2050, plus alte investiții pentru adaptarea la schimbările climatice.
Pentru populație, asta se traduce prin presiune pe facturi, costuri pentru locuințe eficiente energetic, transport mai scump și o schimbare lentă a obiceiurilor de consum.
PNRR, încă o presiune pe calendar
În paralel, România riscă să piardă bani europeni dacă reformele și proiectele întârzie. Digi24 a relatat că este în joc o sumă de 771 de milioane de euro din PNRR, în contextul întârzierilor legislative.
Pentru economie, mesajul este dur: tranziția verde nu poate fi doar promisă. Trebuie finanțată, votată, construită și acceptată de oameni. Iar România pare să aleagă, cel puțin acum, o frână controlată în locul unei accelerări bruște.
