Proiectul Tarnița-Lăpuștești intră într-o nouă etapă de evaluare, după ce Hidroelectrica a decis să colaboreze cu grupul francez EDF pentru actualizarea studiilor și analizelor necesare unei eventuale investiții. Demersul pregătește o decizie privind fezabilitatea tehnică și economică a proiectului, dar nu echivalează cu aprobarea construcției sau cu începerea lucrărilor.
Conceput încă din perioada comunistă, Tarnița-Lăpuștești vizează construirea unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj. Instalația ar putea produce electricitate, dar și stoca energie pentru a o furniza ulterior, în funcție de necesitățile sistemului național.
Proiectul nu a ajuns încă la decizia de investiție
În etapa actuală sunt reevaluate soluția tehnică, costurile, condițiile de funcționare și perspectivele economice ale proiectului. Aceste analize sunt necesare înainte ca Hidroelectrica să poată decide dacă investiția poate fi reluată și în ce condiții.
Potrivit materialului publicat de Mediafax, Bogdan Badea, directorul Hidroelectrica, a explicat că un proiect de amploarea Tarnița-Lăpuștești are nevoie de studii actualizate înaintea unei decizii finale.
Colaborarea cu EDF poate aduce expertiză tehnică suplimentară în evaluarea soluției. Totuși, asocierea pentru realizarea analizelor nu înseamnă că finanțarea este stabilită, că investiția a fost aprobată sau că lucrările au început.
Patru condiții trebuie separate înaintea unei eventuale construcții
Un proiect energetic de asemenea dimensiune nu poate fi evaluat printr-o singură întrebare. Faptul că o centrală poate fi construită din punct de vedere tehnic nu garantează că investiția va fi rentabilă sau că va putea fi finanțată.
Fezabilitatea tehnică presupune verificarea soluției de construcție, a condițiilor din amplasament și a modului în care instalația ar putea fi integrată în sistemul energetic.
Rentabilitatea comercială depinde de veniturile obținute din energia livrată și din serviciile de echilibrare oferite rețelei.
Finanțarea trebuie raportată la valoarea investiției, riscurile de execuție și perioada necesară recuperării costurilor.
Decizia de investiție ar marca trecerea de la analiza de oportunitate la asumarea efectivă a proiectului și a etapelor de execuție.
Studiile actualizate trebuie, prin urmare, să clarifice nu doar dacă proiectul poate fi realizat, ci și în ce condiții ar putea funcționa eficient pe o piață a energiei în schimbare.
Cum funcționează acumularea prin pompaj
O hidrocentrală cu acumulare prin pompaj utilizează două lacuri situate la niveluri diferite. Diferența de înălțime permite stocarea energiei sub forma energiei potențiale a apei și transformarea acesteia în electricitate atunci când sistemul are nevoie.
Când există energie disponibilă în exces, apa este pompată din lacul inferior în lacul superior.
Atunci când cererea crește sau este necesar un aport suplimentar, apa este lăsată să coboare prin turbine.
Energia apei este transformată în electricitate și livrată în rețea.
O astfel de instalație nu produce energie suplimentară din nimic. Ea mută energia dintr-un interval în altul, ceea ce îi permite să răspundă mai rapid momentelor în care cererea este ridicată sau producția altor centrale este insuficientă.
Procesul presupune și consum pentru pompare, precum și pierderi pe parcursul ciclului de stocare și generare. Din acest motiv, eficiența economică depinde de diferența dintre costul energiei folosite la pompare și valoarea energiei sau a serviciilor furnizate ulterior.
De ce proiectul este relevant pentru energia regenerabilă
Producția centralelor solare și eoliene variază în funcție de condițiile meteo și de momentul zilei. Panourile fotovoltaice produc în principal în timpul zilei, iar turbinele eoliene depind de intensitatea vântului.
O centrală cu acumulare prin pompaj ar putea prelua o parte din energia disponibilă în perioadele de producție ridicată și ar putea susține sistemul atunci când producția regenerabilă scade sau consumul crește.
În acest scenariu, rolul Tarnița-Lăpuștești nu s-ar limita la producerea de electricitate. Proiectul ar putea contribui la echilibrarea rețelei, la gestionarea variațiilor de producție și la integrarea unei cantități mai mari de energie eoliană și solară.
Valoarea unei asemenea centrale ar fi legată în special de flexibilitatea sa: energia poate fi absorbită atunci când oferta este ridicată și restituită când sistemul are nevoie de ea. Această utilitate trebuie însă analizată împreună cu costurile de construcție, consumul necesar pompării și veniturile care pot fi obținute din operarea instalației.
Costurile și riscurile rămân elemente decisive
Tarnița-Lăpuștești este un proiect energetic major, cu costuri estimate la ordinul miliardelor de euro. Valoarea finală depinde de soluția tehnică aleasă, de lucrările hidrotehnice, de echipamente, de condițiile de racordare și de rezultatele analizelor aflate în actualizare.
Estimarea investiției nu poate fi separată de capacitatea centralei și de modul în care aceasta ar urma să funcționeze în sistem. De aceea, o sumă prezentată fără raportare la soluția tehnică și la momentul în care a fost calculată nu poate fundamenta singură o decizie de investiție.
Printre principalele dificultăți ale proiectului se află:
nivelul foarte ridicat al costurilor de construcție;
identificarea unor investitori dispuși să susțină o investiție de asemenea amploare;
incertitudinile privind rentabilitatea pe termen lung;
complexitatea tehnică a unei centrale cu acumulare prin pompaj;
necesitatea corelării proiectului cu evoluția consumului și a producției din surse regenerabile.
Ce urmează pentru Tarnița-Lăpuștești
Următorul reper este finalizarea analizelor realizate în colaborarea dintre Hidroelectrica și EDF. Concluziile acestora ar trebui să ofere baza pentru evaluarea soluției tehnice, a costurilor și a perspectivelor economice ale proiectului.
Până la o eventuală decizie finală, Tarnița-Lăpuștești rămâne în faza de analiză, nu în execuție. Importanța sa pentru sistemul energetic este legată de nevoia de stocare și flexibilitate, însă justificarea economică și condițiile concrete de realizare trebuie stabilite înaintea asumării investiției.
