Palatul Sinodal de la Antim, recordul clădirii mutate pe role în comunism

Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, o clădire de aproximativ 9.000 de tone, a fost mutat pe role în ianuarie 1985 pentru a fi salvat de demolare. Inginerul Eugeniu Iordăchescu a coordonat deplasarea cu 25 de metri și rotirea edificiului cu 13 grade.

Palatul Sinodal de la Antim, recordul clădirii mutate pe role în comunism — imaginea 1 din 3
Sursǎ foto: photos.wikimapia.org
Ascultă rezumatul
Ascultă articolul

Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim rămâne una dintre cele mai spectaculoase curiozități inginerești ale României comuniste: o clădire de aproximativ 9.000 de tone a fost mutată pe role, în ianuarie 1985, pentru a fi salvată de la demolare în timpul sistematizării centrului Bucureștiului.

Operațiunea a fost coordonată de inginerul Eugeniu Iordăchescu, supranumit ulterior „salvatorul bisericilor”, specialistul care a găsit o soluție tehnică rară pentru o problemă dramatică: monumente și lăcașuri de cult aflate în calea proiectelor urbanistice impuse de regimul Ceaușescu.

Image version 2

O clădire de 9.000 de tone, pusă în mișcare

Palatul Sinodal se afla în incinta Mănăstirii Antim, unul dintre ansamblurile istorice importante ale Bucureștiului. În anii ’80, zona a intrat sub presiunea marilor lucrări de sistematizare, iar clădirea risca să dispară.

Soluția nu a fost demolarea, ci translarea: ridicarea și deplasarea construcției pe un sistem tehnic format din elemente de beton armat, șine, prese și role. Potrivit Arhiepiscopiei Bucureștilor, Palatul Sinodal a fost translatat 25 de metri spre sud-vest și rotit cu 13 grade.

Operațiunea este menționată ca fiind cea mai grea clădire mutată pe role și salvată de la demolare. Alte relatări tehnice și memorialistice indică data de 21 ianuarie 1985, o intervenție realizată pe ger puternic, în condiții dificile de șantier.

Image version 3

De ce era atât de important Palatul Sinodal

Palatul Sinodal nu era o clădire oarecare. Edificiul făcea parte din ansamblul Mănăstirii Antim și a avut de-a lungul timpului funcțiuni importante pentru Biserica Ortodoxă Română, inclusiv spații legate de arhivă, bibliotecă și administrație bisericească.

În cazul lui, valoarea nu era doar arhitecturală. Mutarea a salvat o piesă din memoria urbană a Bucureștiului, într-o perioadă în care multe clădiri istorice, biserici și cartiere întregi au fost sacrificate pentru noul Centru Civic și pentru bulevardele monumentale ale regimului.

Ceea ce face cazul Palatului Sinodal special este scara intervenției. Nu a fost mutată o construcție mică, izolată, ci o clădire masivă, de mii de tone, fără a fi demontată bucată cu bucată.

💡 WoW Pulse | Cum se mută o clădire întreagă?

Translarea nu înseamnă demolare și reconstruire. Clădirea este consolidată, ridicată controlat și așezată pe un sistem de deplasare. Practic, construcția rămâne întreagă, iar mișcarea este calculată astfel încât zidurile, planșeele și structura să nu fie afectate.

Invenția lui Eugeniu Iordăchescu

Eugeniu Iordăchescu a dezvoltat o metodă de ridicare și deplasare a construcțiilor care a devenit cunoscută drept „metoda Iordăchescu”. Revista Arhitectura notează că inginerul a primit Brevetul de invenție nr. 80.218/1982, intitulat „Procedeu și instalație de ridicare și deplasare a construcțiilor”.

Metoda a fost folosită pentru salvarea mai multor biserici și clădiri aflate în calea demolărilor comuniste. Basilica.ro menționează că Eugeniu Iordăchescu a salvat prin translare 12 biserici care urmau să fie demolate în anii ’80.

Printre construcțiile asociate intervențiilor sale se numără Schitul Maicilor, Biserica Olari, Biserica Sfântul Ilie-Rahova, Biserica Mihai Vodă și clopotnița acesteia, Biserica Sfântul Ioan Nou, Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu barză”, precum și Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim.

Recordul care a rămas legat de comunism

Formula „cea mai grea clădire mutată în comunism” este corectă editorial dacă se referă la România și la operațiunile de translare documentate din acea perioadă. Palatul Sinodal, cu aproximativ 9.000 de tone, depășește alte cazuri celebre, inclusiv blocul A2 din Alba Iulia, mutat în 1987, estimat la peste 7.000 de tone.

După 1989, nu există un caz românesc de notorietate comparabilă, ca amploare și impact public, cu marile translări coordonate în anii ’80. De aceea, noutatea istorică nu stă doar în greutatea clădirii, ci în faptul că metoda lui Eugeniu Iordăchescu a transformat o soluție inginerească într-un instrument de salvare a patrimoniului.

Într-un regim care demola rapid, translarea oferea o alternativă rară: clădirile nu mai erau rase de pe hartă, ci ascunse, retrase sau mutate în spatele noilor fronturi de blocuri. Multe și-au pierdut contextul urban original, dar au rămas în picioare.

Curiozitatea din spatele recordului

Cazul Palatului Sinodal rămâne spectaculos tocmai pentru că pare greu de imaginat: o clădire cât un palat, cântărind cât mii de autoturisme, a fost ridicată și deplasată fără să fie desfăcută.

În istoria Bucureștiului, această operațiune marchează întâlnirea dintre două realități opuse: presiunea demolărilor comuniste și inventivitatea unui inginer care a reușit să salveze monumente condamnate.

Eugeniu Iordăchescu a murit la 4 ianuarie 2019, la 89 de ani. Moștenirea sa rămâne vizibilă în oraș: biserici și clădiri care astăzi par a fi fost dintotdeauna în locurile lor actuale, dar care au supraviețuit pentru că, la propriu, au fost mutate din calea buldozerelor.

Surse