Norii care luminează noaptea: spectacol rar pe cerul Europei

Sezonul din emisfera nordică a început la sfârșitul lunii mai, cu observații raportate inclusiv în nordul Germaniei. În iulie au apărut noi imagini din nordul Europei, iar fenomenul a fost surprins și în timpul unui zbor transatlantic, alături de auroră. Relatările individuale confirmă că norii sunt activi în acest sezon, dar nu demonstrează singure că anul 2026 este unul record. (Space)

Pe scurt: norii noctilucenți sunt formați din cristale extrem de fine de gheață, aflate la limita superioară a atmosferei. Ei nu produc ploaie și nu generează furtuni. Devin vizibili atunci când solul se află deja în întuneric, dar Soarele, coborât sub orizont, continuă să îi lumineze de la mare distanță.

Ce sunt norii noctilucenți

Norii noctilucenți, numiți în literatura științifică și nori mezosferici polari, sunt cele mai înalte formațiuni noroase cunoscute în atmosfera Pământului.

NASA plasează zona lor de formare, în general, între 76 și 85 de kilometri altitudine. Norii obișnuiți se găsesc în troposferă, cei mai mulți la mai puțin de 12 kilometri de suprafață. (NASA Science)

La asemenea înălțimi, atmosfera este extrem de rarefiată, iar temperaturile din timpul verii pot coborî în apropierea pragului de minus 120 de grade Celsius.

Puținii vapori de apă existenți îngheață pe particule microscopice, între care se află praful lăsat de meteori în atmosferă. Se formează astfel cristale foarte mici, capabile să reflecte lumina solară. ESA descrie aceste particule drept nori de gheață formați în mezosferă, pe praf meteoric și alte nuclee aflate aproape de marginea spațiului. (European Space Agency)

De ce luminează după apus

Norii nu emit propria lumină. Efectul apare din cauza poziției lor foarte înalte.

După apus, norii obișnuiți și suprafața Pământului intră în umbră. Norii noctilucenți rămân însă suficient de sus pentru a fi atinși de razele Soarelui aflat sub orizont.

Lumina reflectată îi face să pară argintii, albi sau albastru-electric pe fundalul întunecat al cerului. Uneori se observă valuri, dungi, ondulații și structuri asemănătoare unor pânze foarte fine.

NASA urmărește fenomenul deoarece norii pot indica inclusiv schimbări mici ale temperaturii, umidității și circulației din atmosfera superioară. (NASA Science)

📌 Analizǎ WoW Pulse

Cum îi deosebești de norii obișnuiți

Norii noctilucenți rămân luminoși când norii aflați mai jos apar deja întunecați.

Au o strălucire rece, albăstruie, sunt foarte subțiri și apar de obicei aproape de orizont în timpul amurgului. Dacă formațiunea devine întunecată odată cu restul cerului, este probabil un nor obișnuit.

Pot fi văzuți și din România?

România se află aproape de limita sudică la care fenomenul poate deveni vizibil în condiții favorabile.

Norii noctilucenți sunt observați cel mai des între latitudinile de aproximativ 45 și 80 de grade nord, în special din mai până în august. România se întinde aproximativ între 43 și 48 de grade nord, ceea ce înseamnă că șansele sunt mai bune în nordul țării, dar aparițiile nu sunt excluse nici în alte regiuni. (Space)

Pentru observatorii din România, momentul favorabil este la aproximativ 30–90 de minute după apus sau înainte de răsărit, cu un orizont nordic sau nord-vestic cât mai liber.

Ei pot apărea și mai târziu, în funcție de poziția Soarelui, latitudine și întinderea formațiunii. Un cer senin și lipsa clădirilor înalte cresc șansele de observare.

De ce par să apară tot mai des

Există observații și studii care sugerează că norii noctilucenți au devenit mai frecvenți, mai luminoși sau vizibili la latitudini mai joase decât în trecut. ESA arată că fenomenul, considerat cândva rar, a fost semnalat mai des în ultimele decenii, iar o parte dintre cercetători analizează legătura cu creșterea gazelor cu efect de seră. (European Space Agency)

Explicația este mai complexă decât simpla încălzire a vremii de la sol.

Dioxidul de carbon încălzește straturile inferioare ale atmosferei, dar poate contribui la răcirea mezosferei, creând condiții mai potrivite pentru formarea gheții. Metanul ajuns în atmosfera superioară poate genera, prin reacții chimice, vapori suplimentari de apă.

Totuși, cercetătorii nu pot atribui fiecare apariție schimbărilor climatice. Intensitatea unui sezon este influențată și de circulația atmosferică, undele planetare, temperatura mezosferei și distribuția vaporilor de apă.

Un studiu asupra sezonului 2025 a identificat, de exemplu, o influență puternică a unei unde atmosferice cu o periodicitate de aproximativ cinci zile. (arXiv)

Activitatea solară îi favorizează sau îi reduce?

Afirmația că maximul de activitate solară produce automat mai mulți nori noctilucenți trebuie tratată cu prudență.

Observațiile NASA indică, în general, tendința opusă: norii noctilucenți pot deveni mai răspândiți în apropierea minimului solar și mai puțin frecvenți în timpul maximului.

Radiația ultravioletă mai intensă asociată activității solare poate distruge o parte dintre moleculele de apă necesare formării cristalelor. NASA nota că aparițiile numeroase în apropierea unui maxim solar pot fi tocmai motivul pentru care un anumit sezon îi surprinde pe cercetători. (NASA Science)

Activitatea solară influențează fenomenul, dar nu este singurul factor. O combinație favorabilă de temperatură, umiditate și circulație atmosferică poate produce apariții spectaculoase chiar într-o perioadă în care Soarele este activ.

Ce legătură au lansările de rachete

Motoarele unor rachete eliberează vapori de apă la altitudini foarte mari. Această umiditate suplimentară poate contribui la formarea cristalelor de gheață, mai ales în regiuni și perioade în care condițiile atmosferice sunt deja potrivite.

Datele misiunii AIM a NASA au arătat că lansările pot genera sau favoriza nori noctilucenți la distanță de regiunile polare. (NASA Science)

Asta nu înseamnă că fiecare nor observat deasupra Europei este produs de o rachetă. Majoritatea aparițiilor fac parte din ciclul sezonier natural al mezosferei, iar identificarea unei contribuții artificiale necesită date despre momentul lansării, traseul vaporilor și circulația atmosferică.

Creșterea numărului de lansări este însă unul dintre motivele pentru care cercetătorii urmăresc mai atent cantitatea de apă introdusă în atmosfera superioară.

Cum îi fotografiezi cu telefonul

Un telefon modern poate surprinde fenomenul, mai ales dacă norii sunt luminoși.

Camera trebuie orientată către orizontul nordic sau nord-vestic după apus. Este utilă sprijinirea telefonului pe un trepied, o balustradă sau o suprafață stabilă, pentru ca imaginea să nu fie mișcată.

Modul Noapte poate ajuta, dar o expunere prea lungă poate transforma structurile fine într-o pată luminoasă. Un interval de aproximativ 1–5 secunde este un punct de pornire, nu o regulă universală.

Pe telefoanele care permit control manual, pot fi încercate:

• focalizarea la distanță mare;

• sensibilitate ISO moderată, pentru reducerea zgomotului;

• temporizatorul de două secunde;

• fotografierea în format RAW, dacă opțiunea există;

• dezactivarea blițului.

Norii se pot deplasa și transforma rapid. Mai multe fotografii realizate la intervale scurte au șanse mai mari să surprindă valurile și marginile luminoase.

Nu trebuie confundați cu aurora sau cu urmele rachetelor

Aurora apare prin interacțiunea particulelor solare cu atmosfera și poate avea culori verzi, roșii sau violete, uneori cu mișcări asemănătoare unor perdele.

Norii noctilucenți au, de obicei, o textură mai apropiată de cea a norilor: dungi, valuri și filamente argintii-albastre. Ei apar mai aproape de orizont și păstrează o structură fină.

Urmele produse de lansări pot fi mult mai concentrate, pot lua forma unor spirale sau jeturi și pot apărea în legătură directă cu o lansare cunoscută.

Norii noctilucenți nu reprezintă un pericol pentru oameni și nu anunță furtuni. Pentru cercetători, însă, frumusețea lor ascunde o miză importantă: sunt un indicator vizibil al schimbărilor care se produc într-un strat al atmosferei aflat prea sus pentru avioane și prea jos pentru majoritatea sateliților.

Surse principale: NASA Earth Observatory – formarea și altitudinea norilor mezosferici polari; ESA – explicația formării norilor noctilucenți; NASA AIM – influența lansărilor spațiale; observații despre sezonul 2026 publicate de EarthSky și Space.com.