Costul muncii în România a crescut cu 3,8% în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă din 2025. Avansul a fost peste mediile Uniunii Europene și zonei euro, în timp ce cele mai mari creșteri sectoriale raportate pentru România au fost în construcții și industrie.
Indicatorul măsoară costul mediu suportat de angajator pentru o oră de muncă. El include remunerația directă, contribuțiile angajatorului și alte costuri asociate ocupării unui post, astfel încât nu poate fi echivalat cu salariul net încasat de angajat.
România a depășit mediile UE și zonei euro
În primul trimestru din 2026, comparativ cu primul trimestru din 2025, costul orar al muncii a crescut cu 3,6% în Uniunea Europeană și cu 3,2% în zona euro, potrivit Eurostat.
În România, creșterea a fost de 3,8%. Rezultatul plasează țara peste cele două medii europene, dar sub ritmurile consemnate în mai multe state din Europa Centrală și de Est.
Printre țările cu cele mai mari creșteri ale costului orar al muncii s-au numărat:
- Ungaria: 16,4%
- Bulgaria: 13,2%
- Croația: 9,2%
- Lituania: 8,6%
- Polonia: 7,2%
- Cehia: 7%
- România: 3,8%
Ce include costul orar al muncii
Costul orar al muncii reunește salariile, contribuțiile angajatorului și costurile non-salariale. Prin urmare, o creștere de 3,8% arată că angajarea a devenit mai costisitoare în medie pentru companii, nu că fiecare angajat a primit automat o majorare similară a venitului net.
La nivelul Uniunii Europene, componenta salarială a crescut cu 3,7% în primul trimestru din 2026, iar costurile non-salariale au avansat cu 3,2%. Rata totală combină aceste componente și trebuie interpretată ca un indicator al costului angajatorului, nu ca o măsură directă a puterii de cumpărare.
Construcțiile au înregistrat cea mai mare creștere în România
Defalcarea pe categorii economice indică un avans de 5,8% în sectorul business. În zona non-business, costul orar al muncii a scăzut cu 2,4%, potrivit datelor prezentate de Agerpres pe baza comunicatului Eurostat.
Datele sectoriale publicate în comunicatul Eurostat arată următoarele variații pentru România:
| Sector | Creșterea costului orar |
|---|---|
| Construcții | 7,4% |
| Industrie | 6,2% |
| Servicii | 5,2% |
Construcțiile au avut cea mai mare creștere dintre sectoarele enumerate, urmate de industrie și servicii. Aceste valori nu se adună și nu înlocuiesc rata națională de 3,8%: rata agregată, defalcarea business/non-business și seriile sectoriale sunt prezentări statistice distincte ale aceluiași indicator.
De ce contează evoluția pentru companii
Un cost orar mai mare poate reduce marjele unei companii dacă veniturile sau productivitatea nu cresc într-un ritm comparabil. Impactul diferă însă în funcție de ponderea cheltuielilor de personal, structura activității și capacitatea firmei de a transfera costurile în prețuri.
În construcții, unde creșterea raportată a fost de 7,4%, evoluția poate influența direct bugetele proiectelor, ofertele comerciale și tarifele practicate. Acest lucru nu înseamnă că toate firmele vor majora prețurile: unele pot absorbi costul prin marje, productivitate sau reorganizarea activității.
Companiile pot răspunde prin revizuirea bugetelor de personal, renegocierea contractelor sau prioritizarea investițiilor în eficientizare, digitalizare și automatizare. Acestea sunt reacții economice posibile la creșterea costurilor, nu efecte măsurate direct de statistica Eurostat.
Costul muncii nu este același lucru cu salariul net
Pentru angajați, o creștere a costului muncii poate fi asociată cu salarii mai mari, dar indicatorul nu arată singur cât a crescut suma primită efectiv. Diferența dintre costul total suportat de angajator și venitul net poate include contribuții, beneficii și alte cheltuieli non-salariale.
Pentru evaluarea situației angajaților sunt necesari indicatori separați privind salariile nete, inflația și salariile reale. Datele privind costul orar al muncii răspund unei alte întrebări: cât de mult a variat, în medie, cheltuiala angajatorilor pentru utilizarea unei ore de muncă.
