În 2026, mai multe grupări armate exercită control de facto sau influență asupra unor teritorii, populații și rute strategice, fără ca această putere să însemne automat recunoaștere internațională. Talibanul administrează instituțiile Afganistanului, Houthis controlează de facto nord-vestul Yemenului, iar JNIM și al-Shabaab își consolidează prezența prin presiune militară, control rural și mecanisme locale de guvernare.
Radiografia are ca dată de referință 4 iunie 2026. Diferența dintre control și influență este esențială: controlul presupune exercitarea efectivă și relativ constantă a autorității, în timp ce influența poate însemna impunerea unor reguli, colectarea de resurse, afectarea circulației sau condiționarea deciziilor locale fără administrarea completă a teritoriului.
Global Terrorism Index 2026 indică Statul Islamic, JNIM, Tehrik-e-Taliban Pakistan și al-Shabaab drept cele mai letale patru organizații teroriste în 2025. Împreună, acestea au fost asociate cu 70% dintre decesele provocate de terorism la nivel mondial, potrivit metodologiei raportului. Cifra măsoară letalitatea, nu suprafața controlată.
Șapte modele de putere, de la control național la influență locală
| Grupare | Zona principală | Forma dominantă de putere | Limitarea principală |
|---|---|---|---|
| Statul Islamic | Sahel, bazinul Lacului Ciad, estul RDC | Filiale, celule și control local fragmentat | Nu mai deține califatul teritorial din Siria și Irak |
| JNIM | Mali, Burkina Faso și Niger | Presiune militară, influență rurală și control al rutelor | Prezența nu este echivalentă cu administrația uniformă |
| al-Shabaab | Somalia, mai ales zone rurale | Control local și administrație paralelă | Nu deține permanent principalele centre urbane |
| Hamas | Fâșia Gaza | Influență administrativă și securitară | Autoritatea este fragmentată de război și de controlul militar israelian |
| Hezbollah | Liban, în special sudul și comunitățile șiite | Putere militară, politică și socială | Nu conduce oficial statul libanez |
| Houthis | Nord-vestul Yemenului, inclusiv Sanaa | Control de facto asupra unei regiuni | Administrația nu beneficiază de recunoaștere internațională uniformă |
| Talibanul | Afganistan | Autoritate asupra instituțiilor centrale și administrației naționale | Recunoașterea internațională deplină rămâne absentă |
Clasificarea juridică a acestor organizații nu este identică în toate jurisdicțiile. Desemnarea drept organizație teroristă, afilierea la o rețea și capacitatea de a administra efectiv o zonă sunt criterii diferite și trebuie analizate separat.
Statul Islamic: rețea activă după pierderea teritoriului
Statul Islamic nu mai controlează teritoriul compact pe care l-a numit „califat” în Siria și Irak, dar continuă să opereze prin filiale regionale. Printre principalele zone de activitate se află Sahelul, bazinul Lacului Ciad și estul Republicii Democrate Congo.
Global Terrorism Index 2026 indică Statul Islamic drept cea mai letală organizație teroristă în 2025, chiar dacă activitatea sa s-a desfășurat în mai puține țări decât în anii anteriori. În Republica Democrată Congo, atacurile atribuite filialei Statului Islamic au provocat 467 de decese în 2025, față de 360 în 2024. Potrivit metodologiei raportului, cifra se referă la victimele atribuite rețelei, nu la totalul victimelor conflictului din Congo.
Cazul arată că pierderea unui teritoriu compact nu elimină automat capacitatea operațională. O organizație poate continua să acționeze prin celule și filiale, iar puterea sa poate fi măsurată prin atacuri, recrutare și presiunea asupra comunităților, nu doar prin suprafața administrată.
JNIM: controlul rutelor și presiunea asupra zonelor rurale
JNIM, afiliată rețelei al-Qaida, este una dintre principalele grupări jihadiste active în Africa de Vest. Operațiunile sale se concentrează în Mali, Burkina Faso și Niger, unde combină atacurile cu blocarea drumurilor, presiunea asupra autorităților și negocierea cu comunitățile locale.
Prezența JNIM nu înseamnă administrarea uniformă a tuturor zonelor în care sunt raportate activități ale grupării. În unele regiuni, puterea se manifestă prin controlul rutelor și intimidarea administrațiilor. În altele, este exercitată indirect, pe fondul absenței sau al capacității reduse a instituțiilor centrale.
O evaluare a experților ONU citată de Associated Press indică o intensificare a amenințării reprezentate de grupările afiliate Statului Islamic și al-Qaida în anumite zone ale Africii. Materialul menționează și extinderea controlului teritorial exercitat de JNIM și al-Shabaab.
al-Shabaab: administrație paralelă în Somalia
al-Shabaab rămâne una dintre cele mai puternice afilieri ale al-Qaida și controlează sau influențează teritorii importante din Somalia, în special în mediul rural. Gruparea atacă forțele guvernamentale, trupele internaționale și civilii, însă capacitatea sa depășește componenta militară.
În anumite zone, al-Shabaab colectează taxe, soluționează dispute și impune reguli, chiar dacă nu deține permanent principalele orașe. Aceste mecanisme îi permit să funcționeze ca o autoritate paralelă acolo unde administrația centrală și forțele de securitate au o prezență limitată.
Council on Foreign Relations descrie al-Shabaab drept una dintre cele mai puternice și eficace afilieri ale al-Qaida. Gruparea profită de capacitatea redusă a guvernului somalez și de dificultatea autorităților de a menține securitatea în afara centrelor urbane.
Hamas: mecanisme administrative într-un teritoriu disputat
Hamas a controlat Fâșia Gaza din 2007, însă războiul cu Israelul a fragmentat profund autoritatea exercitată pe teren. În 2026, controlul asupra enclavei este disputat și afectat de operațiunile militare israeliene, iar Hamas rămâne un actor important în administrație, securitate și negocierile privind viitorul teritoriului.
În februarie 2026, Reuters a relatat că Hamas își consolida poziția prin numirea unor loialiști în funcții-cheie, colectarea taxelor și plata salariilor. Aceste elemente indică existența unor mecanisme administrative, dar nu demonstrează un control uniform asupra întregii Fâșii Gaza.
În mai 2026, Reuters a relatat că Israelul controla o parte semnificativă a teritoriului și urmărea extinderea controlului militar până la 70%. Negocierile privind dezarmarea Hamas și retragerea forțelor israeliene rămâneau blocate. Gaza nu poate fi descrisă, prin urmare, ca un teritoriu administrat necontestat de un singur centru de putere. Reuters, 29 mai 2026
Hezbollah: putere militară și influență politică în Liban
Hezbollah nu conduce oficial Libanul, dar are o influență militară și politică majoră, în special în sudul țării și în comunitățile șiite. Organizația participă la viața politică printr-o formațiune partidică și dispune de infrastructură militară și de o bază socială proprie.
Profilul său diferă de cel al unei insurgențe clandestine fără reprezentare politică. Hezbollah poate influența securitatea și deciziile politice fără să administreze oficial statul libanez. În același timp, tratamentul juridic și politic al organizației diferă în funcție de jurisdicție.
În iunie 2026, Reuters a relatat că violențele au continuat în Liban în pofida unei încetări a focului intermediate de Statele Unite. Evoluția ilustrează diferența dintre existența unui acord formal și capacitatea efectivă de a controla securitatea pe teren.
Houthis: autoritate de facto în nord-vestul Yemenului
Mișcarea Houthi, cunoscută și sub numele Ansar Allah, exercită control de facto asupra nord-vestului Yemenului, inclusiv asupra capitalei Sanaa. Această poziție îi permite să influențeze administrația locală, securitatea și circulația în zona aflată sub controlul său.
Security Council Report descrie Houthis drept autoritatea de facto în nord-vestul Yemenului. O hartă publicată de Al Jazeera la 14 ianuarie 2026 arată că gruparea controlează regiunile nord-vestice, în timp ce guvernul yemenit deține controlul asupra unei mari părți din restul țării.
Delimitarea teritorială din Yemen este mai clară decât în Gaza, dar rămâne legată de evoluția conflictului. „Control de facto” descrie capacitatea de a exercita puterea, nu recunoașterea internațională a administrației.
Talibanul: administrație națională cu statut internațional disputat
Talibanul reprezintă un caz distinct: conduce efectiv Afganistanul din 2021, însă statutul său internațional rămâne disputat. Spre deosebire de grupările care controlează doar regiuni, Talibanul exercită autoritate asupra instituțiilor centrale și a administrației naționale.
Council on Foreign Relations notează că Talibanul a revenit la putere în 2021, după două decenii de insurgență împotriva guvernului sprijinit de Statele Unite. Controlul administrativ nu echivalează cu recunoașterea internațională deplină și nici cu respectarea standardelor privind drepturile omului.
Sub conducerea Talibanului, economia Afganistanului s-a deteriorat puternic, iar fetele au fost excluse de la educația secundară. Femeile au fost, de asemenea, supuse unor restricții severe privind accesul la muncă, potrivit analizei CFR.
Ce arată comparația
O grupare care controlează efectiv o zonă poate taxa populația, controla drumuri și puncte de trecere, impune reguli, recruta și administra resurse. Aceste capacități nu apar însă simultan și nu au aceeași intensitate în toate zonele.
În regiunile în care instituțiile statului sunt slabe, populația poate deveni dependentă de mecanismele de securitate, justiție sau distribuție create de gruparea armată. Această dependență poate consolida puterea locală chiar și atunci când organizația nu controlează orașe sau frontiere.
Privite împreună, cazurile arată trei niveluri distincte de putere: administrație națională în Afganistan, control regional în nord-vestul Yemenului și forme fragmentate de control sau influență în Sahel, Somalia, Gaza și Liban. Suprafața controlată este doar un indicator; la fel de importante sunt colectarea resurselor, impunerea regulilor și capacitatea de a condiționa viața de zi cu zi.
