Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
Ghețarii Elveției se topesc într-un ritm extrem
Datele ETH Zürich și GLAMOS arată că ghețarii Elveției au intrat neobișnuit de devreme în faza de topire directă, iar subiectul a devenit viral prin imaginile și avertismentele despre riscul unui nou sezon extrem.
Valurile de căldură din Europa au îndepărtat mult mai devreme stratul de zăpadă care proteja ghețarii Elveției, lăsând gheața veche direct expusă temperaturilor ridicate. Cercetătorii avertizează că anul 2026 urmează îndeaproape evoluția din 2022, când ghețarii elvețieni au înregistrat cea mai mare pierdere anuală măsurată vreodată.
Situația prezentată într-o reclamă distribuită de The New York Times este susținută de datele publicate de ETH Zürich și de rețeaua oficială Glacier Monitoring in Switzerland – GLAMOS. Mesajul despre riscul unor pierderi extraordinare în lunile următoare reprezintă însă o prognoză condiționată de evoluția vremii, nu un bilanț final deja înregistrat.
Zăpada protectoare a dispărut încă din iunie
Potrivit analizei ETH Zürich publicate la 26 iunie 2026, ghețarii Elveției și-au epuizat rezervele de zăpadă în jurul datei de 29 iunie.
Cercetătorii numesc acest moment „Glacier Loss Day”: ziua după care topirea nu mai consumă doar zăpada acumulată în timpul iernii, ci reduce direct volumul ghețarilor.
În 2022, această etapă fusese atinsă pe 26 iunie. Acel an rămâne cel mai sever înregistrat până acum pentru ghețarii elvețieni, care au pierdut aproximativ 6% din masă într-un singur sezon.
De ce este atât de important stratul de zăpadă
Zăpada funcționează ca un scut natural. Suprafața sa deschisă la culoare reflectă o parte importantă din radiația solară și întârzie încălzirea gheții aflate dedesubt.
Când zăpada dispare, gheața mai închisă la culoare absoarbe mai multă energie solară. Din acel moment, fiecare zi fierbinte produce pierderi directe din corpul ghețarului.
În primăvara anului 2026, stratul de zăpadă măsurat pe unii ghețari a fost la niveluri record de scăzute. Situația a fost agravată de praful saharian depus în martie și de valurile de căldură instalate ulterior în Elveția.
Ritmul topirii se apropie de recordul din 2022
Datele GLAMOS citate de ETH Zürich arătau, la finalul lunii iunie, că ghețarii se topeau de aproximativ două ori mai repede decât media perioadei 2010–2020.
Valorile înregistrate se apropiau de cele din 2022, cel mai rău an documentat de sistemul elvețian de monitorizare.
Totuși, cercetătorii nu pot spune încă dacă 2026 va depăși acel record. Pierderea finală va depinde de temperaturile din august și septembrie, de precipitații și de eventualele episoade de ninsoare la altitudine.
Aproape 200 de kilometri pătrați de gheață au dispărut
Între anii extremi 2003 și 2022, Elveția a pierdut aproximativ 200 de kilometri pătrați de suprafață glaciară, o întindere aproape egală cu cea a cantonului Zug.
Fenomenul are și un efect aparent paradoxal. Deși în 2022 s-a topit mai multă gheață decât în 2003, în multe bazine hidrografice a rezultat mai puțină apă provenită din ghețari.
Explicația este că suprafața și volumul gheții s-au redus atât de mult, încât chiar și o topire mai intensă poate furniza mai puțină apă decât în trecut.
Topirea ajută temporar râurile, dar reduce rezerva viitoare
În timpul verilor secetoase, apa provenită din ghețari poate tempera scăderea debitelor râurilor și creșterea temperaturii apei.
Acest ajutor este însă temporar. Pe măsură ce ghețarii devin mai mici, cantitatea de apă pe care o pot elibera în perioadele critice scade.
Glaciologul Matthias Huss, cercetător la ETH Zürich și Institutul Federal Elvețian pentru Pădure, Zăpadă și Peisaj, avertizează că ratele extreme de topire maschează momentan această diminuare. La un moment dat, masa de gheață va deveni prea redusă pentru a mai compensa secetele prin volume mari de apă topită.
Imagine reală, dar mesaj construit dramatic
Postarea publicitară distribuită în social media afirmă că valurile recente de căldură au eliminat zăpada de pe ghețari mai devreme decât în mod normal și au expus gheața care ar putea dispărea în volume extraordinare.
Prima parte este confirmată de observațiile oficiale. A doua parte descrie un risc pentru restul verii, nu o cantitate deja pierdută și măsurată.
Bilanțul complet pentru anul 2026 va putea fi calculat după încheierea sezonului de topire și efectuarea măsurătorilor anuale GLAMOS.
💡 WoW Pulse | De ce contează această știre?
Ghețarii nu sunt doar peisaje spectaculoase. Ei funcționează ca rezerve naturale de apă, alimentând râurile în perioadele calde și secetoase.
Topirea rapidă poate crește temporar debitul unor cursuri de apă, dar reduce rezerva disponibilă pentru anii următori. Efectele se pot transmite către producția hidroenergetică, agricultură, alimentarea cu apă, ecosistemele montane și stabilitatea versanților.
Evoluția din 2026 arată că o iarnă săracă în zăpadă, urmată de valuri timpurii de căldură, poate transforma aproape întregul sezon de vară într-o perioadă de pierdere directă a gheții.
