La aproape opt luni de la armistițiul negociat în toamna anului 2025, Gaza rămâne prinsă între aplicarea incompletă a acordului, operațiuni militare israeliene și lipsa unei formule politice pentru perioada de după război. Relatările publicate în 25–29 mai 2026 indică trei puncte de blocaj: controlul teritorial și retragerea trupelor, dezarmarea Hamas și organizarea administrației civile.
Controlul militar israelian se extinde în pofida armistițiului
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a anunțat extinderea controlului militar asupra unor noi zone din Fâșia Gaza. Potrivit relatării publicate de The Guardian, armata israeliană ar urma să controleze aproximativ 70% din teritoriu.
Cifra reprezintă o estimare atribuită relatării jurnalistice și nu trebuie confundată cu o confirmare independentă a întinderii efective a controlului. Din punct de vedere politic, însă, anunțul are o consecință clară: adâncește disputa asupra prevederilor armistițiului, care urmărea oprirea luptelor și retragerea etapizată a forțelor israeliene din anumite regiuni.
The Guardian a prezentat măsura drept o încălcare a acordului. Israelul își justifică operațiunile prin obiective de securitate și prin acțiunile Hamas, în timp ce aplicarea retragerii și protejarea populației civile rămân contestate în plan internațional.
În paralel, Israelul continuă operațiunile împotriva liderilor și infrastructurii Hamas. New York Post a relatat, pe baza anunțurilor israeliene, despre uciderea unui adjunct al Hamas prezentat drept responsabil pentru raidurile din 7 octombrie 2023. Informația trebuie înțeleasă ca o afirmație a părții israeliene, nu ca o constatare independentă prezentată în articolul-sursă.
Ce a rămas neclar în aplicarea acordului
Armistițiul negociat în toamna anului 2025 nu a eliminat conflictul și nici nu a creat, până la momentul relatărilor analizate, un mecanism funcțional pentru rezolvarea disputelor. Prevederile menționate în materialele disponibile vizează încetarea ostilităților și retragerea treptată a trupelor israeliene, însă aplicarea lor a rămas incompletă.
Statutul acordului este, astfel, unul de armistițiu contestat și parțial aplicat, nu de soluție politică finală. Continuarea operațiunilor militare, disputele privind teritoriile controlate și absența unui plan administrativ acceptat arată că înțelegerea nu a rezolvat cauzele politice și de securitate ale conflictului.
Dimensiunea umană a acestei aplicări incomplete este ilustrată de un incident relatat de Reuters. Pe 25 mai 2026, focuri israeliene au ucis o fetiță de șase ani și o femeie, potrivit medicilor din Gaza. Atribuirea este importantă: informația privind victimele provine de la personal medical din Gaza, iar cazul arată că armistițiul nu a împiedicat producerea unor incidente letale pentru civili.
Dezarmarea Hamas rămâne problema centrală
Negocierile nu se blochează doar la linia de separare a trupelor. Unul dintre cele mai dificile dosare este viitorul armelor Hamas și al structurii sale de securitate.
Analiza European Council on Foreign Relations descrie dezarmarea drept un punct esențial al discuțiilor. Potrivit analizei, Hamas nu ar accepta depunerea armelor fără garanții privind viitorul politic al Gazei și retragerea completă a forțelor israeliene.
Această poziție leagă două dosare pe care părțile le tratează diferit. Pentru Israel, securitatea și eliminarea capacității militare a Hamas sunt prioritare. Pentru Hamas, dezarmarea este legată de retragerea israeliană și de existența unor garanții politice. Fără o formulă care să răspundă ambelor condiții, armistițiul rămâne vulnerabil la noi încălcări.
Criza umanitară continuă în zonele afectate
Populația civilă se confruntă în continuare cu acces limitat la hrană, apă potabilă și servicii medicale. Locuitorii strămutați trăiesc în adăposturi improvizate, corturi sau clădiri avariate, iar deplasările repetate îngreunează distribuirea ajutoarelor și accesul la tratament.
Rapoartele și actualizările publicate de OCHA documentează presiunea asupra serviciilor esențiale și asupra sistemului medical. În acest context, orice operațiune militară sau restricție de acces are efecte care depășesc zona imediată a confruntărilor, deoarece afectează aprovizionarea, evacuarea și funcționarea infrastructurii civile.
Datele privind victimele trebuie citite în raport cu perioada și sursa fiecărui bilanț. Incidentul relatat de Reuters privește un caz concret din 25 mai, în timp ce evaluările umanitare ale OCHA descriu condiții generale și evoluții pe intervale mai largi. Amestecarea acestor categorii poate crea impresia unui singur bilanț, deși ele măsoară fenomene diferite.
Planul pentru administrarea Gazei nu a devenit operațional
O altă vulnerabilitate a armistițiului este lipsa unei administrații civile acceptate pentru perioada post-conflict. Le Monde a relatat pe 28 mai 2026 că un comitet internațional creat pentru gestionarea tranziției a rămas fără activitate operațională, pe fondul opoziției Israelului.
În lipsa unui mecanism funcțional, discuțiile despre reconstrucție rămân separate de problema controlului efectiv al teritoriului. Nu este suficientă identificarea unor finanțatori sau a unor proiecte: este necesară și o autoritate care să poată administra distribuirea ajutoarelor, serviciile publice și securitatea locală.
Trei dosare care condiționează perioada de după război
- Dezarmarea Hamas, legată de garanțiile de securitate și de viitorul politic al Gazei;
- Retragerea și controlul teritorial, aflate în centrul disputelor privind aplicarea armistițiului;
- Administrația civilă și reconstrucția, dependente de existența unei structuri capabile să guverneze și să coordoneze ajutorul internațional.
Aceste dosare se condiționează reciproc. Dezarmarea este dificil de impus fără o alternativă politică și de securitate, reconstrucția nu poate fi coordonată fără o administrație funcțională, iar administrația nu poate opera stabil într-un teritoriu în care controlul militar și statutul armistițiului rămân disputate.
Un armistițiu fără mecanism politic funcțional
Elementul central al crizei nu este doar faptul că violențele continuă, ci și absența unui mecanism capabil să transforme armistițiul într-o înțelegere aplicată. Retragerea trupelor, securitatea Israelului, dezarmarea Hamas și administrarea Gazei sunt tratate ca dosare separate, deși fiecare depinde de progresul celorlalte.
Până la apariția unei formule acceptate pentru aceste probleme, acordul rămâne fragil și incomplet aplicat. Pentru populația civilă, consecința este prelungirea insecurității, a strămutării și a dificultăților de acces la hrană, apă și servicii medicale.
