Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
Fabrici moderne, medicamente prea ieftine: paradoxul pharma din România
România investește în fabrici farmaceutice moderne, dar medicamentele ieftine rămân vulnerabile la scumpirea materiilor prime, energiei și transportului. Reforma prețurilor trebuie să păstreze accesul pacienților și să permită producția sustenabilă.
România continuă să investească în producția farmaceutică, însă modernizarea fabricilor nu garantează că toate medicamentele fabricate astăzi vor rămâne pe liniile de producție. Dragoș Damian, CEO al Terapia și director executiv al PRIMER, avertizează că medicamentele cu prețuri mici sunt cele mai expuse atunci când materiile prime, energia și transportul se scumpesc, deoarece producătorii nu pot transfera automat aceste costuri în prețul final reglementat.
Problema nu indică o penurie generală de medicamente și nici retragerea industriei farmaceutice din România. Este, mai degrabă, o problemă de rentabilitate produs cu produs: o fabrică poate continua să investească și să-și mărească eficiența, dar poate renunța la anumite medicamente dacă prețul acestora nu mai acoperă costurile de producție.
Damian: riscul este la medicamentele ieftine
Dragoș Damian explica la 1 aprilie 2026 că, pe fondul scumpirii materiilor prime, materialelor și transportului, se așteaptă mai degrabă la o problemă legată de prețuri decât la o criză generală de medicamente.
Presiunea este mai mare în cazul produselor ieftine, unde producătorul are mai puțin spațiu pentru absorbirea unor costuri suplimentare.
„S-ar putea într-adevăr să dispară aceste produse”, a avertizat Dragoș Damian.
Mecanismul este relativ simplu: dacă prețul unui medicament este reglementat, iar costul fabricării sale crește suficient de mult, compania nu poate majora liber prețul pentru a-și recupera cheltuielile. La un anumit punct, continuarea producției poate deveni neatractivă economic.
Acest risc nu înseamnă că medicamentul dispare automat în momentul în care costurile cresc. Dar poate determina producătorii să reevalueze menținerea unor produse în portofoliu.
O fabrică modernă nu face automat rentabil fiecare medicament
Situația Terapia arată cel mai bine aparenta contradicție.
Compania continuă să investească în platforma industrială de la Cluj-Napoca. Pentru 2026, Terapia a anunțat un buget de aproximativ 15 milioane de euro destinat modernizării, tehnologizării și digitalizării.
În ultimii cinci ani, investițiile companiei au depășit 50 de milioane de euro.
Terapia are aproximativ 900 de angajați, iar portofoliul său cuprinde circa 400 de produse, potrivit informațiilor comunicate de companie în martie 2026.
Aceste cifre arată că avertismentul privind medicamentele ieftine nu trebuie confundat cu o lipsă de investiții sau cu o retragere din producția locală.
Compania poate investi milioane de euro în echipamente și tehnologii noi, dar fiecare medicament fabricat pe acele linii trebuie să rămână sustenabil separat.
💡 WoW Pulse | Fabrica și medicamentul sunt două calcule diferite
O investiție într-o linie modernă poate reduce costurile și crește capacitatea de producție, dar nu elimină costurile cu ingredientele, energia, ambalajele, personalul, controlul calității și transportul. Un medicament foarte ieftin poate deveni nerentabil chiar într-o fabrică eficientă.
Ministerul Sănătății admite că regulile de preț trebuie schimbate
Discuția despre prețurile medicamentelor nu vine doar din partea industriei.
Într-un referat oficial nr. P310 din 29 mai 2026, Direcția Farmaceutică și Dispozitive Medicale din Ministerul Sănătății argumentează necesitatea modificării sistemului de stabilire a prețurilor.
Documentul este explicit: actualul cadru normativ pentru stabilirea prețurilor medicamentelor „nu mai corespunde realităților pieței farmaceutice”.
Ministerul propune elaborarea unei noi metodologii și implementarea unui sistem digitalizat pentru gestionarea prețurilor.
În același document se arată că majoritatea prețurilor înscrise în CANAMED și în Catalogul public aveau valabilitate până la 31 decembrie 2026.
Ministerul a apreciat drept necesară prelungirea valabilității acestora până la 31 martie 2027, interval considerat suficient pentru finalizarea reformei, implementarea noii metodologii și operaționalizarea sistemului digital.
Documentul a stat la baza unui proiect de modificare a Ordinului ministrului Sănătății nr. 368/2017, actul care reglementează modul de calcul și procedura de aprobare a prețurilor maximale ale medicamentelor de uz uman.
CANAMED arată de ce prețul nu poate fi modificat ca la alte produse
Piața farmaceutică funcționează diferit de cea a produselor obișnuite.
Pentru medicamentele aflate sub regimul de reglementare, prețurile maximale sunt înscrise în Catalogul național al prețurilor medicamentelor autorizate de punere pe piață în România – CANAMED.
Ministerul Sănătății a continuat să opereze modificări și actualizări ale prețurilor în cursul anului 2026.
Catalogul public național al prețurilor maximale avea, de exemplu, o versiune actualizată la 4 august 2026.
Acest mecanism are un obiectiv evident: protejarea accesului pacienților și controlul cheltuielilor sistemului de sănătate.
Dar el creează și o problemă industrială atunci când costul unui produs crește mai repede decât prețul la care acesta poate fi comercializat.
De ce cele mai ieftine medicamente sunt mai sensibile
Diferența poate fi semnificativă chiar și atunci când majorarea costurilor pare mică în valoare absolută.
Pentru un medicament cu un preț ridicat, un cost suplimentar de producție poate reprezenta o proporție redusă din valoarea finală.
Pentru o cutie care se vinde foarte ieftin, aceeași creștere poate reprezenta o parte importantă din preț.
Iar fabrica nu plătește doar substanța activă.
În cost intră materialele auxiliare, blisterele sau flacoanele, cutiile, energia, salariile, analizele de laborator, controlul calității, depozitarea și transportul.
Industria farmaceutică trebuie, în plus, să respecte standarde stricte de producție indiferent dacă o cutie costă câțiva lei sau de zeci de ori mai mult.
România avea stocuri pentru aproximativ două luni la sfârșitul lui martie
Avertismentul privind rentabilitatea nu trebuie confundat cu existența unei crize imediate.
La 30 martie 2026, PRIMER anunța că stocurile de medicamente existente în România erau suficiente pentru aproximativ două luni de consum obișnuit, iar aprovizionarea la nivel național se desfășura fără disfuncționalități.
Organizația recomanda atunci populației să nu facă achiziții excesive de medicamente.
La acel moment, PRIMER preciza că reprezenta 17 situri de fabricație de medicamente din România.
Contextul internațional era însă atent monitorizat. Producătorii indicau riscul unor întârzieri ale transporturilor din Asia și al unor costuri mai mari pentru materii prime și logistică.
Diferența este importantă: România poate avea suficiente medicamente în depozite și, simultan, producătorii pot avertiza asupra sustenabilității economice a anumitor produse pe termen mai lung.
Medicamentele produse în România depind și de lanțurile globale
Existența unei fabrici pe teritoriul României nu înseamnă că întregul medicament este realizat exclusiv cu resurse locale.
Producția farmaceutică folosește ingrediente active, excipienți, materiale pentru ambalare și alte componente provenite din lanțuri internaționale.
Astfel, o fabrică din Cluj poate fi afectată indirect de creșterea prețului combustibilului, de costul transportului maritim sau de perturbarea livrărilor de materii prime din Asia.
Acesta este unul dintre motivele pentru care producția locală și independența completă față de importuri nu sunt același lucru.
România poate avea capacitate industrială proprie și, în același timp, să rămână conectată profund la piața globală a ingredientelor farmaceutice.
Un produs ieftin retras poate genera un cost mai mare în altă parte
Menținerea prețurilor scăzute este importantă pentru pacienți și pentru bugetul public, dar ecuația nu se termină la prețul unei singure cutii.
Dacă un medicament ieftin nu mai este comercializat, iar în locul lui rămâne disponibilă o alternativă mai costisitoare, economia obținută prin menținerea artificială a unui preț foarte redus poate fi pierdută în altă parte a sistemului.
Nu orice retragere produce automat această situație: pot exista mai mulți producători ai aceleiași substanțe și alternative cu prețuri comparabile.
Dar riscul crește atunci când numărul furnizorilor se reduce.
De aceea, problema medicamentelor ieftine este în același timp una de acces, concurență și securitate a aprovizionării.
Miza reformei: medicamente accesibile fără producție în pierdere
Autoritățile au de echilibrat două interese legitime.
Pe de o parte, prețurile trebuie să rămână suportabile pentru populație și pentru sistemul public de sănătate. Pe de altă parte, producătorii trebuie să poată menține medicamentele pe piață fără ca fabricarea lor să genereze pierderi persistente.
Documentul Ministerului Sănătății din mai 2026 arată că această problemă a ajuns deja pe agenda reformei oficiale a mecanismului de prețuri.
Iar investițiile Terapia arată ce face situația neobișnuită: România nu discută despre o industrie care refuză să mai investească. Discută despre fabrici care devin mai moderne în timp ce economia unor medicamente vechi și ieftine devine mai dificilă.
Adevărata miză pentru următorii ani va fi, astfel, nu doar câte milioane de euro sunt investite în fabricile farmaceutice din România, ci și câte dintre medicamentele accesibile de astăzi vor rămâne suficient de sustenabile pentru a continua să fie produse.
