Pentru prima dată, mai multe bănci centrale intenționează să își reducă deținerile în dolari decât să le majoreze în următorul deceniu. Semnalul provine dintr-un sondaj OMFIF realizat în rândul administratorilor de rezerve și reflectă o schimbare de strategie: diversificarea și aurul câștigă importanță, fără ca dolarul să-și piardă rapid rolul central în sistemul financiar global.
Rezultatul sondajului, relatat la 30 iunie 2026, trebuie interpretat ca o măsurare a intențiilor strategice, nu ca dovada unor vânzări deja efectuate. Băncile centrale își ajustează, de regulă, portofoliile gradual, în funcție de lichiditate, riscuri geopolitice, randamente și nevoile propriilor economii.
Ce arată sondajul OMFIF despre rezervele în dolari
Sondajul a inclus 90 de bănci centrale, fonduri publice de pensii și fonduri suverane, care administrează împreună aproximativ 10 trilioane de dolari în active. Pentru prima dată, soldul net al răspunsurilor privind deținerile în dolari a indicat o preferință pentru reducerea expunerii în următorii zece ani, nu pentru creșterea acesteia.
Soldul net reprezintă diferența dintre participanții care anticipează o majorare a alocării și cei care prevăd o reducere. Prin urmare, indicatorul descrie direcția preferată de respondenți, nu dimensiunea efectivă a unor tranzacții sau momentul în care acestea ar putea avea loc. Reuters
Rezultatul este asociat cu incertitudinea privind politicile Statelor Unite și cu riscurile geopolitice. În același timp, dolarul a crescut cu aproximativ 3% în 2026 până la momentul relatării Reuters, susținut de dobânzile ridicate din SUA, cererea pentru active americane și statutul de refugiu în perioade de tensiune.
Astfel, nu există o contradicție între intenția de diversificare pe termen lung a administratorilor de rezerve și cumpărarea dolarului pe termen scurt de către investitori. Randamentele, fluxurile de capital și percepția asupra riscurilor pot susține moneda americană chiar în timp ce unele instituții își reduc treptat ponderea strategică în dolari.
Aurul devine principalul instrument de diversificare
În rândul băncilor centrale chestionate, 82% dețin aur. Metalul prețios a ajuns în centrul strategiei de administrare a rezervelor, iar pentru următorii unu-doi ani a înregistrat cel mai puternic interes de creștere a deținerilor, cu un sold net de 30%.
Aurul are o caracteristică importantă pentru băncile centrale: nu reprezintă obligația de plată a unui emitent. Această proprietate îl poate face util într-un portofoliu expus riscurilor valutare, geopolitice sau de credit.
Metalul nu generează însă dobândă sau venit periodic, iar prețul său poate scădea atunci când randamentele obligațiunilor cresc ori apetitul pentru risc revine pe piețe. Interesul pentru aur indică, prin urmare, o strategie de diversificare și protecție, nu abandonarea automată a activelor în dolari.
O lume monetară mai multipolară
Aproximativ 79% dintre băncile centrale și 60% dintre fondurile publice participante consideră că sistemul monetar global se îndreaptă spre o structură „multipolară”. În acest context, termenul descrie distribuirea rezervelor între mai multe valute și clase de active, nu înlocuirea bruscă a dolarului cu o singură alternativă.
Participanții au indicat interes pentru coroana norvegiană, dolarul neozeelandez și lira sterlină, precum și intenții de creștere a expunerii pe euro și yuanul chinezesc. Totuși, aceste preferințe nu înseamnă că toate monedele respective pot prelua rapid funcțiile îndeplinite în prezent de dolar.
Euro are nevoie de piețe financiare profunde, stabilitate instituțională și o ofertă suficientă de active sigure și lichide pentru a-și extinde rolul internațional. În cazul renminbiului, accesul la piețele chineze și controlul fluxurilor de capital rămân factori care influențează utilizarea monedei ca activ de rezervă. Reuters
Piețele transmit un semnal diferit față de strategiile rezervelor
O relatare Reuters din 30 iunie 2026 descria un dolar aflat sub presiune, în timp ce aurul și yenul atrăgeau atenția investitorilor. Evoluția s-a produs într-un trimestru favorabil activelor de risc din Asia, susținut de sectorul semiconductorilor și de investițiile legate de inteligența artificială, dar și într-un climat în care participanții la piață căutau protecție împotriva volatilității.
O mișcare de curs pe câteva săptămâni sau luni nu poate fi echivalată cu o schimbare permanentă a structurii rezervelor. Cursurile valutare reacționează rapid la dobânzi, date economice, fluxuri de capital și evenimente geopolitice, în timp ce administrarea rezervelor se desfășoară pe orizonturi mai lungi. Reuters
Într-un raport prezentat de Reuters la 28 iunie 2026, Banca Reglementelor Internaționale a avertizat asupra riscurilor asociate datoriilor ridicate, evaluărilor mari de pe piețe și boomului inteligenței artificiale. Un astfel de mediu poate determina administratorii rezervelor să acorde o atenție mai mare lichidității, diversificării și activelor considerate rezistente în perioade de stres. Reuters
Ce poate însemna pentru Europa și România
O diversificare treptată a rezervelor globale poate crea o oportunitate pentru euro, dar nu garantează extinderea rolului internațional al monedei europene. Cererea pentru euro depinde de stabilitatea instituțională, dimensiunea piețelor de capital și existența unor active lichide și sigure.
Pentru companiile europene, efectele pot apărea prin cursurile valutare, prețurile materiilor prime și costurile de finanțare. Energia, materiile prime și numeroase tranzacții internaționale sunt denominate în dolari, astfel încât variațiile monedei americane se pot transmite în costurile firmelor și, indirect, în prețurile plătite de consumatori.
România resimte aceste evoluții în principal prin relația dintre leu, euro și dolar, precum și prin prețurile internaționale ale energiei, tehnologiei și materiilor prime. Impactul local depinde însă și de inflație, politica monetară, evoluția economiei europene și direcția fluxurilor de capital.
Un dolar mai slab poate reduce, în anumite condiții, costul unor importuri denominate în moneda americană. În schimb, perioadele de tensiune financiară pot produce efecte opuse prin creșterea prețurilor materiilor prime, presiuni asupra monedelor mai vulnerabile și majorarea costurilor de finanțare.
Pentru investitorii individuali, aurul și dolarul au roluri și riscuri diferite. Aurul poate înregistra variații ample și nu oferă venit periodic, în timp ce dolarul poate evolua diferit față de euro sau leu. Informațiile prezentate au caracter informativ și nu reprezintă recomandări de investiții.
Diversificare graduală, nu sfârșitul dolarului
Sondajul OMFIF nu indică prăbușirea dolarului și nici apariția unei alternative unice. El arată că un număr important de administratori de rezerve reevaluează dependența de moneda americană și iau în calcul o distribuire mai largă a activelor.
Dolarul rămâne moneda dominantă, însă aurul și diversificarea au devenit componente tot mai vizibile ale planificării rezervelor. Dacă intențiile exprimate în sondaj se transformă în decizii efective, primele efecte se vor reflecta în compoziția portofoliilor și în fluxurile de capital, înainte de a influența eventual cursurile valutare, finanțarea și prețurile din economiile dependente de comerțul global.
