Unii oameni sunt mai atractivi pentru țânțari decât alții, iar diferența ține de un ansamblu de semnale pe care insectele le detectează: dioxidul de carbon expirat, căldura, umiditatea și compușii de la suprafața pielii. Studiile arată că această preferință nu este doar o impresie subiectivă, însă nu înseamnă că o persoană va fi înțepată de fiecare dată sau că are automat un risc mai mare de boală.
Țânțarii își găsesc gazda în etape. De la distanță, pot urmări dioxidul de carbon din aerul expirat, iar la apropiere combină acest semnal cu mirosul pielii, temperatura corpului și alți compuși chimici. O sinteză prezentată de New York Post descrie acest mecanism ca pe o succesiune de indicii, nu ca pe o singură cauză care explică toate înțepăturile.
De ce unele persoane atrag mai mulți țânțari
În condiții experimentale, unele persoane sunt constant mai atractive pentru țânțari decât altele. Un studiu publicat în Cell a urmărit în special comportamentul țânțarului Aedes aegypti și a identificat o asociere între atractivitatea mai mare și nivelurile ridicate ale unor acizi carboxilici de pe piele.
Acizii carboxilici sunt o categorie largă de compuși chimici. Unii acizi grași fac parte din această categorie, dar termenii nu sunt sinonimi și nu trebuie folosiți interschimbabil. În experiment, profilul chimic al pielii a fost asociat cu preferința țânțarilor, fără ca rezultatul să poată fi transformat într-o regulă simplă pentru fiecare persoană sau pentru toate speciile de țânțari.
Rezultatele au fost relevante și prin stabilitatea lor: participanții care erau foarte atractivi pentru țânțari au păstrat acest profil pe perioade lungi. Totuși, studiul a măsurat preferința insectelor în condiții controlate, nu numărul exact de înțepături suferite în viața de zi cu zi și nici riscul individual de a contracta o boală.
Mirosul pielii contează, dar grupa de sânge nu trebuie ignorată complet
Grupa de sânge este frecvent prezentată ca explicația principală pentru faptul că unii oameni sunt înțepați mai des. Dovezile nu susțin însă o regulă universală. Unele cercetări au indicat diferențe de preferință în funcție de grupa de sânge, dar efectul poate varia după specie, contextul experimental și combinația celorlalți stimuli prezenți.
În practică, mirosul pielii și compușii pe care aceasta îi eliberează par să aibă un rol important. NIH Research Matters a relatat că persoanele cu niveluri mai mari de acizi carboxilici la nivelul pielii au fost mai atractive pentru țânțari în cadrul cercetării analizate.
Asta nu înseamnă că grupa de sânge, respirația sau temperatura corpului nu contează. Înseamnă că atractivitatea pentru țânțari rezultă din suprapunerea mai multor semnale, iar mirosul cutanat este unul dintre cele mai importante elemente observate în studiile recente.
Dioxidul de carbon le oferă țânțarilor prima direcție
Țânțarii pot detecta dioxidul de carbon expirat și îl pot folosi pentru a identifica prezența unei gazde de la distanță. Respirația accelerată după efort poate elibera mai mult CO₂ într-un interval scurt, ceea ce face ca persoana să fie mai ușor de localizat. Căldura corporală și transpirația pot adăuga apoi noi indicii.
Pe măsură ce se apropie, insectele folosesc informații suplimentare: temperatura pielii, umiditatea și mirosul produs de substanțele de la suprafața corpului. De aceea, două persoane aflate una lângă alta pot fi abordate diferit, chiar dacă sunt în același loc și în același moment.
Ce rol are microbiomul pielii
Pielea găzduiește comunități de microorganisme care contribuie la formarea mirosului corporal. Bacteriile de la suprafața pielii transformă substanțe precum transpirația și sebumul în compuși care pot modifica semnalul olfactiv perceput de țânțari.
O analiză disponibilă în PMC/NIH arată că microbiota pielii, factorii genetici și mediul pot influența producția acestor substanțe. Cercetarea nu permite însă concluzia că un anumit tip de microbiom face automat o persoană „preferată” de toate speciile de țânțari.
Legătura dintre microbiom și atractivitate este, prin urmare, una biologică și probabil complexă. Nu este vorba doar despre cât de mult transpiră cineva, ci și despre felul în care organismul și microorganismele de pe piele transformă compușii disponibili în mirosuri diferite.
De ce unii oameni scapă aproape fără înțepături
O persoană înțepată mai rar poate avea un profil chimic mai puțin atractiv în acel context sau poate fi pur și simplu mai puțin preferată atunci când se află lângă alte persoane. Asta nu înseamnă că este invizibilă pentru țânțari și nici că nu poate fi înțepată în alte condiții.
Cercetătorii de la Rockefeller University au descris asocierea dintre nivelurile ridicate ale anumitor acizi grași de pe piele și atractivitatea mai mare pentru țânțari. Această observație poate orienta dezvoltarea unor metode de prevenție, dar nu oferă încă o soluție personalizată pentru eliminarea înțepăturilor.
Cum reduci riscul de înțepături
Chimia pielii nu poate fi schimbată rapid și nici nu este necesar să fie privită ca o problemă medicală. Riscul de înțepături poate fi redus prin măsuri simple, aplicate consecvent:
- folosește repelente autorizate, exact conform instrucțiunilor de pe ambalaj;
- poartă haine lejere, care acoperă brațele și picioarele, mai ales în perioadele în care țânțarii sunt activi;
- îndepărtează apa stătătoare din jurul locuinței, deoarece poate deveni loc de înmulțire pentru țânțari;
- montează plase la ferestre și repară eventualele spații prin care insectele pot pătrunde;
- fă duș după transpirație intensă, inclusiv după sport sau după perioade lungi petrecute afară.
O înțepătură obișnuită provoacă de regulă mâncărime și roșeață locală. Dacă apar o reacție puternică, febră sau simptome neobișnuite, este indicat consultul medical. Semnificația acestor simptome depinde și de regiunea în care a avut loc înțepătura și de bolile transmise local.
