Cine câștigă economic din războaiele din Ucraina și Iran

Războaiele din Ucraina și Iran au deschis contracte uriașe pentru industria de apărare, au redesenat piața energiei și au împins statele să investească masiv în noi rute comerciale. Cei mai vizibili beneficiari sunt producătorii de armament din Statele Unite și Europa, exportatorii de gaze și petrol aflați în afara zonelor de conflict și companiile care construiesc infrastructură energetică alternativă.

Nu există însă un clasament oficial al „profitului obținut din război”. Veniturile companiilor, valoarea exporturilor și încasările fiscale ale unui stat nu reprezintă același lucru, iar avantajele unor sectoare pot fi depășite de costurile militare, inflație și pierderile economice suportate de populație.

Industria de apărare a ajuns la venituri record

Cea mai clară creștere apare în industria militară. Veniturile obținute din armament și servicii militare de cele mai mari 100 de companii din lume au urcat în 2024 la 679 de miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm – SIPRI.

Creșterea anuală a fost de 5,9%, iar față de 2015 avansul a ajuns la 26%. Cea mai mare parte a majorării a venit de la companiile din Statele Unite și Europa, stimulate de comenzile pentru Ucraina, refacerea stocurilor militare și extinderea capacităților de producție. (SIPRI)

Numai cele 26 de companii europene incluse în clasamentul SIPRI au avut în 2024 venituri militare cumulate de aproximativ 151 de miliarde de dolari, cu 13% mai mult decât în anul anterior. (SIPRI)

Aceste sume reprezintă însă veniturile companiilor, nu câștigul net al guvernelor. Statele pot încasa taxe, pot crea locuri de muncă și pot susține exporturile, dar sunt tot ele cele care finanțează o mare parte dintre comenzi din bugetele publice.

SUA domină comerțul mondial cu armament

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a accelerat importurile militare europene. Volumul transferurilor internaționale de armament a crescut cu 9,2% în perioada 2021–2025 față de intervalul 2016–2020, iar importurile statelor europene au fost de peste trei ori mai mari.

Statele Unite au furnizat 58% din importurile de armament ale statelor europene membre NATO în perioada 2021–2025, potrivit celor mai recente date SIPRI. Următorii furnizori au fost Coreea de Sud, Israel și Franța. (SIPRI)

Ucraina devenise deja cel mai mare importator mondial de armament în perioada 2020–2024, după ce importurile sale crescuseră de aproape 100 de ori față de intervalul 2015–2019. SUA aveau, în aceeași perioadă, 43% din exporturile mondiale de armament greu. (SIPRI)

Ajutorul anunțat pentru Kiev nu intră însă integral în conturile producătorilor. O parte din echipamente provin din stocurile existente ale armatelor occidentale. Contractele comerciale apar mai ales atunci când statele comandă tehnică nouă pentru a înlocui ceea ce au transferat Ucrainei.

Europa a înlocuit gazul rusesc cu livrări americane

Un alt mare câștigător sectorial este industria gazelor naturale lichefiate din SUA. Înaintea invaziei din februarie 2022, Uniunea Europeană era puternic dependentă de gazul rusesc transportat prin conducte. După începerea războiului, Rusia a redus cu aproximativ 80 de miliarde de metri cubi livrările prin conducte către Europa. (IEA)

Europa s-a orientat rapid către gaze lichefiate aduse pe mare. În 2025, Uniunea Europeană a importat din SUA peste 82,9 miliarde de metri cubi de LNG, echivalentul a aproape 58% din toate importurile europene de gaze lichefiate.

Importurile de LNG american ale UE s-au triplat între 2021 și 2025. (Consilium)

Această schimbare a adus oportunități majore pentru producătorii și terminalele americane, dar a avut și costuri pentru Europa. Gazul transportat pe mare poate fi mai scump, iar investițiile în terminale, conducte și instalații de stocare necesită miliarde de euro.

Norvegia a devenit, la rândul său, un furnizor energetic esențial pentru continent, beneficiind de cererea mai mare pentru gaz și de prețurile ridicate apărute după reducerea livrărilor rusești.

Rusia continuă să încaseze din energie

Sancțiunile occidentale nu au eliminat exporturile rusești de petrol și gaze. Moscova și-a redirecționat o parte importantă a livrărilor către China, India și alți cumpărători, oferind frecvent reduceri față de cotațiile internaționale.

Această situație a creat avantaje și pentru rafinăriile din statele cumpărătoare, care au putut achiziționa țiței la preț redus și vinde ulterior produse petroliere procesate.

Veniturile energetice nu înseamnă însă că Rusia a obținut un câștig economic net din război. Din încasări trebuie scăzute:

• cheltuielile militare;

• discounturile oferite cumpărătorilor;

• costurile suplimentare de transport;

• efectele sancțiunilor;

• pierderea investițiilor și a tehnologiilor occidentale;

• pagubele economice pe termen lung.

Rusia poate încasa sume mari din petrol în aceeași perioadă în care economia și bugetul suportă costuri masive pentru continuarea războiului.

Ucraina are distrugeri de sute de miliarde de dolari

Bilanțul arată cu totul diferit pentru statul atacat. Evaluarea publicată în februarie 2026 de Guvernul Ucrainei, Banca Mondială, Comisia Europeană și Organizația Națiunilor Unite estimează că reconstrucția și redresarea țării vor necesita aproape 588 de miliarde de dolari în următorul deceniu.

La 31 decembrie 2025, pagubele directe erau estimate la aproximativ 195 de miliarde de dolari, iar pierderile economice acumulate și proiectate ajungeau la circa 667 de miliarde de dolari. Cele mai afectate domenii erau transporturile, energia și locuințele. (World Bank)

Reconstrucția va genera contracte pentru companii din construcții, energie, infrastructură, telecomunicații și servicii financiare. Aceste viitoare contracte nu pot fi prezentate însă ca un „profit al Ucrainei”, deoarece pornesc de la distrugerea unor active și comunități care existau înaintea războiului.

Războiul cu Iranul scumpește petrolul

Conflictul dintre SUA și Iran a creat în 2026 un nou șoc energetic. Reluarea atacurilor și perturbarea transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz au împins petrolul în sus, cotația Brent depășind din nou 80 de dolari pe baril în luna iulie.

Înaintea conflictului, prin Strâmtoarea Ormuz trecea aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale lichefiate comercializate la nivel mondial. Reducerea traficului a crescut prețurile, costurile de asigurare și riscurile pentru nave. (Reuters)

Creșterea prețului poate aduce încasări suplimentare producătorilor care își pot menține exporturile și nu depind de această rută. Printre beneficiarii potențiali se află:

• Statele Unite;

• Canada;

• Norvegia;

• Brazilia;

• Guyana;

• Rusia;

• producători din Africa și America Latină.

Avantajul nu este garantat. Un preț mai mare poate fi anulat de producția redusă, de transportul mai scump sau de pierderea unor piețe.

Statele din Golf pot pierde chiar dacă petrolul se scumpește

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuwait și Irak ar putea încasa mai mult pentru fiecare baril vândut. Totuși, poziția lor este vulnerabilă deoarece o parte însemnată a exporturilor depinde de securitatea rutelor maritime din Golf.

Atacurile asupra petrolierelor și blocarea parțială a Strâmtorii Ormuz au redus traficul și au obligat rafinăriile asiatice să caute alternative în Rusia, Africa de Vest și America Latină. (Reuters)

Astfel, un stat poate beneficia teoretic de o cotație mai mare, dar poate pierde venituri dacă nu reușește să livreze petrolul la timp.

Irakul caută rute care ocolesc Ormuzul

Criza a accelerat investițiile în conducte și rute energetice alternative. În iulie 2026, companii occidentale au semnat cu autoritățile irakiene acorduri și memorandumuri neobligatorii de peste 60 de miliarde de dolari pentru proiecte în petrol, gaze, electricitate și infrastructură.

Printre variantele studiate se află conducte care ar transporta petrolul irakian către Siria și Marea Mediterană, fără traversarea Strâmtorii Ormuz. Proiectele se află însă în faze preliminare și nu toate sumele anunțate se vor transforma automat în investiții. (Reuters)

Pentru companiile implicate, conflictul deschide o piață nouă. Pentru Irak, investițiile reprezintă o încercare de a-și proteja exporturile și finanțele publice de blocajele din Golf.

Cine sunt principalii beneficiari

Pe baza datelor disponibile până la 18 iulie 2026, avantajele economice se concentrează în câteva sectoare:

Nu există însă dovezi că un stat, privit ca întreg, devine automat mai bogat în urma unui război. Industria militară și cea energetică pot obține venituri record, în timp ce bugetele publice finanțează armamentul, populația plătește energie și alimente mai scumpe, iar economiile încetinesc sub presiunea inflației și a incertitudinii.