Adolescenții pot ajunge la epuizare după luni de presiune școlară, comparații sociale, conflicte familiale și lipsă de odihnă. Fenomenul nu trebuie confundat automat cu burnout-ul definit medical, cu anxietatea sau cu depresia. Totuși, schimbările persistente de somn, dispoziție, concentrare și comportament arată că un tânăr are nevoie de sprijin, nu de etichete sau mustrări.
Presiunea nu începe și nu se termină la școală. Ea poate continua prin teme, meditații, examene, activități extracurriculare, notificări, rețele sociale și așteptarea de a părea permanent bine. Când aceste solicitări se suprapun și nu există suficient timp pentru refacere, adolescentului îi poate deveni tot mai greu să facă față rutinei zilnice.
Burnout-ul ocupațional nu este un diagnostic pentru adolescenți
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca rezultat al stresului cronic de la locul de muncă, gestionat insuficient. În ICD-11, acesta este încadrat drept fenomen ocupațional, nu boală sau diagnostic medical general, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
În cazul elevilor, expresia „burnout școlar” este folosită uneori pentru a descrie epuizarea asociată școlii: oboseală persistentă, detașare față de învățare și impresia că cerințele depășesc resursele disponibile. Termenul este util pentru a descrie o experiență, dar nu trebuie prezentat ca un diagnostic OMS pentru adolescenți.
Stresul cronic, anxietatea, depresia și epuizarea școlară se pot suprapune, însă nu sunt sinonime. De aceea, semnele observate acasă sau la școală nu pot stabili singure cauza problemei. Ele arată că situația merită discutată cu un adult de încredere și, dacă persistă sau afectează funcționarea zilnică, cu un specialist.
Presiunea școlară crește, iar sprijinul familiei scade
Un raport WHO/Europe publicat la 13 noiembrie 2024, pe baza datelor HBSC, indică o creștere importantă a presiunii școlare, mai ales în rândul fetelor adolescente. În același timp, sprijinul familial raportat de tineri a scăzut față de cercetarea anterioară din 2018.
Potrivit raportului, 68% dintre adolescenți au declarat niveluri ridicate de sprijin din partea familiei. Cifra descrie datele colectate în cadrul studiului pentru țările participante și nu reprezintă o estimare specifică pentru România. Informația este prezentată de WHO/Europe ca parte a unei tendințe europene privind presiunea școlară și relația adolescenților cu familia.
Cum se adună presiunile din viața de zi cu zi
Pentru un adolescent, solicitările pot veni simultan din mai multe direcții:
- presiunea academică, prin teste, examene, teme, competiție și așteptări ridicate;
- presiunea familială, atunci când rezultatele școlare ajung să conteze mai mult decât starea copilului;
- presiunea socială, prin comparații, teama de excludere și nevoia de validare;
- presiunea digitală, prin notificări, expunere continuă și lipsa unei pauze reale;
- presiunea interioară, când valoarea personală este legată aproape exclusiv de note, aspect sau performanță.
American Psychological Association subliniază că rețelele sociale nu sunt automat benefice sau nocive pentru toți adolescenții. Efectele depind de modul de utilizare, de vulnerabilitățile tânărului și de ceea ce ajunge să fie înlocuit: somnul, mișcarea, relațiile directe sau timpul de refacere, potrivit APA.
Semne care merită urmărite fără a pune diagnostice
Oboseala ocazională după o perioadă intensă de teste nu indică automat o problemă de sănătate mintală. Devine însă importantă atunci când schimbările persistă, se repetă sau afectează școala, relațiile, somnul și activitățile obișnuite.
Printre semnalele care pot apărea se numără:
- iritabilitate, izbucniri emoționale sau schimbări vizibile de dispoziție;
- dificultăți de adormire, somn excesiv sau odihnă care nu pare suficientă;
- retragere din relații și din activități care înainte îi făceau plăcere;
- scăderea concentrării și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor obișnuite;
- lipsă persistentă de energie sau detașare față de școală.
Mayo Clinic enumeră iritabilitatea, izbucnirile emoționale, problemele de somn și retragerea ca posibile manifestări ale stresului la copii și adolescenți. Aceste semne nu confirmă singure burnout-ul, anxietatea sau depresia, dar pot indica nevoia de sprijin, potrivit Mayo Clinic.
Stresul, anxietatea și depresia nu trebuie confundate
Stresul poate fi o reacție la o perioadă solicitantă și se poate reduce după ce presiunea scade. Anxietatea poate implica îngrijorare persistentă, teamă și simptome fizice, în timp ce depresia poate afecta dispoziția, interesul, energia și funcționarea zilnică. Epuizarea școlară descrie în principal relația dintre cerințele educaționale și resursele percepute de elev.
Aceste explicații nu permit un diagnostic făcut acasă. Organizația Mondială a Sănătății estimează că unul din șapte adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani trăiește cu o tulburare mintală, iar anxietatea și depresia se numără printre principalele cauze de boală și dizabilitate la această categorie de vârstă, potrivit OMS.
UNICEF include deteriorarea sănătății mintale printre marile provocări pentru copiii și adolescenții din Uniunea Europeană, alături de sărăcie, riscuri online și expunerea la poluare, conform raportului publicat în 2024 despre starea copiilor din UE: UNICEF.
Ce pot face părinții și profesorii, concret
Primul pas este o conversație calmă, fără interogatoriu și fără comparații. Întrebările despre somn, energie, frici, relații și nivelul de presiune pot fi mai utile decât o discuție limitată la note. Adolescentul trebuie ascultat înainte de a primi soluții sau reproșuri.
Adulții pot urmări câteva măsuri practice:
- să stabilească rutine previzibile pentru somn, mese, învățare și pauze;
- să discute realist despre volumul de teme, examene și activități;
- să creeze perioade fără notificări și fără obligația de a răspunde imediat;
- să observe dacă presiunea vine din școală, din mediul online, din familie sau din mai multe zone simultan;
- să informeze consilierul școlar, medicul de familie sau un psiholog atunci când simptomele persistă ori afectează funcționarea zilnică.
UNICEF recomandă prevenția, intervenția timpurie și construirea unor medii în care adolescenții să poată cere ajutor fără rușine, prin UNICEF Adolescent Mental Health Hub. Dacă un adolescent vorbește despre autovătămare, sinucidere sau nu este în siguranță, situația trebuie tratată ca urgentă: adultul responsabil trebuie să rămână alături de el și să solicite imediat ajutor medical sau serviciile de urgență.
Epuizarea nu trebuie așteptată până când devine vizibilă prin absenteism, rezultate slabe sau izolare. Întrebarea „Cum ești?” are valoare doar dacă este urmată de timp, ascultare și acțiuni concrete.
