Bondarii au rezolvat spontan o problemă cu obiecte, într-un experiment inspirat de testele de inteligență realizate pe primate. Cercetătorii din Finlanda au observat că unele insecte au mutat o bilă sub o floare artificială și s-au urcat pe ea pentru a ajunge la recompensa aflată în partea superioară a unei arene. Bondarii nu fuseseră antrenați în prealabil să execute această combinație de acțiuni.
Studiul, intitulat „Spontaneous problem-solving in bumble bees”, a fost publicat la 4 iunie 2026 în revista Science. Cercetarea a fost realizată de echipe de la University of Oulu, University of Helsinki și University of Turku și are DOI-ul 10.1126/science.ady1618. (ScienceDaily)
Un test inspirat de experimentele lui Köhler
Experimentul pornește de la o întrebare folosită de mult timp în studiul inteligenței animale: poate un animal să combine obiecte și experiențe anterioare pentru a rezolva o problemă nouă?
În experimentele devenite clasice ale psihologului Wolfgang Köhler, cimpanzeii foloseau obiecte pentru a ajunge la hrană aflată într-un loc inaccesibil direct. Cercetătorii finlandezi au adaptat această idee la capacitățile fizice ale bondarilor.
În arena transparentă, o floare artificială albastră, asociată cu o recompensă, era plasată pe tavan. Pe podea se afla o bilă mobilă. Pentru a ajunge la hrană, bondarul trebuia să împingă bila într-o poziție utilă și apoi să o folosească drept platformă. (SciTechDaily)
Cum au ajuns bondarii la recompensă
Înaintea testului propriu-zis, insectele au învățat separat că floarea albastră oferă o recompensă și că bila este un obiect mobil. Cercetătorii nu le-au arătat însă secvența completă: mutarea bilei sub floare urmată de urcarea pe aceasta.
În etapa de testare, unii bondari au combinat cele două informații și au executat acțiunile necesare pentru a ajunge la hrană. Observația importantă nu este doar că insectele au atins recompensa, ci că au folosit un obiect într-un context nou, după ce elementele relevante fuseseră prezentate separat. (ScienceDaily)
Au fost introduse și situații de control pentru a testa explicații mai simple, precum deplasarea întâmplătoare a bilei, joaca sau urmărirea directă a unui stimul vizibil. În unele variante, floarea era ascunsă în momentul în care bondarii mutau bila, iar aceștia au putut totuși să o ducă în zona relevantă. Rezultatele susțin interpretarea că acțiunile lor erau legate de obținerea recompensei, fără ca acest lucru să demonstreze un proces de gândire identic celui uman. (ScienceDaily)
Ce arată, de fapt, experimentul
Studiul indică o formă de flexibilitate comportamentală: bondarii au putut folosi experiențe anterioare pentru a aborda o situație pe care nu o exersaseră ca atare. Această capacitate este relevantă deoarece soluția nu consta într-un singur răspuns învățat, ci în combinarea mai multor acțiuni.
Totuși, rezultatul nu este o măsurare a „IQ-ului” insectelor și nu dovedește că bondarii au raționament sau conștiință de tip uman. Olli Loukola, autor senior al cercetării, a subliniat că observațiile trebuie interpretate prin prisma comportamentului flexibil al unor animale cu sisteme nervoase foarte mici, nu ca dovadă a unei gândiri umane la insecte. (ScienceDaily)
Rezolvarea spontană completează dovezile despre învățare
Rezultatul se adaugă cercetărilor care au arătat că albinele și bondarii pot învăța, își pot adapta comportamentul și pot prelua informații din interacțiunile cu alte exemplare.
Un studiu publicat în Nature în 2024 a analizat învățarea socială la bondari. Cercetarea a arătat că insectele puteau învăța un comportament complex de la alte exemplare, inclusiv unul care era dificil de redescoperit independent. (Nature)
Diferența față de cercetarea publicată în Science este importantă. Studiul anterior se concentra pe transmiterea socială a unui comportament, în timp ce noul experiment urmărește capacitatea bondarilor de a combina experiențe și obiecte pentru a aborda o problemă nouă.
De ce contează un creier atât de mic
Bondarii au un sistem nervos mult mai simplu decât mamiferele folosite în testele clasice de rezolvare a problemelor. Tocmai această diferență face observația relevantă pentru cercetarea inteligenței animale: comportamente flexibile și orientate spre un rezultat pot apărea și în organisme cu resurse neuronale limitate.
Concluzia prudentă nu este că bondarii gândesc precum oamenii sau primatele. Datele arată că pot învăța relații între obiecte, pot combina experiențe și pot utiliza un obiect într-un mod nou atunci când întâlnesc o problemă. Aceste abilități obligă cercetătorii să privească inteligența animală dincolo de dimensiunea creierului sau de asemănarea cu modul uman de a rezolva probleme.
