Sorin Grindeanu pare omul care a descoperit poziția politică perfectă: nu e premier, dar toată lumea trebuie să-l sune. În timp ce Eugen Tomac aleargă după voturi ca după ultimul loc de parcare din București, PSD stă relaxat, cu ceaiul politic în față și cu lista de condiții frumos laminată.
Grindeanu nu a spus nici „da”, nici „nu”. A spus acel „discutăm” care, în politica românească, înseamnă: „Luați loc, dar nu vă faceți comozi.”
Pentru PSD, situația e aproape de vacanță all-inclusive. Nu dă premierul, nu cară singur sacii guvernării, dar poate verifica dacă Guvernul trece sau rămâne la poartă cu buletinul în mână. Practic, social-democrații sunt ca vecinul care nu participă la renovare, dar vine să spună unde trebuie pusă gresia.
Relaxarea lui Grindeanu se vede din mesaj: program de guvernare, echipă, principii economice, grijă pentru venituri mici și IMM-uri. Traducere liberă: „Trimiteți meniul complet, vedem dacă ne place aperitivul și abia apoi discutăm desertul.”
Iar partea cea mai frumoasă pentru PSD este că, dacă Guvernul Tomac merge prost, social-democrații pot ridica din umeri: „Noi am cerut condiții clare.” Dacă merge bine, pot apărea imediat la poză: „Fără responsabilitatea noastră, țara era în aer.” E politică pe modul șezlong: umbră când arde soarele, lumină când se fac poze.
AUR spune nu, ceea ce transformă PSD în invitatul de la nuntă fără de care nu se începe hora. Tomac are 10 zile să strângă majoritatea, iar Grindeanu poate privi cronometru cu calmul omului care știe că nu el trebuie să alerge.
În acest film, premierul desemnat caută voturi, Cotroceniul așteaptă rezultat, Parlamentul își face calcule, iar Sorin Grindeanu pare să fi prins locul cel mai bun: fotoliul din care poți spune liniștit „mai vedem”.
Morala? Când toți se agită pentru Guvern, PSD pare să fi găsit secretul succesului: nu ții neapărat volanul, dar stai suficient de aproape încât să tragi frâna de mână când vrei.
