Accidentul din Brașov redeschide problema bolilor și permisului auto

Digi24 relatează, citând surse proprii, că șoferul de 50 de ani care a lovit trei pietoni ar fi suferit o criză de epilepsie la volan. Două persoane au murit, iar o a treia a fost grav rănită. Poliția nu a confirmat diagnosticul de epilepsie și a comunicat doar că este analizată inclusiv posibilitatea unei cauze medicale. (Digi24)

Cazul readuce în atenție regulile medicale pentru permisul de conducere. Epilepsia este deja prevăzută explicit în legislația românească, dar nu determină automat și definitiv pierderea permisului pentru orice conducător auto. În același timp, datele publice ale Institutului Național de Statistică privind accidentele rutiere nu oferă o categorie distinctă din care să aflăm câte accidente sunt provocate de crize epileptice, probleme cardiace sau alte episoade medicale. (Legislație)

Ce este confirmat despre accidentul din Brașov

Accidentul s-a produs marți seară, 11 august 2026, pe strada Mureșenilor din Brașov. Mașina condusă de un bărbat de 50 de ani a ajuns pe trotuar și a lovit trei pietoni. Două persoane au murit. (Digi24)

Digi24 a relatat ulterior, pe baza unor surse proprii, că șoferul ar fi suferit o criză de epilepsie la volan. Publicația precizează și că polițiștii luaseră în calcul o posibilă cauză medicală. (Digi24)

Această informație trebuie însă delimitată de ceea ce este stabilit oficial.

La momentul publicării, nu există o confirmare oficială că șoferul are epilepsie, că avea un asemenea diagnostic înaintea accidentului sau că o criză epileptică a fost cauza certă a tragediei.

Prin urmare, cazul din Brașov nu poate fi folosit pentru a afirma că o persoană diagnosticată cu epilepsie a condus ilegal. Ancheta trebuie să stabilească exact ce s-a întâmplat.

💡 WOW PULSE | ÎNTREBAREA MAI MARE RIDICATĂ DE CAZUL BRAȘOV

Problema nu este doar dacă șoferul a suferit sau nu o criză medicală.

România are reguli medicale pentru obținerea și menținerea permisului, inclusiv reguli speciale pentru epilepsie. Dar statisticile publice privind accidentele nu arată separat câte tragedii sunt provocate de afecțiuni medicale ale conducătorilor auto.

Fără asemenea date, este mai dificil de evaluat dacă actualele intervale de control medical și criteriile de aptitudine trebuie păstrate, înăsprite sau adaptate pentru anumite boli și categorii de șoferi.

Epilepsia este deja pe lista afecțiunilor reglementate

O precizare importantă: epilepsia nu trebuie introdusă acum în legislație. Este deja reglementată explicit.

Normele minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.162/2010. Capitolul dedicat bolilor neurologice tratează separat epilepsia și diferitele tipuri de crize. (Legislație)

Normele spun că o criză epileptică sau o altă pierdere bruscă a stării de conștiență poate reprezenta un pericol grav dacă apare în timpul conducerii și cer o evaluare neurologică individuală. (Legislație)

Dar legislația nu spune că orice persoană care a avut vreodată epilepsie este exclusă definitiv de la volan.

Poți avea epilepsie și permis categoria B?

În anumite condiții, da.

Pentru șoferii din grupa 1, unde intră inclusiv categoria B, normele prevăd mai multe situații.

După o primă criză epileptică neprovocată, o persoană poate fi declarată aptă pentru conducere după o perioadă de șase luni fără alte crize, dacă evaluarea medicală este corespunzătoare. (Legislație)

În cazul diagnosticului de epilepsie, conducătorul auto sau candidatul poate fi declarat apt după un an fără crize, conform condițiilor prevăzute de normele medicale. Capacitatea de a conduce trebuie monitorizată, iar pentru obținerea unui permis fără condiționări normele prevăd criterii suplimentare. (Legislație)

Există reguli distincte și pentru crizele care apar exclusiv în somn, crize provocate de un factor identificabil sau crize apărute după modificarea tratamentului.

Așadar, întrebarea „epilepsia ar trebui pusă pe lista bolilor care interzic permisul?” pornește de la o premisă incompletă: boala este deja pe lista afecțiunilor neurologice reglementate, însă legea folosește evaluarea riscului și perioade fără crize, nu o interdicție absolută pentru toți pacienții.

Pentru șoferii profesioniști regulile sunt mult mai stricte

Legislația separă conducătorii auto în două grupe.

Grupa 1 include, în principal, categoriile A și B.

Grupa 2 include categoriile pentru vehicule grele și transport de persoane, unde consecințele unei pierderi subite a controlului pot fi considerabil mai mari.

Pentru grupa 2, normele neurologice sunt mult mai restrictive. În cazul unei prime crize epileptice neprovocate, de exemplu, legislația prevede în principiu o perioadă de cinci ani fără crize și fără tratament antiepileptic, împreună cu evaluare neurologică, înainte ca persoana să poată fi declarată aptă în condițiile prevăzute de norme. (Legislație)

Diferența arată că legislația încearcă deja să coreleze riscul medical cu tipul vehiculului condus.

Ce alte boli pot împiedica sau limita dreptul de a conduce

Ordinul 1.162/2010 nu conține o simplă „listă neagră” în care fiecare diagnostic duce automat la pierderea permisului.

Sunt stabilite criterii medicale pentru mai multe categorii de afecțiuni, printre care probleme grave de vedere, anumite boli cardiovasculare, diabet, afecțiuni neurologice, tulburări psihice, dependența de alcool sau alte substanțe și utilizarea unor medicamente care pot afecta capacitatea de a conduce. (Legislație)

În unele situații permisul nu poate fi eliberat sau reînnoit. În altele sunt posibile avize condiționate, controale periodice, restricții ori reevaluări de specialitate.

Un exemplu este sistemul cardiovascular: normele consideră incompatibile cu șofatul afecțiunile care pot provoca o deteriorare bruscă a funcției cardiovasculare suficient de severă pentru a afecta rapid funcțiile cerebrale și controlul vehiculului. (Legislație)

Cât de des este verificat medical șoferul obișnuit

Aici apare una dintre întrebările importante de politică publică.

Pentru permisul obișnuit, evaluarea medicală este legată în principal de obținerea și reînnoirea dreptului de a conduce și de situațiile în care apare o problemă medicală relevantă. Legislația permite, de asemenea, controale și monitorizare periodică atunci când o anumită afecțiune o impune. (Legislație)

Permisele uzuale au perioade administrative de valabilitate îndelungate, în mod obișnuit 10 ani pentru mai multe categorii ale grupei 1. (Legislație)

În acest interval, starea de sănătate a unei persoane se poate modifica.

Legislația prevede mecanisme prin care, atunci când este constatată o problemă medicală incompatibilă cu șofatul, aceasta poate conduce la reevaluarea aptitudinii și la măsuri asupra permisului. (Legislație)

Cazul Brașov ridică însă o întrebare legitimă, fără ca răspunsul să poată fi dedus din accidentul aflat încă în anchetă: sunt suficiente mecanismele actuale pentru identificarea bolilor apărute între două evaluări medicale?

Ar trebui introduse controale medicale mai dese?

Din informațiile existente nu rezultă automat că România ar trebui să oblige toți șoferii categoria B la controale medicale foarte frecvente.

O asemenea decizie ar trebui fundamentată pe date: ce afecțiuni produc accidente, cât de des, la ce categorii de vârstă, în ce condiții și câte dintre evenimente ar putea fi prevenite prin controale periodice mai dese.

Exact aici apare o problemă.

INS numără accidentele, dar nu publică separat bolile care le-au provocat

Institutul Național de Statistică are o cercetare anuală dedicată accidentelor de circulație rutieră.

Bazele de date publice permit analizarea accidentelor și victimelor după elemente precum județul, gravitatea sau locul producerii accidentului. (INSSE Statistics)

Publicația statistică privind vehiculele și accidentele separă și tipuri de evenimente, precum accidentele dintre vehicule și pietoni sau accidentele în care este implicat un singur vehicul. (National Institute of Statistics)

În seriile publice INS identificate de WOW Pulse nu există însă o defalcare care să arate câte accidente au fost provocate de epilepsie, infarct, accident vascular, hipoglicemie, pierderea stării de conștiență sau alte cauze medicale ale conducătorului auto. (INSSE Statistics)

Asta nu înseamnă că autoritățile nu pot avea asemenea informații în dosare individuale de accident sau în alte evidențe operative. Înseamnă că nu am identificat o statistică națională publică INS care să permită măsurarea fenomenului după boală.

Fără date, este greu de spus dacă lista trebuie schimbată

Această lipsă de detaliu statistic contează.

Dacă autoritățile ar vrea să decidă, de exemplu, că o anumită afecțiune trebuie să determine controale mai dese sau criterii mai restrictive, ar fi util să știe:

• câte accidente sunt asociate anual unei incapacități medicale subite;

• care sunt afecțiunile implicate;

• câți conducători aveau diagnosticul cunoscut înainte de accident;

• câte episoade medicale au reprezentat prima manifestare a bolii;

• ce proporție dintre accidente ar fi putut fi prevenită printr-o evaluare medicală mai recentă.

În lipsa unei statistici publice de acest tip, discuția riscă să fie influențată de accidente individuale foarte grave, fără să știm dimensiunea reală a problemei la nivel național.

Ce arată datele europene despre epilepsie și accidente

Există însă cercetări europene care oferă un reper, cu o limitare importantă: datele sunt vechi și nu reprezintă situația României din 2026.

Un raport elaborat pentru Comisia Europeană privind epilepsia și conducerea a analizat mai multe studii internaționale.

Într-unul dintre studiile citate, accidentele asociate epilepsiei reprezentau aproximativ 0,15% dintre accidentele grave. O altă estimare citată în raport plasa accidentele asociate epilepsiei la aproximativ 0,25% din totalul accidentelor, adică aproximativ unul din 400. (Mobility & Transport - Road Safety)

Raportul atrage însă atenția asupra diferențelor de metodologie și asupra dificultății de a identifica exact cauzele medicale.

Mai mult, același document arată că nu toate accidentele în care este implicată o persoană cu epilepsie sunt provocate de o criză. Într-unul dintre studiile analizate, numai 11% dintre accidentele persoanelor identificate cu epilepsie erau raportate ca fiind provocate de crize. (Mobility & Transport - Road Safety)

Așadar, simplul diagnostic nu trebuie echivalat cu producerea unui accident.

Un detaliu esențial: prima criză nu poate fi anticipată întotdeauna

Reglementările fac o distincție tocmai pentru că medicina nu poate elimina complet riscul.

O persoană poate suferi prima criză neprovocată fără să fi avut anterior un diagnostic de epilepsie. Normele românești tratează explicit această situație și stabilesc reguli pentru revenirea la conducere după evaluare și o perioadă fără alte crize. (Legislație)

Acesta este un argument important împotriva concluziei simpliste că orice accident produs după un episod medical ar demonstra automat că sistemul de avizare a eșuat.

În cazul Brașovului, nu se știe public dacă șoferul avea un diagnostic anterior, iar ipoteza unei crize epileptice provine în acest moment din surse jurnalistice, nu din concluzia oficială a anchetei. (Digi24)

Ce ar putea schimba cu adevărat discuția

Accidentul din Brașov poate deschide o dezbatere legitimă, dar întrebarea nu este pur și simplu dacă epilepsia trebuie „interzisă”.

Epilepsia este deja reglementată.

Întrebările mai utile sunt dacă sistemul actual identifică suficient de repede schimbările importante ale stării de sănătate, dacă monitorizarea persoanelor cu afecțiuni cu risc de pierdere bruscă a controlului este suficientă și dacă România ar trebui să publice o statistică detaliată privind accidentele asociate cauzelor medicale.

Fără astfel de date, nu există o bază statistică publică suficientă pentru a spune că o anumită boală trebuie interzisă complet sau că toate persoanele cu un anumit diagnostic trebuie supuse acelorași restricții.

O eventuală modificare a regulilor ar trebui să pornească de la date medicale și rutiere, nu de la presupunerea că diagnosticul unei persoane este echivalent cu un accident viitor.

Surse

Portalul Legislativ – Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.162/2010: normele oficiale privind aptitudinile fizice și mentale necesare conducerii autovehiculelor, inclusiv regulile privind epilepsia și alte afecțiuni. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/122023

Portalul Legislativ – normele anexate Ordinului 1.162/2010: condițiile specifice privind epilepsia, prima criză, perioadele fără crize și diferențele dintre grupele de conducători auto. https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/122024

Institutul Național de Statistică – TEMPO Online: statistici oficiale privind accidentele rutiere și persoanele accidentate. https://statistici.insse.ro/tempoins/index.jsp?ind=TRN105B&lang=ro&page=tempo3

Institutul Național de Statistică – „Mijloace de transport, vehicule înmatriculate și accidente de circulație rutieră”: structura datelor publice privind accidentele rutiere. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/mijloace_de_transport_vehicule_inmatriculate_si_accidente_de_circulatie_rutiera_2025_0.pdf

Comisia Europeană – „Epilepsy and Driving in Europe”: raport privind riscul rutier asociat epilepsiei și rezultatele studiilor internaționale analizate. Datele citate sunt istorice și nu reprezintă o statistică pentru România în 2026. https://road-safety.transport.ec.europa.eu/system/files/2021-07/epilepsy_and_driving_in_europe_final_report_v2_en.pdf

Digi24 – 12 august 2026: informația atribuită surselor proprii potrivit căreia șoferul implicat în accidentul din Brașov ar fi suferit o criză de epilepsie; informația nu reprezintă un diagnostic confirmat oficial. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/noi-informatii-despre-accidentul-mortal-din-centrul-brasovului-soferul-ar-fi-suferit-o-criza-de-epilepsie-la-volan-3902773