Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
2,4 milioane de fete fără școală. Ce pierde Afganistanul când educația devine interzisă
La cinci ani de la revenirea talibanilor, 2,4 milioane de fete afgane sunt excluse de la educația secundară, cu efecte directe asupra economiei, sănătății și viitorului profesional al unei întregi generații.
O fată din Afganistan poate merge la școală până în clasa a VI-a. Apoi, drumul pe care milioane de copii din alte țări îl consideră firesc — gimnaziu, liceu, facultate și, eventual, o profesie — se oprește. Nu pentru că nu ar avea rezultate sau pentru că ar fi abandonat școala. Se oprește pentru că este fată.
La cinci ani de la revenirea talibanilor la putere, pe 15 august 2021, amploarea consecințelor poate fi măsurată: UNESCO estimează că 2,4 milioane de fete afgane sunt excluse de la educația secundară. Afganistanul rămâne singura țară din lume în care fetelor și femeilor le este interzis accesul la învățământul secundar și superior. (Reuters)
În spatele cifrei se conturează însă o problemă mai mare decât milioanele de locuri goale din clase. Când unei generații îi este luată educația, o țară începe să piardă viitoarele profesoare, asistente și alte profesioniste de care va avea nevoie. UNICEF estimează că Afganistanul riscă să piardă, până în 2030, până la 20.000 de cadre didactice femei și 5.400 de lucrătoare calificate din sănătate. (UNICEF)
Cinci ani care pentru un copil înseamnă aproape o etapă întreagă de școală
Talibanii au preluat Kabulul la 15 august 2021. În septembrie același an, autoritățile de facto au împiedicat revenirea fetelor la învățământul secundar. În martie 2022, speranțele că măsura va fi ridicată s-au risipit odată cu menținerea școlilor secundare închise pentru fete, iar în decembrie 2022 femeilor le-a fost interzis accesul la universități. (Reuters)
Cinci ani sunt suficienți pentru ca o elevă care se afla la începutul adolescenței în 2021 să fi ajuns astăzi la vârsta la care, într-un alt sistem, s-ar pregăti pentru facultate sau pentru intrarea pe piața muncii.
În Afganistan, pentru multe dintre aceste fete, traseul educațional s-a oprit după nivelul primar.
Iar în fiecare an apare o nouă generație care ajunge la aceeași limită.
Datele arată și cât de rapid se acumulează efectul. În ianuarie 2026, UNESCO și UNICEF estimau că 2,2 milioane de adolescente erau excluse de la școala secundară. În august, noua estimare UNESCO a ajuns la 2,4 milioane. (UNESCO)
💡 WoW Pulse | Ce înseamnă, de fapt, cinci ani fără acces la școală?
Pentru un copil, cinci ani nu reprezintă o simplă perioadă statistică. Este o parte majoră din formarea sa. O fată care a terminat școala primară în primii ani ai regimului taliban poate ajunge la sfârșitul adolescenței fără să fi avut posibilitatea de a continua învățământul secundar. Iar în fiecare an, alte fete ajung la aceeași barieră.
Educația în Afganistan nu înseamnă doar obținerea unei diplome
Importanța școlii devine mai clară atunci când privim condițiile în care cresc copiii afgani.
Sistemul educațional a fost afectat de decenii de conflict, sărăcie, dezastre naturale, infrastructură insuficientă și lipsa profesorilor calificați. UNICEF arată că distanțele mari până la școală reprezintă în continuare o barieră în unele regiuni, iar lipsa cadrelor didactice femei afectează în special participarea fetelor. (UNICEF)
Criza nu se limitează nici la adolescente. UNESCO și UNICEF avertizau în ianuarie 2026 că 93% dintre copiii aflați la finalul școlii primare încă nu atinseseră nivelul de bază de competență la citire. (UNICEF)
Așadar, interdicția aplicată fetelor intervine peste un sistem educațional care era deja fragil.
Pentru o fată care reușește să treacă prin acești primi ani, continuarea studiilor poate însemna mult mai mult decât următoarea clasă: poate deschide drumul către calificare, un venit propriu și participarea la viața economică.
Fata care nu poate studia astăzi nu poate deveni profesoara de mâine
Aici apare una dintre consecințele mai puțin vizibile ale interdicției.
Afganistanul nu pierde doar eleve în prezent. Își reduce posibilitatea de a forma femeile calificate de care va avea nevoie peste câțiva ani.
UNICEF arată că numărul profesoarelor din educația de bază a scăzut deja cu peste 9%, de la aproape 73.000 în 2022 la aproximativ 66.000 în 2024. Dacă actualele restricții continuă, organizația estimează un deficit de până la 20.000 de cadre didactice femei până în 2030. (UNICEF)
Problema se poate autoalimenta.
În unele comunități, lipsa profesoarelor reprezintă deja unul dintre obstacolele care reduc participarea fetelor la educație. Dacă adolescentele de astăzi nu pot continua școala și studiile superioare, baza din care ar putea proveni următoarea generație de profesoare devine și mai mică. (UNICEF)
Fata care lipsește astăzi din clasă poate fi profesoara care va lipsi mâine dintr-o altă clasă.
Efectul ajunge până în spitale și la sănătatea copiilor
Același mecanism afectează sănătatea.
Analiza UNICEF din aprilie 2026 estimează că Afganistanul ar putea pierde până în 2030 aproximativ 5.400 de femei calificate din domeniul sănătății, pe lângă deficitul proiectat de cadre didactice. (UNICEF)
Într-o societate în care normele și restricțiile privind interacțiunea dintre femei și bărbați influențează accesul la servicii, prezența personalului medical feminin are o importanță aparte.
UNICEF avertizează că reducerea numărului de femei pregătite profesional în sănătate poate afecta accesul femeilor și copiilor la servicii esențiale și poate înrăutăți rezultatele privind sănătatea maternă și infantilă. (UNICEF)
Astfel, consecința educației pierdute nu se termină atunci când o adolescentă rămâne acasă.
Poate reapărea ani mai târziu, când într-o comunitate este nevoie de o asistentă, o profesoară sau o altă profesionistă care nu a mai avut posibilitatea să fie formată.
Sărăcia și căsătoriile timpurii complică și mai mult situația
Chiar înainte de actualele restricții, accesul la educație nu era egal pentru copiii afgani.
Raportul UNICEF privind situația educației în Afganistan arată că aproape 30% dintre copiii cu vârste între 5 și 17 ani sunt afectați de munca infantilă, iar căsătoria înainte de 18 ani a afectat 28% dintre femei, factori care reduc la rândul lor oportunitățile educaționale, în special pentru fete. (UNICEF)
UNICEF avertizează că excluderea fetelor de la educația secundară le poate expune unui risc mai mare de căsătorie timpurie, cu consecințe asupra sănătății și bunăstării lor. (UNICEF)
Școala capătă astfel o semnificație care depășește programa.
A rămâne elevă înseamnă a continua să acumulezi cunoștințe și competențe, dar și a păstra deschisă posibilitatea unei calificări și a unei vieți profesionale.
Afganistanul plătește și un preț economic
Costul poate fi exprimat și în bani.
UNICEF estimează conservator că restricțiile asupra educației fetelor și participării femeilor la piața muncii costă economia Afganistanului cel puțin 5,3 miliarde de afgani pe an, echivalentul a aproximativ 84 de milioane de dolari. Suma reprezintă aproximativ 0,5% din PIB-ul țării din 2023, potrivit analizei organizației. (UNICEF)
Este o pierdere care se acumulează.
Fără educație nu sunt dobândite anumite calificări. Fără calificări scade accesul la locuri de muncă specializate. Iar când fenomenul afectează milioane de persoane, efectul nu mai aparține doar familiilor lor, ci întregii economii.
În același timp, Afganistanul traversează o criză umanitară profundă. UNICEF estimează că 21,9 milioane de oameni, dintre care 11,6 milioane de copii, vor avea nevoie de asistență umanitară în 2026. (UNICEF)
A pierde o parte din capitalul uman într-un asemenea context înseamnă să reduci tocmai resursele de care țara are nevoie pentru recuperare.
De la aproape un milion de eleve la interdicția de astăzi
Situația actuală nu trebuie interpretată ca și cum educația fetelor ar fi fost dintotdeauna absentă din Afganistan.
În cele două decenii care au precedat revenirea talibanilor s-au făcut progrese majore în accesul la educație, chiar dacă diferențele dintre fete și băieți, dintre orașe și mediul rural și problemele structurale au rămas importante.
Reuters, citând datele UNESCO, arată că aproape un milion de fete erau înscrise în învățământul secundar înainte de preluarea puterii de către talibani în 2021. (Reuters)
Asta schimbă perspectiva asupra celor întâmplate în ultimii cinci ani.
Nu vorbim despre construirea de la zero a unui drept care nu existase niciodată. Vorbim despre fete care au văzut generațiile dinaintea lor mergând la liceu și universitate, în timp ce pentru ele acel traseu s-a închis.
Femeile sunt tot mai izolate și în afara școlii
Educația este doar o parte a unui sistem mai larg de restricții.
Un raport UN Women bazat pe peste 5.000 de interviuri realizate în 2025 și 2026 arată că jumătate dintre femeile afgane intervievate ies din locuință doar o dată sau de două ori pe lună, iar numai 7% au un loc de muncă. Aproape trei sferturi au declarat că nu se simt în siguranță să iasă fără un însoțitor masculin. (Reuters)
Autoritățile talibane contestă această descriere. Ministerul pentru Promovarea Virtuții a respins afirmațiile privind nesiguranța femeilor în spațiul public și susține că drepturile acestora sunt respectate în cadrul interpretării sale asupra legii islamice. (Reuters)
Între timp, restricțiile educaționale rămân în vigoare.
Un drept obișnuit într-o parte a lumii, o ușă închisă în alta
În societățile în care accesul la școală este garantat, educația poate ajunge să pară ceva banal: alarma de dimineață, drumul spre școală, orele, temele, examenele.
Tocmai această normalitate ascunde uneori valoarea dreptului.
În Afganistan, o adolescentă poate ajunge la finalul clasei a VI-a știind că următorul an de școală nu depinde de rezultatele ei. Iar după cinci ani de restricții, nu mai vorbim despre câteva luni de educație pierdută, ci despre generații succesive care înaintează spre maturitate fără posibilitatea de a urma traseul educațional permis băieților.
Pe 15 august 2026 se împlinesc cinci ani de când talibanii au revenit la putere. În Kabul, unii locuitori vorbesc astăzi despre o securitate mai bună decât în anii de conflict, dar cer în același timp locuri de muncă și acces la educație. (AP News)
Pentru cele 2,4 milioane de fete excluse de la învățământul secundar, însă, timpul continuă să curgă într-un mod imposibil de recuperat integral: anul școlar pe care nu îl pot începe astăzi devine anul de pregătire profesională pe care nu îl vor avea mâine.
Iar costul nu rămâne doar al lor. Ajunge în școli fără suficiente profesoare, în sistemul medical fără suficiente femei calificate, în veniturile familiilor și, în cele din urmă, în capacitatea Afganistanului de a-și construi următoarea generație.
