UBB a găzduit rectorii marilor universități românești

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a găzduit azi, vineri, 2 octombrie 2026, în Aula Magna, întâlnirea „Destine academice românești împletite. București, Cluj, Iași – memorie, continuitate, viitor”, un eveniment dedicat rolului pe care universitățile din Cluj, București și Iași l-au avut în formarea învățământului superior românesc modern.

De ce este important evenimentul de la UBB

Întâlnirea de la Cluj nu a fost doar un moment aniversar, inclus în seria manifestărilor prin care UBB marchează 445 de ani de tradiție academică. Evenimentul a pus în discuție una dintre temele majore ale educației românești: felul în care marile universități au construit, împreună, infrastructura intelectuală a României moderne.

Au participat prof. univ. dr. psih. Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai, prof. univ. dr. Marian Preda, rectorul Universității din București, și prof. univ. dr. Liviu-George Maha, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Prezența celor trei rectori la aceeași masă are o semnificație care depășește protocolul academic. Clujul, Bucureștiul și Iașul reprezintă trei centre universitare care au produs elite administrative, culturale, științifice și profesionale pentru România. În jurul lor s-au dezvoltat orașe, instituții, biblioteci, institute de cercetare, comunități studențești și rețele intelectuale care au influențat direct modernizarea țării.

Ioan-Aurel Pop: fără aceste universități, învățământul superior ar fi „de neimaginat”

Academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și fost rector al UBB, a formulat una dintre cele mai puternice idei ale evenimentului: universitățile din Iași, București și Cluj sunt piloni fără de care învățământul superior românesc nu poate fi înțeles.

„Fără universităţile din Bucureşti, Iaşi şi Cluj, oricâtă democraţie e în şcoala românească, învăţământul superior ar fi de neimaginat”, a declarat Ioan-Aurel Pop.

Academicianul a plasat cele trei instituții într-o cronologie a modernizării universitare. Prima universitate modernă românească a fost întemeiată la Iași, în 1860, prin voința domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A urmat Universitatea din București, în 1864, iar la Cluj s-a format universitatea modernă în 1872, în cadrul Imperiului Austro-Ungar, pe o tradiție academică mult mai veche, care coboară până în 1581.

Declarația lui Ioan-Aurel Pop este importantă pentru că mută discuția din zona festivă în zona structurală. Nu este vorba doar despre trei instituții cu istorie lungă, ci despre trei centre care au format cadrele statului român, au construit școli științifice și au produs continuitate culturală în momente istorice diferite.

Daniel David: universitățile mari nu s-au dezvoltat izolat

Rectorul UBB, Daniel David, a insistat asupra legăturilor reciproce dintre cele trei centre universitare. În lectura sa, istoria universitară românească nu este o succesiune de instituții separate, ci o rețea de influențe, profesori, idei și modele academice.

„Istoria ne arată că marile construcții academice românești nu s-au dezvoltat izolat. Clujul, Bucureștiul și Iașul s-au alimentat reciproc cu oameni, idei și modele academice, iar această legătură istorică ne obligă și astăzi”, a transmis rectorul UBB, Daniel David.

Mesajul rectorului merge dincolo de memoria instituțională. Daniel David a legat această istorie comună de responsabilitatea actuală a universităților într-o societate în care educația, cercetarea, democrația și raționalitatea publică sunt puse sub presiune.

Rectorul UBB a subliniat că instituțiile academice care împărtășesc valori comune trebuie să fie mai apropiate, să își coordoneze vocile atunci când este nevoie și să contribuie împreună la protejarea unei societăți bazate pe cunoaștere.

Cum s-au format cele trei mari universități

Cele trei universități au apărut în contexte istorice diferite, dar au ajuns să formeze împreună o axă academică esențială pentru România.

Universitate	Moment fondator	Personalități și contribuții-cheie
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași	26 octombrie 1860	Fondată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza; inaugurată în prezența domnitorului și a lui Mihail Kogălniceanu; prima universitate modernă a României
Universitatea din București	4/16 iulie 1864	Înființată prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza; a reunit Facultățile de Drept, Științe și Litere; continuă tradiția Academiei Domnești de la Sfântul Sava
Universitatea din Cluj / tradiția UBB	1581 / 1872 / 1919 / 1959	Tradiție academică începută cu Academia Claudiopolitana; universitate modernă la Cluj în 1872; universitate românească după 1919; UBB, în forma actuală, după unificarea universitară din 1959

Iașul are poziția de început în construcția universitară modernă românească. Universitatea înființată în 1860 a apărut la scurt timp după Unirea Principatelor Române și a devenit un instrument de consolidare culturală și administrativă a noului stat.

Bucureștiul a urmat în 1864, într-un moment în care instituțiile statului român modern se consolidau rapid. Universitatea din București a fost construită pe structuri anterioare de învățământ superior și a devenit, în timp, un centru major pentru știință, cultură, administrație, drept, filologie și cercetare.

Clujul are o evoluție diferită, marcată de istoria Transilvaniei. Tradiția universitară începută în 1581, prin Academia Claudiopolitana, a fost urmată de instituții succesive, iar universitatea modernă din 1872 a funcționat inițial cu predare în limba maghiară. După Marea Unire, în 1919, contribuțiile academice venite din București și Iași au fost esențiale pentru constituirea și consolidarea universității românești din Cluj.

💡 WoW Pulse | De ce contează axa Cluj–București–Iași
Cele trei universități nu sunt importante doar prin vechime. Ele au format profesori, cercetători, juriști, medici, istorici, filologi, economiști, specialiști în științe exacte și lideri ai vieții publice. În jurul lor s-au construit orașe universitare, comunități studențești și instituții culturale care au dat României continuitate intelectuală.

Ce au însemnat pentru România

Universitățile din Iași, București și Cluj au funcționat ca centre de formare pentru statul român modern. Iașul a legat începuturile universității moderne de proiectul Unirii Principatelor. Bucureștiul a devenit un centru universitar asociat direct cu instituțiile capitalei și cu modernizarea administrației, culturii și cercetării. Clujul a integrat Transilvania în arhitectura academică românească după 1918 și a păstrat o dimensiune multiculturală puternică.

Rolul lor a fost vizibil mai ales în momentele de transformare istorică. În secolul al XIX-lea, universitățile au contribuit la profesionalizarea statului, prin formarea de juriști, profesori, funcționari, medici și intelectuali publici. În secolul XX, au devenit centre de cercetare, de mobilitate socială și de construcție culturală. În prezent, miza lor ține de competitivitate internațională, inovare, digitalizare, cercetare avansată și păstrarea standardelor academice.

Importanța lor nu se măsoară doar prin numărul de studenți sau prin vechime, ci prin efectul acumulat asupra societății românești. Aceste instituții au dat limbaj, specialiști și direcție unor domenii fără de care statul modern nu ar fi putut funcționa.

Ce au însemnat pentru orașele lor

Pentru Iași, universitatea a fost una dintre instituțiile care au menținut statutul orașului ca mare centru cultural al României. După pierderea rolului de capitală politică, Iașul și-a păstrat influența prin educație, cultură, literatură, cercetare și viață universitară.

Pentru București, universitatea a consolidat rolul capitalei ca centru administrativ, intelectual și științific. În jurul Universității din București s-au dezvoltat instituții culturale, biblioteci, institute, școli de gândire și generații de profesioniști care au alimentat viața publică a țării.

Pentru Cluj-Napoca, UBB este una dintre instituțiile care definesc identitatea orașului. Clujul este astăzi perceput ca oraș universitar nu doar prin numărul mare de studenți, ci și prin prezența cercetării, a multiculturalismului, a extensiilor academice și a comunităților intelectuale formate în jurul universității.

În toate cele trei cazuri, universitatea nu este doar o instituție de educație. Este un motor urban, economic, cultural și simbolic. Ea atrage tineri, produce specialiști, susține industrii locale, creează evenimente academice și oferă orașului o identitate care trece dincolo de administrație sau economie.

O istorie comună, nu trei istorii separate

Evenimentul de la UBB a readus în discuție o idee esențială: învățământul superior românesc s-a construit prin circulația oamenilor și a ideilor între centre universitare, nu prin izolare.

Intelectuali transilvăneni, inclusiv absolvenți ai instituțiilor clujene precursoare ale actualei UBB, au contribuit la dezvoltarea învățământului superior din București și Iași. După Marea Unire, universitățile din București și Iași au contribuit, la rândul lor, la constituirea și consolidarea Universității Românești din Cluj.

Această reciprocitate explică de ce întâlnirea rectorilor de la Cluj are o miză actuală. Într-un moment în care universitățile concurează pentru studenți, cercetători, finanțare și vizibilitate internațională, evenimentul a pus accentul pe cooperare și pe responsabilitatea comună a marilor centre academice.

📌 Citește și pe WoW Pulse
UBB începe anul universitar 2026-2027 cu peste 16.000 de studenți noi
Admitere UBB: termene importante la Matematică-Informatică și Business