Un articol amplu publicat de The New Yorker susține că dorința lui Donald Trump de a aduce Groenlanda sub control american nu mai este tratată ca o simplă fantezie politică, ci ca un proiect urmărit prin presiuni, campanii de influență și calcule strategice în interiorul și în jurul administrației de la Washington. Publicația americană descrie un plan „ludicru, dar mortal de serios”, construit în jurul unei idei care a tensionat relațiile dintre SUA, Danemarca și Groenlanda. (The New Yorker)
De la obsesie politică la criză diplomatică
Potrivit The New Yorker, patru persoane apropiate de cercurile de putere americane ar fi acționat pentru a transforma interesul lui Trump pentru Groenlanda într-o strategie reală. Articolul vorbește despre canale neoficiale, campanii de influență și manevre economice menite să schimbe percepția publică în Groenlanda și să slăbească poziția Danemarcei asupra teritoriului. (The New Yorker)
Groenlanda este teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, iar interesul american este explicat oficial prin argumente de securitate: poziția Arctică, resursele minerale și competiția tot mai dură cu Rusia și China în regiune. Associated Press notează că SUA au deja o prezență militară importantă pe insulă, prin baza Pituffik, folosită pentru supraveghere și apărare antirachetă. (AP News)
Trump a reluat presiunea la summitul NATO
Subiectul a revenit puternic în prim-plan pe 7 iulie 2026, când Trump a declarat, la summitul NATO de la Ankara, că Groenlanda ar trebui să fie controlată de Statele Unite, nu de Danemarca. Reuters a relatat că afirmația a reaprins tensiunile în interiorul Alianței, chiar în momentul în care liderii NATO încercau să afișeze unitate. (Reuters)
O zi mai târziu, pe 8 iulie 2026, Reuters a consemnat reacții dure din Groenlanda: localnici intervievați la Nuuk au respins ideea controlului american și au insistat că viitorul insulei trebuie decis de groenlandezi, nu de Washington. Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a repetat mesajul transmis constant de autoritățile locale: Groenlanda nu este de vânzare. (Reuters)
Miza: Arctică, minerale și putere globală
Groenlanda a devenit una dintre cele mai sensibile piese de pe tabla geopolitică Arctică. Pe măsură ce gheața se retrage, regiunea devine mai importantă pentru rute maritime, exploatarea resurselor și poziționare militară. AP arată că insula are resurse de minerale critice, relevante pentru tehnologii moderne, iar interesul american este legat și de dorința de a reduce dependența de lanțurile de aprovizionare dominate de China. (AP News)
În același timp, analiștii citați de AP spun că Statele Unite nu ar obține neapărat un avantaj strategic decisiv prin „deținerea” Groenlandei, deoarece Washingtonul beneficiază deja de cooperare militară prin relația cu Danemarca, aliat NATO. (AP News)
Groenlandezii resping scenariul american
Reacțiile din Groenlanda au fost categorice. Locuitori intervievați de Reuters au spus că văd presiunea americană mai degrabă ca pe o încercare de acces la resurse decât ca pe o preocupare reală pentru securitatea sau bunăstarea populației locale. (Reuters)
Mesajul politic transmis de Nuuk rămâne același: decizia privind viitorul insulei aparține groenlandezilor. Danemarca a respins, la rândul ei, orice variantă de cedare sau vânzare a teritoriului, iar liderii de la Copenhaga au tratat public insistențele americane ca pe o provocare diplomatică majoră. (Reuters)
Un test dur pentru alianța transatlantică
Planul descris de The New Yorker lovește într-un punct sensibil al NATO: ce se întâmplă când cea mai puternică țară din Alianță pune presiune asupra unui aliat pentru un teritoriu strategic? Publicația americană susține că episodul a provocat neliniște în rândul groenlandezilor și a alimentat neîncrederea europeană față de direcția politicii externe americane. (The New Yorker)
La nivel oficial, Trump continuă să invoce securitatea globală. În declarațiile sale de la summitul NATO, el a prezentat Groenlanda ca pe un teritoriu necesar pentru „protecția lumii”, potrivit relatărilor internaționale. Danemarca și Groenlanda au răspuns însă printr-o formulă repetată apăsat: insula nu este o marfă, iar viitorul ei nu poate fi decis peste capul populației locale. (The Times of India)
