Cel puțin unul dintre anii 2025–2029 are o probabilitate de aproximativ 80% să depășească recordul global de temperatură stabilit în 2024. Prognoza WMO și Met Office indică, de asemenea, o probabilitate tot mai mare ca temperatura medie anuală a planetei să treacă temporar peste pragul de 1,5 grade Celsius față de nivelul preindustrial.
Estimarea nu înseamnă că fiecare dintre următorii cinci ani va fi un an-record. Ea descrie riscul calculat pentru intervalul 2025–2029 și arată cât de aproape a ajuns clima globală de limite considerate esențiale pentru reducerea impactului schimbărilor climatice. (Reuters)
Ce înseamnă probabilitățile din prognoza climatică
Raportul realizat de Organizația Meteorologică Mondială (WMO) împreună cu Met Office estimează o probabilitate de aproximativ 80% ca cel puțin un an din perioada 2025–2029 să fie mai cald decât recordul global înregistrat în 2024.
Această probabilitate este diferită de estimarea privind pragul de 1,5 grade Celsius. Depășirea recordului anual se compară cu cea mai ridicată temperatură medie anuală observată până acum, în timp ce pragul climatic se raportează la media temperaturii globale față de perioada preindustrială.
Potrivit prognozei, există și o probabilitate de aproximativ 86% ca cel puțin un an din intervalul analizat să depășească temporar nivelul de 1,5 grade Celsius peste media preindustrială. În plus, raportul estimează o probabilitate de aproximativ 70% ca media temperaturilor pentru întreaga perioadă de cinci ani să treacă peste acest prag. (Reuters)
Un an peste 1,5 grade nu echivalează cu depășirea obiectivului pe termen lung
Pragul de 1,5 grade Celsius este folosit în evaluările climatice pe perioade mai lungi, nu pentru a declara că obiectivul a fost depășit definitiv după un singur an. Prin urmare, un an cu o temperatură medie globală peste acest nivel nu înseamnă automat că încălzirea pe termen lung s-a stabilizat permanent deasupra pragului.
Totuși, repetarea unor ani foarte calzi și creșterea mediei pe intervale de mai mulți ani indică o apropiere tot mai mare de depășirea durabilă a obiectivului. Diferența dintre cele două tipuri de măsurare este esențială pentru interpretarea corectă a prognozei.
Europa și România resimt consecințele unui climat mai cald
Europa se încălzește mai rapid decât media globală, iar temperaturile de fond mai ridicate pot amplifica efectele valurilor de căldură, ale secetei și ale ploilor intense. Riscurile nu apar identic în toate țările sau în fiecare sezon, însă tendința regională pune presiune pe sectoare esențiale.
- agricultura poate fi afectată de secetă, stres termic și modificarea perioadelor de vegetație;
- resursele de apă pot deveni mai dificil de gestionat în perioadele cu precipitații reduse;
- valurile de căldură pot crește riscurile pentru sănătatea publică;
- cererea de energie se poate modifica, inclusiv prin folosirea mai intensă a sistemelor de răcire;
- ecosistemele și biodiversitatea pot fi afectate de temperaturi ridicate și de schimbarea regimului precipitațiilor.
Pentru România, aceste presiuni sunt relevante în special în agricultură, gestionarea apei, sănătate și energie. Prognoza globală nu poate indica vremea exactă dintr-un anumit oraș sau județ și nu trebuie interpretată ca o predicție pentru fiecare episod meteorologic local.
Arctica se încălzește mult mai rapid decât media globală
Prognoza indică o încălzire accelerată în regiunea arctică, unde temperaturile cresc de câteva ori mai repede decât media globală. Evoluția afectează gheața marină, ghețarii și ecosistemele dependente de temperaturi scăzute.
Este importantă însă diferența dintre tipurile de gheață. Topirea gheții marine plutitoare nu ridică direct nivelul oceanelor, deoarece aceasta deplasează deja apă. Creșterea nivelului mărilor este alimentată în principal de pierderea gheții de pe uscat — inclusiv a ghețarilor și calotelor glaciare — precum și de dilatarea termică a apei oceanice pe măsură ce aceasta se încălzește.
Reducerea gheții marine poate influența ecosistemele și echilibrul energetic al regiunilor polare, chiar dacă efectul său direct asupra nivelului mării este diferit de cel al gheții terestre.
Temperaturile mai ridicate amplifică riscurile extreme
Incendiile de vegetație, secetele, inundațiile și valurile de căldură trebuie analizate într-un context climatic mai larg. Un nivel mai ridicat al temperaturilor poate intensifica anumite riscuri, fără ca fiecare regiune să înregistreze aceleași fenomene sau aceeași evoluție în fiecare an.
Pentru administrații, adaptarea înseamnă evaluarea expunerii la căldură, protejarea infrastructurii esențiale și planificarea resurselor de apă. Pentru companii, riscurile pot viza aprovizionarea, continuitatea activității, consumul de energie și vulnerabilitatea infrastructurii.
Deciziile trebuie fundamentate pe evaluări locale și sectoriale, deoarece o prognoză globală pe cinci ani oferă direcția generală a riscului, nu un calendar exact al fenomenelor extreme.
Prognoza arată o creștere a riscului, nu certitudinea unor recorduri anuale
Perioada 2025–2029 nu va avea în mod necesar temperaturi record în fiecare an și nici încălzirea nu va evolua uniform de la un sezon la altul. Probabilitățile arată că este tot mai posibil ca un an individual să depășească recordul din 2024, iar ca media multianuală să se apropie sau să treacă temporar peste pragul de 1,5 grade Celsius.
Valoarea prognozei constă în faptul că oferă un reper pentru planificarea pe termen scurt: orașele, sectoarele economice și serviciile publice trebuie să ia în calcul un climat cu temperaturi de fond mai ridicate și cu presiuni crescute asupra apei, agriculturii, energiei și sănătății.
