Ascultă articolul
Nobel pentru Medicină 2026: lumina care ajută la înțelegerea creierului
Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel au primit Premiul Nobel pentru Medicină 2026 pentru contribuțiile la dezvoltarea optogeneticii.
Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2026 pentru descoperirile care au făcut posibilă optogenetica, o tehnică prin care cercetătorii pot activa sau inhiba celule nervoase selectate folosind lumina. Anunțat pe 5 octombrie, premiul recunoaște o metodă care permite investigarea mecanismelor creierului și poate orienta dezvoltarea unor noi terapii.
Pentru Karl Deisseroth, profesor de bioinginerie și de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Stanford, distincția marchează și începutul unor noi direcții de cercetare.
„În multe privințe, abia începem”, spune cercetătorul în înregistrarea publicată de Stanford.
Cum poate lumina să activeze un neuron
Optogenetica îmbină genetica și utilizarea luminii. Cercetătorii introduc în celule selectate proteine fotosensibile, numite opsine. Acestea permit modificarea activității celulelor atunci când sunt expuse la lumină adecvată.
Astfel, metoda oferă un control precis asupra unor grupuri de neuroni, pentru a testa ce rol au într-un anumit proces.
Peter Hegemann și Georg Nagel au contribuit la descoperirea și caracterizarea unor proteine fotosensibile provenite din alge. Deisseroth și echipa sa au dezvoltat utilizarea acestor mecanisme pentru controlul activității neuronilor la mamifere.
Premiul reunește astfel cercetarea fundamentală asupra sensibilității la lumină și aplicarea ei în neuroștiință.
De la memorie și foame la mecanismele bolilor
În declarațiile publicate de Stanford, Deisseroth descrie creierul ca pe un ansamblu de celule complexe și interconectate. Optogenetica le permite cercetătorilor să intervină asupra unor componente ale acestui sistem și să observe efectele.
Profesorul enumeră memoria, foamea, setea, comportamentul parental, agresivitatea și reacțiile defensive printre procesele care pot fi investigate.
Valoarea metodei constă în posibilitatea de a testa relații de cauzalitate: ce se întâmplă cu o funcție sau cu un comportament atunci când activitatea anumitor celule este modificată?
💡 WoW Pulse | Ce trebuie să se întâmple înainte ca lumina să controleze celulele?
În experimentele optogenetice, celulele vizate trebuie să conțină proteine fotosensibile care răspund la lumină. Metoda presupune pregătirea biologică a celulelor și livrarea controlată a luminii către acestea; simpla iluminare a creierului nu produce același efect.
Ce legătură are metoda cu viitoarele tratamente
Identificarea celulelor implicate într-un simptom poate oferi o țintă mai precisă pentru dezvoltarea medicamentelor.
„Dacă știi care sunt celulele importante, poți crea medicamente care să acționeze asupra lor”, explică Deisseroth.
În înregistrare, cercetătorul vorbește despre studii clinice de fază II, cu trecerea spre faza III, în care sunt evaluate medicamente pentru autism și schizofrenie dezvoltate pe baza unor cercetări care au folosit optogenetica.
Aceste medicamente sunt încă în evaluare clinică. Declarația nu anunță tratamente aprobate și nici nu înseamnă că pacienților din studiile respective li se aplică direct optogenetica. Metoda poate contribui la descoperirea mecanismelor biologice pe care un medicament încearcă ulterior să le influențeze.
Vestea Nobelului, după o noapte de lucru
Deisseroth povestește că lucra la un articol științific înainte de a primi vestea.
„Sunt o pasăre de noapte. Lucrez până târziu. Lucram la un articol, apoi m-am dus să mă întind în pat și tocmai adormeam când telefonul a început să vibreze pe noptieră.”
Michelle Monje, profesoară de neuro-oncologie pediatrică la Stanford, spune că a urmărit evoluția optogeneticii de la o idee la un instrument folosit în laboratoare din întreaga lume. Ea evidențiază eforturile lui Deisseroth de a răspândi tehnica, astfel încât și alți cercetători să poată realiza descoperiri.
„Este atât de muncitor. Este atât de hotărât. Este atât de creativ”, afirmă Michelle Monje.
Președintele universității, Jonathan Levin, amintește că Deisseroth s-a format la Stanford ca medic și cercetător și că își continuă activitatea de psihiatru, alături de cercetare și educație.
Pentru laureat, apropierea dintre clinică și disciplinele inginerești favorizează colaborarea: poate trece în câteva minute de la consultații la discuții cu statisticieni, chimiști și ingineri.
Deisseroth vede următoarea etapă în mâinile cercetătorilor tineri, care vor putea folosi instrumentul pentru întrebări încă neexplorate.
„Vor veni cu idei la care eu nu m-aș putea gândi niciodată și vor duce lucrurile în direcții pe care nu mi le-aș putea imagina.”
