O investigație germană publicată în 21 și 22 mai 2026 descrie un presupus proiect militar rusesc, denumit „Skif” sau „Sciții”, care ar putea viza amplasarea unor containere subacvatice capabile să găzduiască arme nucleare pe fundul mărilor și oceanelor. Existența proiectului, stadiul dezvoltării și instalarea efectivă a unor echipamente nu au fost confirmate oficial de NATO sau de Ministerul rus al Apărării.
Ce se știe despre presupusul proiect „Skif”
Investigația realizată de WDR și NDR, prezentată de Tagesschau, indică faptul că Rusia ar fi dezvoltat de mai mulți ani un concept pentru ascunderea unor containere speciale la adâncimi de sute de metri.
Descrierea se referă la un posibil sistem subacvatic și la containere care ar putea fi amplasate pe fundul mării. Acestea nu sunt însă sinonime cu rachetele nucleare și nu demonstrează existența unui sistem de lansare funcțional.
Evaluările prezentate în investigație indică posibilitatea ca echipamentele să rămână perioade îndelungate în mediul marin și să primească semnale de la distanță. Încărcătura, nivelul de dezvoltare și capacitatea de operare nu au fost confirmate public.
- containerele ar putea fi menținute pe fundul mării pentru perioade lungi;
- un eventual sistem ar putea primi comenzi de la distanță;
- detectarea și neutralizarea echipamentelor ar putea fi dificile după instalare;
- nu există o confirmare publică privind amplasarea efectivă a unor arme sau rachete.
Nava „Zvezdochka” și submarinul „Sarov”
În relatarea germană este menționată nava militară rusă „Zvezdochka”, asociată cu baza navală de la Severodvinsk, în nord-vestul Rusiei. Nava ar putea avea un rol în transportarea sau instalarea unor containere subacvatice, însă misiunea sa în cadrul presupusului program nu a fost confirmată oficial.
În același context este menționat submarinul special „Sarov”, proiectat pentru misiuni subacvatice complexe. Rolul exact al acestuia în proiectul „Skif” rămâne neclar. Digi24
Prezența acestor platforme în relatările despre proiect nu dovedește că arme nucleare au fost instalate. Ea indică doar asocierea lor cu activitățile despre care investigația afirmă că sunt urmărite de serviciile occidentale.
Cum este urmărit presupusul program
Potrivit investigației WDR și NDR, activitatea Flotei de Nord a Rusiei și deplasările unor nave asociate posibilului program sunt monitorizate de mai mult timp.
Materialul german menționează analiza imaginilor satelitare, a bazelor de date științifice rusești, a unor documente istorice și a evaluărilor furnizate de experți militari și persoane familiarizate cu activitatea serviciilor de informații.
Aceste elemente conturează un posibil program militar, dar nu confirmă că Rusia dispune deja de o capacitate operațională subacvatică. NATO și Ministerul rus al Apărării nu au anunțat oficial existența proiectului, iar Ambasada Rusiei la Berlin a transmis că „nu deține informații” despre acest subiect. Antena 3 CNN
De ce ar fi important un astfel de sistem
Un sistem amplasat sub apă ar reprezenta, cel puțin la nivel conceptual, o categorie diferită de infrastructura nucleară cunoscută: submarine strategice, silozuri terestre și bombardiere. Diferența ar ține de amplasarea, protejarea și comandarea echipamentelor, nu doar de tipul de armament.
Experții citați în investigația germană au evaluat că o asemenea soluție ar putea fi mai puțin costisitoare și mai dificil de urmărit decât submarinele nucleare clasice. Helge Adrians, prezentat drept cercetător la Institutul German pentru Politică și Securitate, a apreciat că un asemenea concept ar putea menține capacitatea de descurajare a Moscovei chiar și în condițiile unor resurse limitate.
Această evaluare descrie un posibil avantaj strategic, nu existența unui sistem funcțional. Ea nu confirmă că proiectul include rachete, că armele au fost amplasate sau că echipamentele se află într-o anumită zonă maritimă.
Obstacolele tehnice ale unei capacități subacvatice
Un sistem menținut la mare adâncime ar trebui să funcționeze în condiții dificile și să rămână controlabil pe termen lung. Printre problemele care ar trebui rezolvate se numără:
- alimentarea cu energie pentru perioade îndelungate;
- rezistența la presiunea apei și la curenții marini;
- transmiterea comenzilor de la distanță;
- protecția împotriva coroziunii și a defecțiunilor;
- monitorizarea, întreținerea și eventuala recuperare a echipamentelor;
- prevenirea detectării, a accesului neautorizat și a pierderii controlului.
Din acest motiv, existența unui concept sau a unor prototipuri nu este echivalentă cu existența unei capacități militare desfășurate. Un container subacvatic, o armă nucleară și un sistem de lansare sunt componente distincte, cu cerințe tehnice și militare diferite.
Ideea a fost analizată și în timpul Războiului Rece
Amplasarea unor arme nucleare în mediul subacvatic nu este o idee nouă. În timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică au analizat concepte pentru folosirea fundului mării în scopuri militare.
O parte dintre aceste proiecte au fost abandonate sau nu au ajuns la desfășurare operațională din cauza costurilor, a dificultăților tehnice și a riscurilor strategice. Existența unor planuri istorice nu dovedește că un concept similar a fost implementat în prezent.
Ce prevede tratatul din 1971
Tratatul privind interzicerea amplasării armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor și oceanelor, semnat în 1971, interzice amplasarea unor astfel de arme dincolo de limita exterioară a mării teritoriale.
Regula nu se referă doar la formularea generală „apele internaționale”. Textul tratatului vizează fundul mării și subsolul acestuia dincolo de limita exterioară a mării teritoriale, precum și zonele maritime aflate dincolo de această limită.
Aplicarea prevederilor ar depinde de locul amplasării și de natura echipamentului. Un container, un sistem de comandă și o armă nucleară nu au automat același statut juridic; încadrarea ar depinde de funcția și conținutul sistemului.
Ce este confirmat și ce rămâne neclar
Informațiile publicate descriu „Skif” drept un posibil program militar monitorizat de serviciile occidentale. Nu există însă o confirmare publică potrivit căreia proiectul ar fi fost finalizat, echipamentele ar fi fost instalate pe fundul mării sau sistemul ar fi devenit operațional.
Datele prezentate indică existența unor platforme asociate, a unor evaluări strategice și a unui concept urmărit de mai mult timp. Ele nu confirmă amplasarea unor rachete nucleare pe fundul mării.
