NASA și Katalyst Space Technologies au lansat, pe 3 iulie 2026, misiunea LINK pentru salvarea observatorului Neil Gehrels Swift, aflat pe o orbită care coboară treptat. Lansarea a fost doar primul pas: apropierea de telescop, capturarea acestuia și ridicarea pe o orbită mai înaltă urmau să fie realizate ulterior.
LINK a fost lansată cu o rachetă Pegasus XL, eliberată dintr-un avion Lockheed L-1011 deasupra Oceanului Pacific. Nava robotică a fost construită de startup-ul Katalyst Space Technologies, din Arizona, în baza unui contract NASA evaluat la aproximativ 30 de milioane de dolari, potrivit Reuters.
Lansarea nu înseamnă că Swift a fost deja salvat
Obiectivul principal al misiunii este operațiunea orbitală care urmează lansării. LINK trebuie să ajungă în apropierea lui Swift, să-și sincronizeze mișcarea cu observatorul și să îl fixeze fără să îi deterioreze componentele.
Călătoria până la telescop ar urma să dureze aproximativ o lună. Abia după finalizarea rendezvous-ului și a capturării poate începe manevra de ridicare a orbitei, potrivit relatării Reuters.
De ce trebuie ridicată orbita lui Swift
Neil Gehrels Swift Observatory se află pe orbită din 2004 și a fost folosit pentru studierea exploziilor de raze gamma, a găurilor negre și a altor fenomene cosmice cu energie ridicată.
Observatorul nu dispune de un sistem propriu de propulsie capabil să îi ridice orbita. Chiar și la altitudini unde atmosfera este extrem de rarefiată, particulele rămase produc rezistență aerodinamică. Activitatea solară poate amplifica acest efect prin modificarea densității atmosferei superioare, relatează The Verge.
Swift se afla la aproximativ 224 de mile, adică aproape 361 de kilometri, deasupra Pământului. Planul misiunii este să îi crească altitudinea cu aproximativ 150 de mile, echivalentul a circa 241 de kilometri. Fără această intervenție, orbita ar continua să coboare, iar riscul reintrării în atmosferă și al pierderii observatorului ar crește.
Cum ar trebui să funcționeze sistemul LINK
LINK este o navă robotică proiectată pentru apropierea de un obiect aflat deja pe orbită și pentru capturarea acestuia. Vehiculul folosește senzori și propulsoare pentru aliniere, apoi trebuie să se fixeze de Swift cu ajutorul a trei brațe mecanice.
Această etapă presupune identificarea unor puncte potrivite pentru contact și evitarea antenelor, panourilor solare și a celorlalte componente ale telescopului. Fixarea trebuie să fie suficient de sigură pentru ca nava să poată manevra împreună cu observatorul.
După capturare, obiectivul este mutarea lui Swift la aproximativ 600 de kilometri altitudine. O asemenea orbită ar putea prelungi funcționarea observatorului cu mai mulți ani, însă durata efectivă depinde de starea sistemelor sale și de desfășurarea cu succes a întregii operațiuni, potrivit Space.
De ce capturarea este partea critică a misiunii
Swift nu a fost proiectat pentru a primi în mod obișnuit un vehicul de service. Din acest motiv, apropierea trebuie executată cu precizie, iar contactul cu observatorul trebuie controlat astfel încât să nu afecteze structura sau instrumentele sale.
Provocarea nu constă doar în atingerea unei ținte aflate în mișcare. LINK trebuie să se apropie cu o viteză compatibilă, să evite elementele vulnerabile ale telescopului și să creeze o conexiune stabilă pentru manevra de tractare.
Valoarea estimată a observatorului este de aproximativ 500 de milioane de dolari, cifră menționată de Space. Miza misiunii este însă și tehnologică: operațiunea testează dacă vehiculele robotice pot tracta sau repoziționa sateliți care nu își mai pot controla singuri orbita.
Un test pentru service-ul orbital
Katalyst a declarat că a dezvoltat LINK în aproximativ nouă luni, potrivit Reuters. Intervalul evidențiază caracterul concentrat al proiectului, dar nu elimină dificultățile operaționale care apar după lansare.
Dacă apropierea, capturarea și ridicarea orbitei se desfășoară conform planului, misiunea poate furniza date practice despre limitele tehnologiei de service orbital. Aceste date ar putea fi relevante pentru repoziționarea unor sateliți, prelungirea duratei de funcționare sau tractarea unor vehicule aflate în dificultate.
Totuși, lansarea nu reprezintă automat o demonstrație completă a salvării lui Swift. Rezultatul tehnologic al misiunii depinde de finalizarea etapelor care urmează: rendezvous-ul, fixarea de observator și manevra de ridicare pe orbita mai înaltă.
