Mii de migranți africani încearcă să părăsească Africa de Sud înainte de 30 iunie 2026, termenul anunțat de grupuri anti-imigrație pentru plecarea străinilor fără documente. În Durban, Cape Town și alte zone, persoane din Malawi, Zimbabwe, Mozambic, Nigeria și Ghana caută transport sau sprijin consular, pe fondul temerilor că protestele ar putea degenera în violențe.
Plecările nu constituie o evacuare generală dispusă de guvernul sud-african. Situația reunește două fenomene distincte: decizii preventive luate de migranți și operațiuni de repatriere organizate sau sprijinite de unele state pentru propriii cetățeni.
Ce se întâmplă înainte de 30 iunie
În Durban, cetățeni din Malawi au format cozi pentru transportul către țara de origine, relatează Reuters. În Cape Town, sute de cetățeni zimbabwieni au dormit în apropierea consulatului, în speranța că vor primi sprijin pentru plecare sau că vor fi incluși în transporturi organizate.
Associated Press relatează că Malawi, Mozambic, Ghana și Nigeria au început sau au organizat repatrieri pentru unii dintre cetățenii lor. Aceste operațiuni se desfășoară în contextul presiunii exercitate asupra migranților și al incidentelor de violență raportate în legătură cu protestele anti-imigrație.
Imaginile cu persoane care își transportă bagajele sau așteaptă în zone aglomerate arată nivelul temerilor din anumite comunități. Ele nu demonstrează însă existența unei evacuări naționale ordonate de autoritățile sud-africane.
De ce aleg unii migranți să plece
Neliniștea a crescut după ce grupuri anti-imigrație, între care March and March, au cerut plecarea străinilor fără documente până la 30 iunie 2026. Pentru comunitățile de migranți, mesajul a creat temeri privind atacuri, evacuări informale din locuințe și confruntări în spații publice.
Decizia de a pleca poate fi, astfel, una preventivă, luată înaintea unei măsuri oficiale. Repatrierea unui grup de cetățeni de către țara lor de origine nu trebuie confundată cu o evacuare dispusă de Africa de Sud.
Guvernul sud-african nu a anunțat o evacuare generală a străinilor. Aplicarea legislației privind imigrația și menținerea ordinii publice rămân responsabilități ale instituțiilor statului, nu ale grupurilor de cetățeni.
Acuzațiile protestatarilor și problemele confirmate
Protestatarii susțin că migranții fără acte pun presiune asupra locurilor de muncă, spitalelor, școlilor și serviciilor publice. Aceste afirmații apar într-un context deja marcat de șomaj, sărăcie, inegalitate și nemulțumire față de funcționarea instituțiilor.
Analiza Reuters arată că multe dintre afirmațiile care leagă direct migrația de problemele economice și sociale sunt contestate de date. Dificultățile legate de șomaj, criminalitate și degradarea serviciilor publice au cauze mai largi, inclusiv inegalitatea, corupția și administrarea deficitară a resurselor.
Prin urmare, acuzațiile formulate la proteste trebuie separate de faptele demonstrate. Existența unor probleme economice reale nu dovedește, prin ea însăși, că migranții reprezintă cauza principală a acestora.
Poliția își consolidează prezența
Președintele sud-african Cyril Ramaphosa a condamnat violența xenofobă și a transmis că regulile privind imigrația trebuie aplicate de instituțiile statului. El a avertizat împotriva justiției făcute de civili și a promis măsuri împotriva grupurilor implicate în atacuri.
Înaintea datei de 30 iunie, poliția și-a consolidat prezența în zone considerate vulnerabile, pe fondul temerilor privind noi proteste și confruntări, potrivit Al Jazeera. Autoritățile au făcut apel la calm și au încercat să limiteze riscul ca presiunea asupra imigrației să se transforme în atacuri împotriva unor comunități întregi.
Situația pune statul în fața a două obligații: să aplice legislația privind imigrația prin proceduri legale și să protejeze persoanele amenințate de violență. Aceste responsabilități nu pot fi transferate către grupuri care își asumă aplicarea informală a unui termen-limită.
Amintirea violențelor din 2008
Reacția comunităților de migranți este influențată și de istoricul violențelor xenofobe din Africa de Sud. În 2008, peste 60 de persoane au fost ucise în atacuri îndreptate împotriva străinilor, potrivit Associated Press.
Acest precedent explică de ce un mesaj privind plecarea străinilor poate produce reacții rapide, inclusiv așteptări la consulate și plecări organizate individual. În prezent, informațiile disponibile descriu repatrieri pentru anumite grupuri și măsuri sporite de securitate, nu o evacuare oficială a tuturor migranților din Africa de Sud.
