Iranul condiționează un acord cu SUA de deblocarea a 24 de miliarde de dolari, sumă revendicată de Teheran drept active iraniene blocate în străinătate. Mohsen Rezaei, consilier militar al liderului suprem iranian, a descris eliberarea fondurilor drept un „test de încredere” pentru Donald Trump, în contextul negocierilor tensionate dintre cele două state. (Iran International)
Ce cere Teheranul înaintea unui acord
Mesajul transmis de Rezaei este că Iranul nu consideră suficiente promisiunile politice sau angajamentele generale ale Washingtonului. Teheranul vrea un gest financiar concret înainte ca un eventual acord să fie considerat credibil. (Iran International)
Cifra de 24 de miliarde de dolari apare în declarația oficialului iranian ca valoare a activelor pe care Teheranul le revendică. În materialul public, suma nu este prezentată printr-o defalcare completă pe țări, conturi, venituri petroliere sau alte tipuri de creanțe. Prin urmare, ea trebuie tratată ca o revendicare politică a Iranului, nu ca o sumă a cărei structură financiară a fost clarificată în negocieri.
Rezaei a avertizat, de asemenea, că prelungirea acțiunilor militare ar putea împinge conflictul într-o etapă mai periculoasă. Declarația leagă direct evoluția de pe teren de șansele diplomației și crește presiunea asupra administrației Trump. (The Jerusalem Post)
Ce se știe despre fondurile revendicate
Iranul susține că banii provin din venituri generate prin vânzări de petrol, gaze și alte contracte comerciale, dar rămân inaccesibili din cauza sancțiunilor americane și a restricțiilor impuse transferurilor financiare către Teheran.
Retragerea Statelor Unite din acordul nuclear cu Iranul, în 2018, a fost urmată de reintroducerea unor sancțiuni asupra sectoarelor petrolier și bancar iranian. În acest cadru, accesul la venituri externe și transferurile internaționale au devenit instrumente centrale ale presiunii economice exercitate asupra Teheranului.
Deblocarea fondurilor nu este însă echivalentă cu transferul automat al unei sume unice de 24 de miliarde de dolari. În practică, orice înțelegere ar trebui să stabilească ce active sunt vizate, în ce jurisdicții se află și în ce condiții ar putea fi utilizate de Iran.
De ce fondurile sunt un punct sensibil pentru Washington
Statele Unite se tem că accesul rapid la bani ar putea permite finanțarea unor activități pe care Washingtonul încearcă să le limiteze, inclusiv programul nuclear, dezvoltarea rachetelor sau sprijinul acordat grupărilor aliate din Orientul Mijlociu.
De aceea, înțelegerile privind accesul Iranului la fonduri au fost asociate cu garanții și restricții privind destinația banilor. Disputa nu privește doar valoarea revendicată, ci și controlul asupra utilizării sumelor după o eventuală deblocare.
Reuters relatează că negocierile dintre SUA și Iran sunt afectate inclusiv de neînțelegerile privind fondurile înghețate și ridicarea sancțiunilor. În același timp, discuțiile sunt influențate de chestiuni de securitate regională, ceea ce complică obținerea unui acord rapid. (Reuters)
Un test politic pentru ambele părți
Pentru Teheran, eliberarea fondurilor ar avea o dublă miză: ar aduce beneficii economice și ar demonstra că negocierile produc rezultate concrete. Regimul iranian poate folosi această concesie pentru a susține că presiunea diplomatică a determinat Washingtonul să renunțe la o parte din restricții.
Pentru Donald Trump, acceptarea condiției ar putea fi prezentată drept un pas către reducerea tensiunilor, dar ar putea fi criticată și ca o concesie majoră făcută Iranului. Washingtonul trebuie să echilibreze obiectivul unui acord cu preocupările legate de programul nuclear iranian, rachete și conflictele regionale.
Astfel, revendicarea celor 24 de miliarde de dolari nu este doar o dispută contabilă. Ea devine criteriul prin care Teheranul testează disponibilitatea administrației americane de a transforma negocierile în măsuri verificabile, în timp ce SUA încearcă să lege orice relaxare financiară de garanții politice și de securitate.
