Ascultă rezumatul
Ascultă articolul
Hollywood testează AI-ul pe Marilyn Monroe. Rezultatul a fost respins
Maggie Gyllenhaal a testat recrearea digitală a lui Marilyn Monroe peste chipul Dakotei Johnson, însă experimentul AI a fost abandonat. Regizoarea a considerat interpretarea umană mai vie, expresivă și potrivită pentru povestea scurtmetrajului „Flesh Impact”.
Maggie Gyllenhaal a dezvăluit la Festivalul Internațional de Film de la Veneția că a testat inteligența artificială pentru a recrea chipul lui Marilyn Monroe într-un proiect cinematografic cu Dakota Johnson, însă experimentul a fost abandonat. Regizoarea spune că tehnologia nu a reușit să ofere ceea ce căuta artistic, iar interpretarea actriței s-a dovedit mai convingătoare decât imaginea generată cu ajutorul AI.
Experimentul a fost realizat pentru scurtmetrajul „Flesh Impact”, un film de 22 de minute care imaginează două ipostaze ale lui Marilyn Monroe: una la vârsta pe care vedeta ar fi avut-o în prezent și alta în perioada tinereții sale.
Dakota Johnson o interpretează pe Marilyn Monroe în secvențele în care personajul este prezentat în jurul vârstei de 30 de ani, în timp ce Ellen Burstyn joacă versiunea îmbătrânită.
Maggie Gyllenhaal a încercat să pună chipul lui Marilyn Monroe peste Dakota Johnson
Gyllenhaal a explicat că folosirea inteligenței artificiale nu a fost doar o idee discutată în timpul producției. Echipa chiar a încercat să o integreze în film.
Cei care au comandat proiectul i-au cerut regizoarei să experimenteze cu AI, iar aceasta a acceptat, din curiozitate, să vadă dacă tehnologia ar putea servi poveștii.
Ideea era ca un sistem antrenat pe imagini licențiate cu Marilyn Monroe să reproducă înfățișarea vedetei și să o suprapună peste interpretarea Dakotei Johnson.
Rezultatul nu a ajuns însă în versiunea finală.
„Am lucrat foarte mult la asta, iar la final am renunțat”, a explicat Maggie Gyllenhaal, argumentând că interpretarea Dakotei Johnson era mai vie și mai emoționantă.
Regizoarea a rezumat experiența într-o formulare și mai categorică: experimentul cu AI „fundamental nu a funcționat” pentru ceea ce încerca să obțină în film.
Problema nu a fost dacă AI-ul putea produce imaginea
Cazul este interesant tocmai pentru că eșecul descris de Gyllenhaal nu pare să fi fost unul pur tehnic.
AI-ul putea fi folosit pentru modificarea imaginii și pentru apropierea chipului Dakotei Johnson de cel al lui Marilyn Monroe. Problema a apărut atunci când rezultatul a fost comparat cu performanța actoricească pe care camera o surprinsese deja.
Pentru Gyllenhaal, expresivitatea actriței a cântărit mai mult decât fidelitatea unei reconstrucții digitale.
Ea a descris prestația Dakotei Johnson drept mai „umană” și mai „vie”, exact elementele pe care încerca să le obțină prin proiect.
Asta mută discuția despre AI în cinema într-o zonă diferită de întrebarea obișnuită „poate tehnologia să facă acest lucru?”. În acest caz, întrebarea decisivă a devenit: chiar îmbunătățește rezultatul filmul?
💡 WoW Pulse | A găsit Hollywood limita AI-ului generativ?
Experimentul lui Maggie Gyllenhaal nu demonstrează o limită universală a inteligenței artificiale în cinema. Arată însă o limită concretă într-un proces creativ: un efect poate fi realizabil tehnic fără să fie și cea mai bună alegere artistică. În „Flesh Impact”, interpretarea umană a fost păstrată tocmai pentru că regizoarea a considerat-o mai expresivă decât rezultatul obținut cu AI.
De ce Marilyn Monroe este un test aparte pentru inteligența artificială
Alegerea lui Marilyn Monroe face experimentul cu atât mai relevant.
Imaginea actriței este una dintre cele mai recognoscibile din istoria Hollywoodului, ceea ce transformă orice reconstrucție digitală într-un exercițiu în care publicul poate sesiza rapid diferențele de expresie, prezență și naturalețe.
Gyllenhaal a precizat că sistemul folosit pentru experiment fusese antrenat pe fotografii cu Marilyn Monroe pentru care existau licențe, un detaliu important într-o industrie care discută intens despre modul în care operele și imaginile artiștilor sunt folosite în dezvoltarea instrumentelor AI.
În proiect, tehnologia nu trebuia să inventeze un personaj complet nou, ci să combine identitatea vizuală extrem de cunoscută a lui Monroe cu jocul unei actrițe contemporane.
Tocmai această combinație nu a convins-o pe regizoare.
Maggie Gyllenhaal pune accentul pe reacția dintre actori
În intervenția sa de la Veneția, Gyllenhaal și-a extins argumentul dincolo de cazul Dakotei Johnson.
Regizoarea a invocat-o și pe Jessie Buckley, cu care a lucrat la „The Bride!”, pentru a explica ce consideră dificil de reprodus prin inteligență artificială: reacția unui actor la oamenii și mediul din jur.
Din perspectiva ei, o parte esențială a unei interpretări apare din interacțiunea dintre actor, regizor, partenerii de scenă și contextul concret al filmării.
Este o distincție importantă pentru dezbaterea despre AI în cinematografie. Tehnologia poate modifica imaginea unui actor sau poate genera elemente vizuale, însă Gyllenhaal susține că rezultatul artistic depinde și de reacții și nuanțe care apar în timpul unei interpretări reale.
George Clooney: o parte din munca actorilor va fi înlocuită
Discuția de la Veneția nu s-a limitat la experiența lui Gyllenhaal.
George Clooney a abordat și el efectele inteligenței artificiale asupra industriei și a spus că o parte din ceea ce fac actorii va ajunge probabil să fie înlocuită de tehnologie.
În același timp, Clooney a indicat o problemă mai greu de rezolvat pentru AI: capacitatea industriei de a crea o vedetă cu adevărat recognoscibilă și relevantă pentru public.
Cele două poziții nu sunt neapărat contradictorii. AI-ul poate prelua anumite sarcini din producția cinematografică, în timp ce performanța actoricească și relația publicului cu interpreții pot rămâne dificil de redus la o simplă problemă de generare a imaginilor.
Experimentul care a ajuns la coș, nu pe ecran
„Flesh Impact” oferă astfel un exemplu mai puțin obișnuit în discuția despre inteligența artificială din Hollywood.
De această dată, povestea nu este despre o producție care a înlocuit un actor cu AI și nici despre un efect digital spectaculos care a ajuns pe ecran.
Este despre o tehnologie care a fost testată efectiv, comparată cu interpretarea unui actor și, în cele din urmă, respinsă din motive artistice.
Pentru Maggie Gyllenhaal, chipul digital al lui Marilyn Monroe nu a adăugat suficient filmului. Dakota Johnson, fără înlocuirea digitală a feței sale, a oferit ceea ce regizoarea căuta de la început: o interpretare pe care a considerat-o mai umană și mai vie.
