Disputa privind companiile de stat a devenit un punct sensibil în negocierile dintre PSD, PNL, USR și UDMR pentru formarea noului Guvern. Sorin Grindeanu susține că reformele asociate PNRR trebuie să urmărească eficientizarea și reducerea cheltuielilor, nu vânzarea unor companii profitabile sau a unor active strategice în condiții dezavantajoase pentru stat.
Liderul PSD afirmă că partidul acceptă reorganizarea conducerilor și limitarea costurilor administrative, dar respinge folosirea PNRR ca argument pentru pierderea controlului statului asupra unor societăți publice.
„Să nu folosească PNRR pentru a privatiza la super discount companiile de stat”, a transmis Sorin Grindeanu în timpul negocierilor politice. (Agerpres)
Care este diferența dintre restructurare, listare și privatizare
Potrivit poziției prezentate de Grindeanu, măsurile discutate în cadrul celui de-al doilea pachet de reforme vizează, între altele, reducerea numărului membrilor consiliilor de administrație și diminuarea indemnizațiilor acestora.
Aceste intervenții privesc modul de funcționare și costurile de administrare ale companiilor. Ele nu sunt echivalente cu vânzarea acțiunilor deținute de stat, fie printr-o ofertă publică la bursă, fie printr-o altă operațiune de transfer al participațiilor.
Listarea unui pachet minoritar poate permite statului să rămână acționar majoritar. În cazul unei privatizări integrale, statul își pierde participația și, implicit, controlul asupra companiei. Diferența dintre aceste operațiuni se află în centrul disputei politice.
De ce este invocat PNRR în negocieri
Reforma întreprinderilor publice face parte din angajamentele asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență. În relatarea citată, măsurile discutate sunt prezentate ca variante care pot include restructurarea unor societăți și, în anumite situații, listarea unor pachete minoritare.
Poziția PSD este că îndeplinirea reformelor nu trebuie să ducă automat la vânzarea unor participații la companii profitabile. Formațiunea susține că eficientizarea poate fi obținută prin reducerea cheltuielilor, schimbarea modului de administrare și reguli mai stricte de guvernanță corporativă.
În această logică, restructurarea conducerii și reducerea costurilor reprezintă o categorie de măsuri distinctă de transferul acțiunilor statului. Listarea sau privatizarea pot modifica însă structura acționariatului și nivelul de control public asupra unei companii.
Proiectul anunțat de PSD ar limita vânzarea acțiunilor până în 2027
În aprilie, Sorin Grindeanu a anunțat că PSD intenționează să depună un proiect de lege prin care să fie interzisă, până la sfârșitul anului 2027, înstrăinarea acțiunilor deținute de stat la companiile profitabile și la instituțiile de credit aflate în proprietatea statului.
La momentul anunțului, era vorba despre o inițiativă legislativă, nu despre o interdicție deja adoptată. Dacă ar fi aprobată, măsura ar limita temporar, până la 31 decembrie 2027, vânzarea participațiilor publice vizate.
Propunerea reflectă linia politică susținută de PSD: reducerea cheltuielilor și îmbunătățirea administrării companiilor de stat, fără cedarea participațiilor considerate profitabile sau strategice. (HotNews.ro)
Companiile publice, parte a negocierilor pentru noul Guvern
Declarațiile lui Grindeanu au fost făcute în timpul negocierilor dintre PSD, PNL, USR și UDMR pentru formarea noului Guvern și stabilirea programului de guvernare.
Reforma companiilor de stat este discutată alături de politica fiscală și de calendarul măsurilor asociate PNRR. Pentru PSD, limita negocierii este menținerea controlului asupra companiilor profitabile și evitarea unor vânzări considerate dezavantajoase pentru stat.
Pentru partidele care susțin restructurarea sau listarea, miza este eficientizarea administrării și folosirea unor instrumente care pot aduce mai multă transparență și disciplină corporativă.
Prin urmare, acordul politic trebuie să delimiteze clar măsurile de reformare a companiilor de operațiunile prin care statul și-ar putea reduce participațiile. În forma prezentată până acum, disputa privește atât costurile și conducerea societăților publice, cât și condițiile în care ar putea fi vândute acțiuni deținute de stat.
