Emiratele Arabe Unite pregătesc un coridor logistic pe coasta Golfului Oman pentru a reduce dependența exporturilor și a comerțului de Strâmtoarea Ormuz. Planul combină un nou port cu legături rutiere, feroviare și prin conducte, precum și extinderea unor terminale deja operaționale. Obiectivul este reducerea expunerii la eventuale blocaje, nu eliminarea instantanee a tuturor riscurilor logistice.
Un coridor alternativ pentru exporturile Emiratelor
Ministrul comerțului exterior al Emiratelor Arabe Unite, Thani Al Zeyoudi, a anunțat dezvoltarea unei infrastructuri portuare pe litoralul Golfului Oman, în afara Strâmtorii Ormuz. Proiectul este gândit împreună cu noi conexiuni feroviare, rutiere și prin conducte către facilitățile energetice și industriale.
Logica planului este redirecționarea unei părți cât mai mari a fluxurilor comerciale și energetice către coasta estică, dacă traficul prin strâmtoare ar fi perturbat. Astfel, Emiratele încearcă să creeze alternative pentru exporturi și importuri, fără să depindă de un singur punct maritim de trecere. (The National)
Planul vizează fluxuri diferite — petrol, gaze naturale lichefiate, produse petrochimice și mărfuri containerizate. Acestea nu pot fi tratate ca un singur tip de transport: petrolul are nevoie de conducte și terminale specializate, gazul lichefiat presupune instalații dedicate, iar containerele depind de dane, macarale și conexiuni intermodale.
Oleoductul către Fujairah și limita unei rute terestre
Fujairah, port aflat pe coasta Golfului Oman, este una dintre piesele centrale ale strategiei. Conexiunea prin oleoduct permite transportul țițeiului către terminalele de export fără ca această etapă terestră să presupună traversarea Strâmtorii Ormuz.
Formularea corectă este esențială: proiectul trebuie înțeles ca o dezvoltare și consolidare a coridorului petrolier către Fujairah, nu ca dovada că Emiratele își mută integral exporturile pe o infrastructură nouă și deja finalizată. Existența unei rute terestre pentru petrol nu înseamnă automat că toate celelalte categorii de marfă pot fi redirecționate în același mod.
Chiar și atunci când petrolul ajunge la Fujairah pe uscat, exportul depinde în continuare de capacitatea rezervoarelor, a terminalelor și a navelor disponibile. În cazul gazelor lichefiate și al produselor petroliere, cerințele tehnice sunt diferite, iar containerele folosesc o infrastructură portuară separată. (Digi24)
Extinderea Khor Fakkan vizează traficul de containere
Strategia emirateză nu se limitează la infrastructura energetică. Un alt element îl reprezintă extinderea facilităților comerciale de pe coasta Golfului Oman, inclusiv a terminalului Khor Fakkan.
Capacitatea terminalului urmează să fie dublată prin investiții aflate în derulare. Potrivit operatorilor, extinderea ar permite Khor Fakkan să preia o pondere mai mare din traficul de containere al Emiratelor în cazul unor perturbări pe ruta prin Strâmtoarea Ormuz. (The National)
Această capacitate trebuie separată de cea necesară exporturilor de petrol și gaze. Dublarea capacității unui terminal de containere nu echivalează cu dublarea capacității de încărcare a petrolierelor sau a navelor pentru gaze lichefiate. De aceea, planul este mai amplu decât un proiect portuar individual: eficiența sa depinde de conectarea mai multor tipuri de infrastructură.
Ce poate și ce nu poate rezolva alternativa la Ormuz
Strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Oceanul Indian și este o rută esențială pentru transporturile energetice și comerciale din regiune. O perturbare a traficului poate afecta simultan exporturile, aprovizionarea și costurile de transport.
Pentru Emiratele Arabe Unite, dezvoltarea coastei estice funcționează ca o măsură de reducere a riscului. Mai multe porturi și trasee oferă flexibilitate operațională și permit distribuirea fluxurilor între infrastructuri diferite. Avantajul principal este reducerea concentrării într-o singură rută, nu dispariția tuturor vulnerabilităților.
În practică, o rută alternativă poate ocoli strâmtoarea pentru anumite fluxuri, dar nu transformă automat toate exporturile într-un sistem independent. Conductele sunt relevante în primul rând pentru petrol, terminalele de containere pentru mărfurile generale, iar gazele lichefiate necesită facilități proprii. Capacitatea disponibilă, stadiul lucrărilor și integrarea cu rețelele feroviare și rutiere vor determina cât de mult poate fi folosit efectiv coridorul estic.
Prin urmare, obiectivul anunțat de reducere la zero a dependenței trebuie citit ca o direcție strategică pentru infrastructură și planificare logistică. El nu indică faptul că Emiratele au atins deja independența totală față de Strâmtoarea Ormuz sau că toate proiectele componente sunt finalizate.
