BCE se opune relaxării regulilor pentru stablecoin-urile în euro, pe fondul negocierilor europene privind dezvoltarea pieței cripto. Banca Centrală Europeană avertizează că reducerea cerințelor de lichiditate sau acordarea unui acces mai larg la finanțare ar putea amplifica riscurile pentru bănci, politica monetară și stabilitatea financiară.
Disputa apare într-un moment în care Uniunea Europeană caută alternative în euro la stablecoin-urile asociate dolarului, fără să slăbească protecțiile introduse prin regulamentul MiCA. Miza nu este existența stablecoin-urilor în euro, ci condițiile în care acestea pot crește suficient de mult pentru a deveni relevante pentru sistemul financiar.
De ce contează regulile pentru stablecoin-uri
Stablecoin-urile sunt criptoactive concepute să urmărească valoarea unei monede sau a unor active. În cazul tokenurilor denominate în euro, obiectivul este menținerea unei valori apropiate de moneda unică europeană.
Aceste instrumente pot fi utilizate pentru plăți, transferuri și tranzacții pe infrastructuri blockchain. Pe măsură ce utilizarea lor se extinde, devin esențiale trei elemente: activele păstrate în rezervă, capacitatea emitentului de a onora răscumpărările și viteza cu care poate furniza lichiditate în perioade de stres.
Potrivit Reuters, discuțiile despre reguli mai flexibile au avut loc în contextul unei reuniuni a miniștrilor de finanțe din Uniunea Europeană. Printre propunerile relatate s-au numărat reducerea anumitor cerințe de lichiditate și posibilitatea accesului la finanțare din partea BCE. (Reuters)
Poziția BCE, așa cum a fost relatată, nu reprezintă o respingere a stablecoin-urilor în euro. Instituția contestă relaxarea unor mecanisme prudențiale care au rolul de a limita efectele unei pierderi de încredere asupra utilizatorilor și piețelor financiare.
Riscul urmărit de BCE: retrageri concentrate și vânzări de active
Un stablecoin funcționează pe baza așteptării că tokenurile pot fi răscumpărate la valoarea promisă. Dacă utilizatorii se tem că emitentul nu mai poate onora cererile, retragerile se pot concentra într-un interval scurt.
Într-un asemenea scenariu, emitentul poate fi obligat să vândă active din rezerve pentru a face plățile. Dacă rezervele includ volume importante de datorie suverană din zona euro, vânzările rapide pot pune presiune pe prețuri și lichiditate, cu posibile efecte asupra instituțiilor care dețin sau tranzacționează aceleași active.
În analiza privind stabilitatea financiară publicată la 30 aprilie 2026, BCE a evidențiat riscurile asociate stablecoin-urilor mari și rezervelor acestora. Instituția a subliniat că legăturile dintre piața cripto și finanțele tradiționale pot amplifica efectele unei crize. (Banca Centrală Europeană)
Problema nu este doar pierderea temporară a parității față de euro. Un episod de neîncredere poate afecta simultan lichiditatea tokenului, capacitatea de răscumpărare a emitentului și valoarea activelor folosite pentru acoperirea obligațiilor.
Ce diferență face MiCA între tipurile de tokenuri
Regulamentul MiCA tratează în principal două categorii relevante pentru stablecoin-uri: tokenurile raportate la active și tokenurile de monedă electronică.
- Tokenurile raportate la active încearcă să mențină o valoare stabilă prin raportare la active, drepturi sau o combinație de active și drepturi.
- Tokenurile de monedă electronică urmăresc valoarea unei singure monede oficiale, precum euro, și au o structură apropiată de cea a banilor electronici.
Diferența este importantă și din punct de vedere juridic. Emitentul unui token raportat la active trebuie să intre în regimul de autorizare prevăzut de MiCA. În cazul unui token de monedă electronică, emitentul trebuie să fie o instituție de credit sau o instituție emitentă de monedă electronică, iar emisiunea presupune respectarea cerințelor aplicabile acestei categorii și notificarea documentației relevante.
Așadar, formularea potrivit căreia toți emitenții de stablecoin trebuie să obțină aceeași autorizație este imprecisă. Regimul depinde de tipul tokenului și de statutul juridic al emitentului, însă ambele categorii sunt supuse unor obligații privind rezervele, guvernanța, informarea deținătorilor și funcționarea prudentă. (Autoritatea Bancară Europeană)
Rezervele și lichiditatea, în centrul disputei
Rezervele trebuie să susțină posibilitatea de răscumpărare a tokenurilor și să reducă riscul ca emitentul să nu își poată onora obligațiile într-o perioadă de tensiune pe piață. Pentru autorități, nu contează doar valoarea contabilă a rezervelor, ci și calitatea, lichiditatea și accesibilitatea activelor.
În octombrie 2025, EBA a criticat modificări propuse la standardele tehnice privind rezervele de active, argumentând că acestea nu respectau logica prudențială a regulamentului. Disputa arată de ce cerințele privind rezervele și lichiditatea sunt elemente centrale ale MiCA, nu simple detalii administrative. (Autoritatea Bancară Europeană)
Propunerile privind relaxarea acestor cerințe, relatate de Reuters, trebuie privite în acest context: o regulă mai permisivă poate reduce costurile pentru emitenți, dar poate diminua și amortizorul disponibil atunci când cererile de răscumpărare cresc brusc.
De ce băncile europene susțin un stablecoin în euro
Presiunea pentru o alternativă europeană vine și din partea sectorului bancar. Reuters a relatat că un proiect european de stablecoin în euro a atras 25 de bănci noi, ajungând la 37 de instituții financiare din 15 țări. (Reuters)
Un astfel de proiect ar putea furniza băncilor și companiilor europene o infrastructură pentru plăți digitale, transferuri în euro și tranzacții pe rețele blockchain. Pentru fintech-uri, interesul este legat de procesarea mai rapidă a plăților și de reducerea unor costuri operaționale.
Pentru supraveghetori, extinderea unui stablecoin nu este însă doar o chestiune de competitivitate tehnologică. Devine relevant cine administrează rezervele, cum sunt protejați deținătorii și ce mecanisme sunt activate atunci când cererile de răscumpărare depășesc nivelul obișnuit.
Stablecoin privat și euro digital: două modele diferite
În paralel cu proiectele private, BCE lucrează la euro digital. Diferența esențială ține de emitent: un stablecoin este emis de o companie sau de un grup de instituții private, în timp ce euro digital ar reprezenta bani emisi de banca centrală.
Euro digital este prezentat ca o posibilă alternativă publică pentru plățile digitale și ca un instrument prin care Europa și-ar putea reduce dependența de marile rețele americane de plăți. Reuters a relatat că BCE vizează lansarea în jurul anului 2029. (Reuters)
Calendarul și forma finală a proiectului depind de evoluția cadrului legislativ european. În schimb, pentru stablecoin-urile private, MiCA oferă deja cadrul de referință pentru clasificare, emitere, rezerve și funcționarea pe piața Uniunii.
Ce înseamnă poziția BCE pentru piața cripto
Mesajul BCE indică o abordare de compromis: stablecoin-urile în euro nu sunt excluse, dar extinderea lor trebuie să aibă loc în limite prudențiale stricte.
Pentru emitenți și fintech-uri, aceasta înseamnă costuri de conformare mai ridicate, controale mai ample și un spațiu mai restrâns pentru lansări rapide. Pentru bănci și utilizatori, cerințele privind rezervele și lichiditatea urmăresc să reducă riscul unei rupturi între valoarea tokenului și activele care îl susțin.
Pentru BCE, miza depășește competiția dintre proiectele cripto. O piață extinsă de stablecoin-uri în euro ar putea influența cererea pentru active sigure, lichiditatea piețelor și transmiterea politicii monetare. Din acest motiv, relaxarea regulilor este tratată ca o problemă de stabilitate financiară, nu doar ca o măsură de sprijin pentru inovație.
Acest material are caracter informativ și nu reprezintă sfat financiar sau recomandare de investiții.
