Turismul antarctic a depășit 118.000 de vizitatori în sezonul 2024–2025, potrivit indicatorului raportat de IAATO în documentația sistemului Tratatului Antarctic. Creșterea arată cum regiunea a trecut de la statutul unei destinații accesibile în principal cercetătorilor și expedițiilor rare la cel al unui circuit pentru croaziere, excursii ghidate și experiențe premium.
Numărul vizitatorilor s-a triplat aproximativ într-un deceniu
În urmă cu aproximativ zece ani, turismul antarctic era estimat la 36.000–37.000 de vizitatori. Pentru sezonul 2024–2025, indicatorul a depășit 118.000. Comparația trebuie citită ca o evoluție de amploare, dar valorile nu trebuie confundate cu numărul de debarcări sau cu totalul pasagerilor transportați de nave.
Indicatorul IAATO referitor la vizitatori reflectă amploarea activității turistice raportate, nu numărul unic al fiecărei persoane care a ajuns pe uscat. Un pasager poate face parte dintr-o croazieră fără debarcare sau poate vizita mai multe puncte în cadrul aceleiași călătorii, motiv pentru care statisticile privind navele, pasagerii și debarcările trebuie analizate separat.
Documentele publice ale sistemului Tratatului Antarctic pot fi consultate în arhiva oficială dedicată activităților din regiune: documents.ats.aq.
Expansiunea este asociată cu dezvoltarea croazierelor premium, a excursiilor ghidate și a pachetelor de aventură. Le Monde descrie această transformare ca pe o accelerare a accesului turistic într-un spațiu considerat mult timp dificil de vizitat.
Peninsula Antarctică concentrează cea mai mare presiune
Creșterea nu este distribuită uniform pe continent. Peninsula Antarctică este cea mai accesibilă zonă pentru navele de croazieră și pentru excursiile la țărm, ceea ce explică de ce o parte importantă a traficului turistic se concentrează în aceleași golfuri, colonii de animale și trasee.
Concentrarea geografică schimbă natura riscului. Chiar dacă suprafața Antarcticii este uriașă, impactul local poate deveni relevant în punctele vizitate repetat, mai ales atunci când sezonul turistic aduce mai multe nave și grupuri succesive în aceleași zone.
Riscurile locale: fauna, biosecuritatea și emisiile
Activitățile turistice pot afecta un ecosistem în care refacerea naturală este lentă. Deplasarea oamenilor în apropierea coloniilor poate perturba animalele în perioade importante pentru reproducere și hrănire, iar traficul naval și aerian adaugă emisii într-o regiune sensibilă la schimbările de mediu.
Riscurile asociate vizitelor includ:
- perturbarea faunei prin apropierea de colonii și zone de hrănire;
- compactarea sau degradarea locală a suprafeței pe traseele intens utilizate;
- poluarea accidentală și gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor;
- transportul de semințe, particule de sol și microorganisme prin încălțăminte, echipamente sau bagaje;
- emisiile generate de nave, aeronave și operațiunile logistice.
Biosecuritatea este importantă deoarece obiectele și echipamentele care circulă între puncte pot transporta material biologic. Curățarea încălțămintei și a echipamentelor, controlul bagajelor și respectarea traseelor stabilite reduc riscul introducerii unor organisme străine.
Carbonul negru amplifică încălzirea locală
Un alt subiect discutat în literatura de specialitate este carbonul negru, particule rezultate din arderea combustibililor. Atunci când se depun pe zăpadă sau gheață, particulele întunecate reduc reflectarea radiației solare și pot favoriza absorbția căldurii la suprafață.
Analizele privind turismul antarctic discută posibilitatea ca activitățile umane și traficul asociat vizitelor să contribuie la astfel de depuneri, în special în zonele frecventate. Literatura publicată prin Taylor & Francis Online trebuie însă interpretată în funcție de studiul concret, de metoda utilizată și de zona analizată; existența acestui mecanism nu înseamnă că turismul explică singur evoluția gheții antarctice.
Este esențială separarea celor două niveluri de impact. Turismul poate amplifica presiunile locale prin emisii, trafic și prezența repetată în anumite puncte, în timp ce încălzirea globală și pierderea gheții au cauze și scări mult mai largi. Creșterea numărului de vizitatori nu poate fi folosită, singură, pentru a explica schimbările întregii calote antarctice.
Regulile trebuie să țină pasul cu extinderea turismului
Operatorii antarctici funcționează într-un cadru de reguli și recomandări care urmăresc protejarea faunei, prevenirea poluării și reducerea riscurilor de biosecuritate. Eficiența acestui cadru depinde însă și de aplicarea consecventă a procedurilor de către operatori, echipaje și vizitatori.
Odată cu creșterea traficului, dezbaterea se extinde către protocoale medicale, controale de biosecuritate și posibile mecanisme suplimentare de finanțare sau acces. Un caz medical asociat unei nave care a operat în regiunea antarctică a readus în atenție aceste probleme, inclusiv necesitatea unor proceduri clare pentru depistarea și gestionarea bolilor la bord. Reuters a relatat cazul și discuțiile privind extinderea turismului antarctic.
Incidentul medical nu demonstrează, de unul singur, o problemă generală a întregului sector. El arată însă că presiunea turistică nu ține doar de mediu: navele trebuie să gestioneze și riscuri sanitare într-un spațiu îndepărtat, unde evacuarea și accesul la servicii medicale pot fi mai dificile decât în circuitele obișnuite.
Accesul public trebuie însoțit de control verificabil
Turismul poate apropia publicul de un spațiu cu valoare științifică și ecologică excepțională. În același timp, fiecare vizită adaugă trafic, operațiuni logistice și prezență umană într-un mediu în care presiunile se concentrează rapid în câteva puncte.
Limitarea contactului cu animalele, curățarea echipamentelor, gestionarea deșeurilor și reducerea emisiilor sunt măsuri esențiale. La fel de importantă este monitorizarea separată a indicatorilor: vizitatori, pasageri, nave, debarcări și zone de acces.
Trecerea de la aproximativ 36.000–37.000 de vizitatori la peste 118.000 într-un interval de circa zece ani arată amploarea schimbării. Pentru Antarctica, provocarea este ca extinderea accesului public să rămână compatibilă cu reguli aplicabile, monitorizare transparentă și protejarea strictă a zonelor cele mai vulnerabile.
