România a înregistrat 10.566 de sesizări privind minori dispăruți în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026. Cifra reprezintă raportările ajunse la autorități în intervalul analizat și nu este echivalentă automat cu numărul copiilor distincti, al cazurilor individuale sau al răpirilor.
Statisticile provin din date ale Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), solicitate de organizația Salvați Copiii. Informațiile au fost prezentate de AGERPRES, Digi24 și Radio România Internațional.
10.566 de sesizări în 12 luni
În perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026, Poliția Română a consemnat 10.566 de sesizări privind minori dispăruți. Potrivit datelor prezentate, valoarea este cu peste 600 de sesizări mai mare decât în intervalul precedent și cu aproape 2.000 peste cifra raportată cu doi ani înainte.
Relatările despre statistică indică o creștere a numărului de sesizări pentru al treilea an consecutiv. Acest indicator măsoară raportările care au ajuns la autorități și au declanșat verificări sau căutări. El nu arată, de unul singur, câți copii diferiți au fost vizați, câte dispariții distincte au avut loc sau câte situații au reprezentat infracțiuni.
De aceea, formularea corectă este „sesizări privind dispariția unui minor”. Termenul nu trebuie înlocuit automat cu „răpire”, iar numărul raportărilor nu poate fi transformat fără alte date într-un număr al copiilor unici.
Adolescenții reprezintă cea mai mare categorie de vârstă
Distribuția prezentată în statistică arată că grupa copiilor de peste 14 ani a concentrat cele mai multe raportări: 8.140 de sesizări. Pentru copiii cu vârsta sub 5 ani au fost înregistrate 82 de sesizări.
Categoria de peste 14 ani însumează, astfel, cea mai mare parte a raportărilor din intervalul analizat. Cifra de 8.140 se referă strict la grupa de vârstă indicată în statistică și nu poate fi extinsă la toate categoriile de minori.
Vârsta nu explică singură circumstanțele în care un copil dispare. Fiecare sesizare trebuie evaluată în funcție de locul din care a plecat minorul, situația sa familială sau instituțională și riscurile concrete la care ar putea fi expus.
Peste 60% dintre sesizări sunt asociate plecărilor voluntare
Potrivit informațiilor prezentate de Salvați Copiii, peste 60% dintre sesizări sunt asociate unor plecări voluntare din centre de plasament, cămine școlare sau locuințe sociale.
Procentul se referă la sesizările din categoria indicată de organizație, nu la o concluzie că minorii aflați în această situație nu ar fi în pericol. O plecare voluntară poate expune copilul violenței, neglijării, abuzului, conflictelor familiale sau lipsei unui sprijin adecvat.
În cazul copiilor aflați în sistemul de protecție, plecările repetate pot semnala vulnerabilități care persistă și după găsirea minorului. Căutarea copilului este, prin urmare, doar prima etapă; situația trebuie evaluată și după revenirea sa, inclusiv prin prisma motivelor plecării și a condițiilor în care se întoarce.
Bucureștiul și patru județe au fost menționate printre zonele cu multe raportări
Printre zonele indicate cu un număr ridicat de sesizări se află Bucureștiul și județele Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași.
Lista arată unde au fost înregistrate mai multe raportări, dar nu stabilește singură o ierarhie a riscului pentru copii. Pentru o comparație între județe ar fi necesare, între altele, raportarea la populația de minori, la numărul copiilor aflați în situații vulnerabile și la volumul total al sesizărilor din fiecare zonă.
Prin urmare, prezența unui județ între zonele cu multe sesizări nu înseamnă automat că acolo există cel mai mare risc individual pentru un copil și nici că diferențele reflectă doar frecvența disparițiilor.
Ce trebuie făcut când un copil dispare
Dispariția unui minor trebuie semnalată cât mai repede. Atunci când există un pericol imediat pentru viața sau integritatea copilului, trebuie apelat numărul unic de urgență 112.
Pentru situațiile privind copiii dispăruți este disponibilă linia europeană 116 000, destinată sesizării și sprijinului. Aceasta are un rol diferit de serviciul de urgență 112 și nu înlocuiește apelul către autorități în cazul unui pericol imediat.
În cazuri de abuz, neglijare sau violență asupra copilului poate fi apelat numărul național 119. Cele trei linii răspund unor nevoi distincte:
- 112 – situații de urgență și pericol imediat;
- 116 000 – sesizarea și sprijinul în situații privind copiii dispăruți;
- 119 – cazuri de abuz, neglijare și violență asupra copiilor.
O sesizare rapidă le permite autorităților să înceapă mai devreme verificările și căutările. În același timp, datele prezentate de Salvați Copiii arată că fenomenul trebuie analizat atât prin prisma intervenției imediate, cât și a vulnerabilităților care pot favoriza plecările repetate.
